Întâlniri întâmplătoare?

Sunt întâlnirile întâmplătoare?
Nu cred. Nu mai cred în întâmplări.
Interesant...

Ce e interesant? De ce ne vorbești de întâlniri? întrebați voi surprinși.
Păi așa...mă gândeam. Astăzi am văzut o persoană pe care am mai întâlnit-o în urmă cu un an...
Și? Ce e chiar așa de important! V-ați întâlnit, ați vorbit, și?

Oooo...Nu! râd eu în stilul meu specific. De fapt nu ne cunoaștem...
Păi...nu înțelegem, spuneți voi încurcați.
Vedeți? Doar eu pot înțelege unele lucruri. Nu cunosc persoana, adică nu ne-a făcut cunoștință nimeni. Eu știu cine e, dar...Și totuși am așa un presentiment că nimic nu e întâmplător! Nu mă întrebați de ce. A fost doar așa: doi oameni în același loc, în același timp. Atât.
Nu înțelegem nimic! râdeți voi de mine.

Știu...
Astăzi am mai avut o surpriză. Nu știu cum să o interpretez, dar nu cred că este întâmplător...
Iarăși? ridicați voi din sprâncene.

Da...iarăși. Vedeți voi, eu sunt omul care nu mă rog de nimeni...prefer să mă descurc singură.
Viața asta însă mi-a arătat că...
Iarăși începi? șoptiți voi.

Nu. Viața este dificilă. Uneori ai impresia că ești sus, în vârf, că ai totul...și căderea este grea. Trebuie să știi cum să plutești sau pur și simplu trebuie să știi să te menții acolo sus.
Eu sunt acum în echilibru, acest fapt e sigur.
Cum o să fie mai departe, habar nu am!
Apropo de expresia aceasta: habar n-am! ieri râdeam de ea. Vă aduceți aminte de cartea numită: Habarnam în Țara Soarelui? Erau vreo trei volume, cred că acesta e ultimul, dar ideea era frumoasă.
Chiar dacă nu știi nimic, totuși știi!
Chiar dacă ai impresia că știi totul, nu știi nimic!

Uite cum ultima idee o avem și în Urzeala Tronurilor! V-am mai spus că sunt fan, nu?Am citit cărțile, aștept să apară următoarea.
Până atunci aș vrea să vă recomand o carte care m-a fascinat...De foarte mult timp nu am mai citit în ritmul acesta nebun!
Nebun? adică...

Of! Când încep să citesc ...cine credeți că mă mai oprește! râd eu. Nebun, adică așa, sute de pagini. Am o memorie vizuală foarte bună!
Cartea? Cum se numește? râdeți voi cât de tare puteți. Astăzi chiar ne-ai înnebunit!
Ooo...cartea se numește: "Născută din ceață" de Brandon Sanderson.

Frumoasă ideea...
Mă tot gândesc de un timp că fiecare din noi, oamenii, avem o putere spirituală uriașă. Sunt convinsă că uneori o folosim, alteori uităm cu desăvârșire de ea. Dar dacă o folosim la maxim? Oare ce se va întâmpla?

Da...
Astăzi sunt așa gânditoare...
Să nu vă supărați, așa sunt câteodată.
Am cam lipsit, știu, doar că acum este o perioadă foarte aglomerată....
Dar...Nu renunț la scris! Cum v-am spus? Mă "mănâncă degetele" dacă nu scriu! Interesant, nu?
Normallll...spuneți voi, râzând. Astăzi ai scris așa fără o logică!

E, hai! Credeți voi asta. În mintea mea totul are o logică. Să vă explic:
   - cândva...o să mă întâlnesc cu persoana respectivă și o s-o cunosc! Simplu.
   - cineva...o să mă ajute, pentru că e un semn! Simplu.
   - cititul e pasiunea mea și v-am prezentat o carte și...am uitat să vă spun de Habarnam! De fapt voiam să vă povestesc de ce am râs. Ne gândeam noi la un titlu: "Habarnam în lumea cunoașterii!" Nu sună simpatic? Simplu.
   - puterea sufletească o avem toți. Putem să facem un lucru dacă vrem. Depinde doar de noi. Simplu.

Ați văzut? Asta logică! râd eu.

Ești veselă? șoptiți voi.
Într-un fel...zâmbesc eu.
Mi-a fost dor de munca mea, poate de aceea sunt așa! Chiar mi-a fost dor!

                                         Iar viața, viața îți oferă surprize tot mereu!

                                               
                                                       
***
Mulțumesc prietenei mele pentru imaginea frumoasă.
Este întâmplătoare?
Nu, cu siguranță, nu.
Trebuia să fie aici, în articolul acesta fără o logică anume, dar cu atâta logică!
De ce?
Simplu. E răsăritul!
Când răsare soarele vine speranța!
Speranța că într-o zi...fericirea bate ușor la ușă! Că într-o zi...îmi voi îmbrățișa cele două ființe dragi. Că într-o zi...mă voi trezi și voi spune: Uite ce răsărit frumos!
Speranța...

Ești tristă?
Da...
Dar răsăritul este...așa de frumos!
Sufletul meu este acolo pe malul mării cu ochii mari privind la globul de aur cum se ridică din valurile înspumate strigând spre mine:
"Sunt aici, răsar în fiecare zi pentru...tine, pentru...toți! Doar că voi, voi oameniii uitați de mine în grijiile voastre multe! Eu...eu nu uit. Sunttttt aiciiiii!!!!! 
Și nimic, nimic nu este întâmplător!"

Pentru voi astăzi, simplu
                     Eu.