Cât de adâncă și tulburătoare poate fi privirea umană?
Uneori în viață întâlnești persoane care-ți pot schimba toată perspectiva pe care o ai asupra vieții. Sunt acei oameni care au o putere de convingere fenomenală.
Nu reușești să-ți susții punctul de vedere în fața lor, din simplul motiv că personalitatea acestora este atât de puternică încât...tu parcă nu mai exiști.
Gravitezi în jurul acestora...și aștepți să-și aplece puțin înțelepciunea lor asupra ta, simțind că ei sunt centrul universului tău.
Privirea, privirea este atât de intensă încât nu-i reziști.
Citeam astăzi ceva care suna cam așa: "Unii oameni ascultă ce spui, nu ca să înțeleagă, ci doar pentru ați răspunde".
Și m-a distrat oarecum expresia care era în limba engleză ( Eeee! Sunt tot mai specialistă! Știu prietenii de ce!).
Hei! Noi nu trebuie să știm? întrebați voi bosumflați.
O să vă spun eu...curând! Credeți că pot ține un secret prea mult? Până atunci să revin la expresia mea care ne vorbește despre felul în care îl ascultăm pe celălalt.
Suntem cu adevărat atenți la ce ne vorbește partenerul, sau partenera? Dacă da, încercăm să înțelegem ce transmite dincolo de cuvinte?
Grele întrebări - spun eu, tare tristă.
De ce ești tristă? mă întrebați voi râzând.
Păi pentru că astăzi mai mult ca altădată durerea este foarte, foarte mare. Chiar și să scriu trebuie să fac efort. Nu mă las, pentru că nu vreau, mâine nu contează cum merg...voi ieși, obligatoriu.
Până atunci să revin la ÎNȚELEGERE!
Cum îl putem înțelege pe cel de lângă noi?
Ascultând tot ce spune.
Privindu-l atent în tot ce face.
Zâmbindu-i atunci când vezi că este trist.
Îmbrățișându-l atunci când nu se așteaptă...
Și să faci toate aceste lucruri așa simplu, firesc, pentru că vrei!
O relație...o relație se bazează pe încredere, pe înțelegere, pe iubire, pe prietenie, pe bunătate, pe ascultarea celuilalt cu atenție, nu doar pentru a avea ce să răspunzi!
E greu de găsit o astfel de relație! Greutățile vieții te schimbă, o să spuneți voi triști.
Da, este adevărat. Greutățile te schimbă, doar că trebuie să înveți să-l iubești pe cel de lângă tine așa cum este, așa cum s-a schimbat. Repet: dacă nu comunici, dacă nu auzi nimic din ce îți spune, atunci trăiți în două sfere diferite!
Comunicarea este totul. Știți "cuvântul" în sine este foarte important.
Un cuvânt poate să-ți dea încredere în tine, un alt cuvânt poate să te dărâme. Iar felul în care sunt spuse cuvintele contează foarte mult. Acum când scriu despre acest lucru, mintea mea care încă judecă mai repede decât scriu eu, mintea m-a purtat așa preț de o secundă la teatru, în lumea actorilor.
Cum pot aceștia să spună același cuvânt dar în moduri diferite, trecând prin stări diferite astfel încât noi să percem tot timpul altceva.
Așa se întâmplă și în relația dintre oameni. Câteodată un cuvânt spus fără intenția clară de a jigni, ajunge să-ți provoace o supărare imensă.
Vedeți voi ne învățăm copii cum să vorbească, cum să se poarte...dar uităm să le dăm IUBIRE.
Iubirea se simte, iubirea se transmite prin atingerea cu delicatețe a copilului tău de când se naște și până este adult.
Iubirea este mângâierea mamei pe chipului copilului după ce acesta adoarme.
Iubirea este în rugăciunea mamei pentru copii ei.
Iubirea este pur și simplu prezența mamei, e mirosul mamei, e...simțirea ei, pur și simplu.
Oamenii care au trăit fără iubirea mamei sunt incapabili să iubească în adevăratul sens, sau mai bine zis în sensul cel mai profund al relației dintre copil și mamă. Sunt reci toată viața! Nu se vor schimba pentru că au plecat în viață cu un handicap!
O să spuneți că sunt prea aspră.
Nu. Nu sunt. Mama este centrul UNIVERSULUI unui copil. Ea are rolul cel mai important într-o familie, ea este cea care educă copilul, ea este cea care stă trează nopți întregi pentru a vedea dacă copilul ei, care are febră, poate respira sau nu. Dacă este bine, sau nu...
Bine...șoptiți voi. Ia-o încet...spuneți cu lacrimi în ochi.
Da, încet... Așa o iau, nu mă grăbesc pentru că sunt sigură că o dată ce ai educat un copil bine, acela va rămâne educat toată viața.
Ia-o încet...spuneți voi printre suspine. Încet...
Da. Încet...vedeți voi iubirea este SIMȚIREA celui de lângă tine.
Ochii sunt oglinda sufletului.
Eu am văzut o privire pătrunzătoare, asemeni cerului senin dintr-o zi frumoasă de vară. Și am ajuns să gravitez în jurul acelor ochi. Dar...
Ia-o încet...încet...
Da, încet. Într-o zi m-am uitat în ochii aceia și am văzut...mulțime de nori! Unul lângă altul norii aceia au făcut să se piardă...privirea pătrunzătoare...
Ia-o încet...încet...
***
O imagine făcută într-o zi frumoasă de vară...
