Treceți la conținutul principal

Norii mei ..

Cât de adâncă și tulburătoare poate fi privirea umană?
Uneori în viață întâlnești persoane care-ți pot schimba toată perspectiva pe care o ai asupra vieții. Sunt acei oameni care au o putere de convingere fenomenală.
Nu reușești să-ți susții punctul de vedere în fața lor, din simplul motiv că personalitatea acestora este atât de puternică încât...tu parcă nu mai exiști.
Gravitezi în jurul acestora...și aștepți să-și aplece puțin înțelepciunea lor asupra ta, simțind că ei sunt centrul universului tău.

Privirea, privirea este atât de intensă încât nu-i reziști.
Citeam astăzi ceva care suna cam așa: "Unii oameni ascultă ce spui, nu ca să înțeleagă, ci doar pentru ați răspunde".
Și m-a distrat oarecum expresia care era în limba engleză ( Eeee! Sunt tot mai specialistă! Știu prietenii de ce!).
Hei! Noi nu trebuie să știm? întrebați voi bosumflați.
O să vă spun eu...curând! Credeți că pot ține un secret prea mult? Până atunci să revin la expresia mea care ne vorbește despre felul în care îl ascultăm pe celălalt.

Suntem cu adevărat atenți la ce ne vorbește partenerul, sau partenera? Dacă da, încercăm să înțelegem ce transmite dincolo de cuvinte?
Grele întrebări - spun eu, tare tristă.
De ce ești tristă? mă întrebați voi râzând.
Păi pentru că astăzi mai mult ca altădată durerea este foarte, foarte mare. Chiar și să scriu trebuie să fac efort. Nu mă las, pentru că nu vreau, mâine nu contează cum merg...voi ieși, obligatoriu.
Până atunci să revin la ÎNȚELEGERE!

Cum îl putem înțelege pe cel de lângă noi?
Ascultând tot ce spune.
Privindu-l atent în tot ce face.
Zâmbindu-i atunci când vezi că este trist.
Îmbrățișându-l atunci când nu se așteaptă...
Și să faci toate aceste lucruri așa simplu, firesc, pentru că vrei!

O relație...o relație se bazează pe încredere, pe înțelegere, pe iubire, pe prietenie, pe bunătate, pe ascultarea celuilalt cu atenție, nu doar pentru a avea ce să răspunzi!
E greu de găsit o astfel de relație! Greutățile vieții te schimbă, o să spuneți voi triști.
Da, este adevărat. Greutățile te schimbă, doar că trebuie să înveți să-l iubești pe cel de lângă tine așa cum este, așa cum s-a schimbat. Repet: dacă nu comunici, dacă nu auzi nimic din ce îți spune, atunci trăiți în două sfere diferite!

Comunicarea este totul. Știți "cuvântul" în sine este foarte important.
Un cuvânt poate să-ți dea încredere în tine, un alt cuvânt poate să te dărâme. Iar felul în care sunt spuse cuvintele contează foarte mult. Acum când scriu despre acest lucru, mintea mea care încă judecă mai repede decât scriu eu, mintea m-a purtat așa preț de o secundă la teatru, în lumea actorilor.
Cum pot aceștia să spună același cuvânt dar în moduri diferite, trecând prin stări diferite astfel încât noi să percem tot timpul altceva.
Așa se întâmplă și în relația dintre oameni. Câteodată un cuvânt spus fără intenția clară de a jigni, ajunge să-ți provoace o supărare imensă.

Vedeți voi ne învățăm copii cum să vorbească, cum să se poarte...dar uităm să le dăm IUBIRE.
Iubirea se simte, iubirea se transmite prin atingerea cu delicatețe a copilului tău de când se naște și până este adult.
Iubirea este mângâierea mamei pe chipului copilului după ce acesta adoarme.
Iubirea este în rugăciunea mamei pentru copii ei.
Iubirea este pur și simplu prezența mamei, e mirosul mamei, e...simțirea ei, pur și simplu.
Oamenii care au trăit fără iubirea mamei sunt incapabili să iubească în adevăratul sens, sau mai bine zis în sensul cel mai profund al relației dintre copil și mamă. Sunt reci toată viața! Nu se vor schimba pentru că au plecat în viață cu un handicap!
O să spuneți că sunt prea aspră.
Nu. Nu sunt. Mama este centrul UNIVERSULUI unui copil. Ea are rolul cel mai important într-o familie, ea este cea care educă copilul, ea este cea care stă trează nopți întregi pentru a vedea dacă copilul ei, care are febră, poate respira sau nu. Dacă este bine, sau nu...

