timpul liniștii mele...

În urmă cu patru luni prietena mea îmi spunea că sunt în furtună, un ciclon mai exact, din care o să ies și totul se va calma. Nu am crezut-o pentru că părea așa de departe liniștea...Dar acum îmi dau seama că sunt acolo pe marginea aceea a furtunii și încep să simt liniștea tot mai mult.
Trebuie să-i mulțumesc prietenei mele care permanent a fost omul care m-a susținut și mă susține în cele mai grele momente ale vieții mele.

Timp de liniște...într-o viață atât de nebună...Pare ciudat, nu?
Am citit în dimineața aceasta un articol despre comprimarea timpului și primul gând în mintea mea a fost:
Dar eu vorbesc despre asta cu oamenii din jurul meu de ani de zile! E evident că s-a comprimat timpul!
Cum? o să mă întrebați voi râzând.
Păi...simplu. Așa de simplu. Timpul nu ne mai ajunge! E senzația tuturor, doar că nu ne dăm seama de ce! Nu este vina noastră că nu mai reușim să facem toate lucrurile care altădată le făceam, e pur și simplu TIMPUL!

Eu am început să văd acest lucru din altă perspectivă: trebuie să ne găsim echilibru iarăși în timpul acesta! Acest lucru ține exclusiv de noi. Nu ne poate ajuta nimeni.
Și m-am dus cu gândul la apa sărată de la Ocna, unde trebuie să-ți găsești echilibru pentru a sta în ea și a nu te răsturna.
Așa și viața aceasta...începe să ne întoarcă pe toate părțile dacă nu suntem în stare să ne găsim echilibru.

Așa că e timpul să ne căutăm liniștea!
Am plecat la drum împreună cu prieteni dragi.
Și am ajuns... pe cărări de munte, într-un peisaj de vis, s-a deschis în fața noastră una din imaginile care te lasă fără respirație.
E...frumusețea și liniștea locului.


Ați recunoscut locul?
E mănăstirea Sâmbăta de Sus.

Locul acesta e plin de LINIȘTE...E frumusețe în jur, e o energie pozitivă care-ți umple ființa și-ți inundă sufletul până când inevitabil te simți mai bine.
Vedeți voi, astăzi în articolul acela despre comprimarea timpului se făcea legătura cu religia deși totul era privit din punct de vedere științific. Am zâmbit, așa în stilul meu caracteristic, pentru că încet, încet...

Dar să mă întorc la LINIȘTEA mea...
Aici în acest loc de o frumusețe aparte timp de câteva ore mi-am găsit liniștea.
Dacă nu ați fost încă să o faceți, aveți unde să vă cazați, fie la mănăstire, fie la pensiunile din jur.

Dar ce să facem noi acolo? o să mă întrebați voi.
Nu trebuie să stați doar la mănăstire! râd eu.( Acolo aș vrea eu să stau așa...puțin timp, dar nu-mi permite timpul!!)
Puteți merge în plimbare până la locul unde este izvorul părintelui Arsenie...pe jos sau cu mașina.
Puteți să mergeți pe traseele montane...
Sau puteți merge la parcul de distracții...

Sincer m-a amuzat idee...
Încep să cred tot mai mult că e important doar să ai o idee, să crezi în ea și să faci totul pentru a ajunge o afacere înfloritoare.


Cum am văzut eu: O pădure în care au atârnat niște cabluri, pe care au făcut...traseele!

Simplu. Și ce încântare pentru copii, dar și pentru adulți!
Nu vă spun că iarăși am găsit și aici grupuri de turiști străini!

 Eu nu am avut curaj, dar mi-am promis că data viitoare o să mă plimb și eu de la un copac la altul!!!
De ce? o să mă întrebați voi șoptit.

Pentru că...teama, frica încă nu a dispărut. E încă sădită adânc în sufletul meu și-mi trebuie un timp mai îndelungat să scap de ea. Dar o să reușesc, doar trebuie multă, multă perseverență!


Am plecat de la Sâmbăta de Sus zâmbind toți, fericiți, cu gândul limpede în minte că vom reveni. Poate la iarnă, pentru că există și o pârtie de schi! Cine știe!

Aventura de la munte (o aventură în căutarea liniștii să nu uităm!) nu s-a încheiat!
Am mers spre un alt loc plin de frumusețe și de...turiști! Chiar prea mulți pentru mine.
Albota...

O altă idee de succes! Bravo!
De anul trecut s-au schimbat unele lucruri, toate în bine.
Peisaj uimitor, aproape de Transfăgărășan. Mâncare excelentă. Locuri de joacă pentru copii și ce am remarcat au pus băncuțe de lemn pe marginea râului, dar și a unor bazine, ca oricine vrea să stea cu picioarele în apa rece ca gheața, să stea!


Unul dintre bazine era pentru hidromasaj!
Se putea pescui și dacă doreai, puteai cumpăra peștele!
Super idee, multă muncă, dar chiar și eu care anul acesta am fost a doua oară am văzut că totul merge extraordinar!
Parcă la Sâmbăta nu am văzut așa mulți turiști!

Am plecat cu sufletul împăcat că am vizitat două locuri frumoase din țară.
Mi-am găsit liniștea?
Da. Cu siguranță, da.
Eu...acolo în mănăstirea veche, unde vă spun sincer am vrut să ajung ca să pot rosti rugăciunile mele, pentru sufletul meu, pentru familia mea, pentru toată lumea...
Timpul...
Timpul este mai scurt, dar eu încerc să-mi găsesc echilibru!
Iar echilibrul vine...din liniștea mea!

***
E așa de greu să mă hotărăsc ce imagini să vă pun!
Toate sunt făcute de mine, cu telefonul...
Dacă aveam aparat de fotografiat...altfel surprindeam frumusețea! Dar asta e! Trebuie să vă mulțumiți cu ce am făcut! râd eu.

O să vă pun așa de final ceva...să citiți și să vă facă să vizitați locul!!!

Vedeți?
Pentru voi...Eu!
În ...timpul liniștii mele...