Uneori în viață întâlnești persoane care-ți pot schimba toată perspectiva pe care o ai asupra vieții. Sunt acei oameni care au o putere de convingere fenomenală.
Nu reușești să-ți susții punctul de vedere în fața lor, din simplul motiv că personalitatea acestora este atât de puternică încât...tu parcă nu mai exiști.
Gravitezi în jurul acestora...și aștepți să-și aplece puțin înțelepciunea lor asupra ta, simțind că ei sunt centrul universului tău.
Privirea, privirea este atât de intensă încât nu-i reziști.
Citeam astăzi ceva care suna cam așa: "Unii oameni ascultă ce spui, nu ca să înțeleagă, ci doar pentru ați răspunde".
Și m-a distrat oarecum expresia care era în limba engleză ( Eeee! Sunt tot mai specialistă! Știu prietenii de ce!).
Hei! Noi nu trebuie să știm? întrebați voi bosumflați.
O să vă spun eu...curând! Credeți că pot ține un secret prea mult? Până atunci să revin la expresia mea care ne vorbește despre felul în care îl ascultăm pe celălalt.
Suntem cu adevărat atenți la ce ne vorbește partenerul, sau partenera? Dacă da, încercăm să înțelegem ce transmite dincolo de cuvinte?
Grele întrebări - spun eu, tare tristă.
De ce ești tristă? mă întrebați voi râzând.
Păi pentru că astăzi mai mult ca altădată durerea este foarte, foarte mare. Chiar și să scriu trebuie să fac efort. Nu mă las, pentru că nu vreau, mâine nu contează cum merg...voi ieși, obligatoriu.
Până atunci să revin la ÎNȚELEGERE!
Cum îl putem înțelege pe cel de lângă noi?
Ascultând tot ce spune.
Privindu-l atent în tot ce face.
Zâmbindu-i atunci când vezi că este trist.
Îmbrățișându-l atunci când nu se așteaptă...
Și să faci toate aceste lucruri așa simplu, firesc, pentru că vrei!
O relație...o relație se bazează pe încredere, pe înțelegere, pe iubire, pe prietenie, pe bunătate, pe ascultarea celuilalt cu atenție, nu doar pentru a avea ce să răspunzi!
E greu de găsit o astfel de relație! Greutățile vieții te schimbă, o să spuneți voi triști.
Da, este adevărat. Greutățile te schimbă, doar că trebuie să înveți să-l iubești pe cel de lângă tine așa cum este, așa cum s-a schimbat. Repet: dacă nu comunici, dacă nu auzi nimic din ce îți spune, atunci trăiți în două sfere diferite!
Comunicarea este totul. Știți "cuvântul" în sine este foarte important.
Un cuvânt poate să-ți dea încredere în tine, un alt cuvânt poate să te dărâme. Iar felul în care sunt spuse cuvintele contează foarte mult. Acum când scriu despre acest lucru, mintea mea care încă judecă mai repede decât scriu eu, mintea m-a purtat așa preț de o secundă la teatru, în lumea actorilor.
Cum pot aceștia să spună același cuvânt dar în moduri diferite, trecând prin stări diferite astfel încât noi să percem tot timpul altceva.
Așa se întâmplă și în relația dintre oameni. Câteodată un cuvânt spus fără intenția clară de a jigni, ajunge să-ți provoace o supărare imensă.
Vedeți voi ne învățăm copii cum să vorbească, cum să se poarte...dar uităm să le dăm IUBIRE.
Iubirea se simte, iubirea se transmite prin atingerea cu delicatețe a copilului tău de când se naște și până este adult.
Iubirea este mângâierea mamei pe chipului copilului după ce acesta adoarme.
Iubirea este în rugăciunea mamei pentru copii ei.
Iubirea este pur și simplu prezența mamei, e mirosul mamei, e...simțirea ei, pur și simplu.
Oamenii care au trăit fără iubirea mamei sunt incapabili să iubească în adevăratul sens, sau mai bine zis în sensul cel mai profund al relației dintre copil și mamă. Sunt reci toată viața! Nu se vor schimba pentru că au plecat în viață cu un handicap!
O să spuneți că sunt prea aspră.
Nu. Nu sunt. Mama este centrul UNIVERSULUI unui copil. Ea are rolul cel mai important într-o familie, ea este cea care educă copilul, ea este cea care stă trează nopți întregi pentru a vedea dacă copilul ei, care are febră, poate respira sau nu. Dacă este bine, sau nu...
Bine...șoptiți voi. Ia-o încet...spuneți cu lacrimi în ochi.
Da, încet... Așa o iau, nu mă grăbesc pentru că sunt sigură că o dată ce ai educat un copil bine, acela va rămâne educat toată viața.
Ia-o încet...spuneți voi printre suspine. Încet...
Da. Încet...vedeți voi iubirea este SIMȚIREA celui de lângă tine.
Ochii sunt oglinda sufletului.
Eu am văzut o privire pătrunzătoare, asemeni cerului senin dintr-o zi frumoasă de vară. Și am ajuns să gravitez în jurul acelor ochi. Dar...
Ia-o încet...încet...
Da, încet. Într-o zi m-am uitat în ochii aceia și am văzut...mulțime de nori! Unul lângă altul norii aceia au făcut să se piardă...privirea pătrunzătoare...
Ia-o încet...încet...
***
O imagine făcută într-o zi frumoasă de vară...
Comentarii
Trimiteți un comentariu