Bine...șoptiți voi. Ia-o încet...spuneți cu lacrimi în ochi.
Da, încet...  Așa o iau, nu mă grăbesc pentru că sunt sigură că o dată ce ai educat un copil bine, acela va rămâne educat toată viața.

Ia-o încet...spuneți voi printre suspine. Încet...
Da. Încet...vedeți voi iubirea este SIMȚIREA celui de lângă tine.
Ochii sunt oglinda sufletului.
Eu am văzut o privire pătrunzătoare, asemeni cerului senin dintr-o zi frumoasă de vară. Și am ajuns să gravitez în jurul acelor ochi. Dar...
Ia-o încet...încet...
Da, încet. Într-o zi m-am uitat în ochii aceia și am văzut...mulțime de nori! Unul lângă altul norii aceia au făcut să se piardă...privirea pătrunzătoare...
Ia-o încet...încet...



***
O imagine făcută într-o zi frumoasă de vară...






Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cornul abundenței

M i-am prins flori în păr și privesc spre voi. Pur și simplu. Fără bucurie sau tristețe, fără să zâmbesc, așa pur și simplu. Evenimentele din ultimele zile m-au cam lăsat fără cuvinte. Aș glumi, dar nu-mi prea vine, aș plânge, dar nu-mi vin lacrimile. E așa...cum să zic apocaliptic. Am trăit să o vedem și pe asta! Mi-e teamă, însă, că e doar începutul. M ă întreb de câteva zile care este motivul reacției noastre exagerate din ultimele zile. Cred că ați observat că am folosit persoana I, plural. Marți am fost la cumpărături, normal. Doar nu credeți că sunt altfel. Doar că dacă am ajuns acolo am luat pufuleți, că de, mi-era dor, câteva alimente, nu prea multe. Cert e că dacă am plătit am constatat că în urmă cu două zile, la alte cumpărături obișnuite cheltuiam dublu. Vai de mine, ce mă fac eu cu pufuleții mei! A cum trecând la lucruri serioase m-am tot întrebat de ce reacția aceasta. Am ajuns la concluzia că e oarecum justificată. Ni s-a prezentat situația din China. Acum din ...

Tăcerea din sufletul tău/meu

Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. D eseori o durere imensă șterge din suflet tot. Este, cum să spun, asemeni unei furtuni care mătură tot în cale. Acel uragan de care tot vorbesc eu de doi ani. Un uragan care distruge totul, lăsând în urma lui numai prăpăd. Și tăcere. O tăcere adâncă. Care doare. Indefinită pentru cei din jurul tău, dar atât de plină de sensuri pentru tine. Nimeni și nimic nu va înțelege ce este în sufletul tău. Nimeni și nimic nu poate readuce părțile frumoase din trecut înapoi în viața ta. S-a șters. Delete. Degeaba cauți. Mintea ta refuză să mai readucă informațiile. Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. Î n timp, ea devine asemeni unui lac într-o zi frumoasă de vară. De o frumusețe ieșită din comun, dar...fără sens dacă ești singur. Când primești pe altcineva în sufletul tău... Știi. Știi că nu vine acolo pentru a umple golul acela, ci pentru a construi împreună un alt vis, o altă realitate a vieții t...

Punct și de la capăt

M i-am prins flori în păr și privesc spre voi cu seninătate. Uneori, se pare, supăr pe toată lumea. Mă întreb dacă fac asta intenționat. Nu. Nu eu supăr. Realitatea supără. Adevărul doare. Adevărul spus în fața cuiva, fără menajamente, e mai cumplit decât orice. De ce? Pentru că oamenii preferă să le spui adevărul așa pe ocolite, sau doar frânturi, ca să poată "duce". Să menajezi sentimentele celor din jur în defavoarea ta. Asta vor. P rivesc cu bunătate spre voi, dar adevărul e tot acela, nu pot să-l schimb, nu-mi doresc să-l schimb. Adevăr și atât. Viața asta ciudată m-a învățat să privesc omul în ochi și să-i spun ce simt chiar dacă nu-i place, să-mi expun punctul de vedere chiar dacă supără, să fiu Eu. Dacă greșesc, e vina mea. Responsabilitatea mea. Mă judec cu extremă seriozitate, dar în același timp aștept foarte multe de la cei din jurul meu. Punct și de la capăt! A m spus asta de nenumărate ori și probabil o să mai repet: scrisul e pasiunea mea. D...