Treceți la conținutul principal

Întâlniri întâmplătoare?

Sunt întâlnirile întâmplătoare?
Nu cred. Nu mai cred în întâmplări.
Interesant...

Ce e interesant? De ce ne vorbești de întâlniri? întrebați voi surprinși.
Păi așa...mă gândeam. Astăzi am văzut o persoană pe care am mai întâlnit-o în urmă cu un an...
Și? Ce e chiar așa de important! V-ați întâlnit, ați vorbit, și?

Oooo...Nu! râd eu în stilul meu specific. De fapt nu ne cunoaștem...
Păi...nu înțelegem, spuneți voi încurcați.
Vedeți? Doar eu pot înțelege unele lucruri. Nu cunosc persoana, adică nu ne-a făcut cunoștință nimeni. Eu știu cine e, dar...Și totuși am așa un presentiment că nimic nu e întâmplător! Nu mă întrebați de ce. A fost doar așa: doi oameni în același loc, în același timp. Atât.
Nu înțelegem nimic! râdeți voi de mine.

Știu...
Astăzi am mai avut o surpriză. Nu știu cum să o interpretez, dar nu cred că este întâmplător...
Iarăși? ridicați voi din sprâncene.

Da...iarăși. Vedeți voi, eu sunt omul care nu mă rog de nimeni...prefer să mă descurc singură.
Viața asta însă mi-a arătat că...
Iarăși începi? șoptiți voi.

Nu. Viața este dificilă. Uneori ai impresia că ești sus, în vârf, că ai totul...și căderea este grea. Trebuie să știi cum să plutești sau pur și simplu trebuie să știi să te menții acolo sus.
Eu sunt acum în echilibru, acest fapt e sigur.
Cum o să fie mai departe, habar nu am!
Apropo de expresia aceasta: habar n-am! ieri râdeam de ea. Vă aduceți aminte de cartea numită: Habarnam în Țara Soarelui? Erau vreo trei volume, cred că acesta e ultimul, dar ideea era frumoasă.
Chiar dacă nu știi nimic, totuși știi!
Chiar dacă ai impresia că știi totul, nu știi nimic!

Uite cum ultima idee o avem și în Urzeala Tronurilor! V-am mai spus că sunt fan, nu?Am citit cărțile, aștept să apară următoarea.
Până atunci aș vrea să vă recomand o carte care m-a fascinat...De foarte mult timp nu am mai citit în ritmul acesta nebun!
Nebun? adică...

Of! Când încep să citesc ...cine credeți că mă mai oprește! râd eu. Nebun, adică așa, sute de pagini. Am o memorie vizuală foarte bună!
Cartea? Cum se numește? râdeți voi cât de tare puteți. Astăzi chiar ne-ai înnebunit!
Ooo...cartea se numește: "Născută din ceață" de Brandon Sanderson.

Frumoasă ideea...
Mă tot gândesc de un timp că fiecare din noi, oamenii, avem o putere spirituală uriașă. Sunt convinsă că uneori o folosim, alteori uităm cu desăvârșire de ea. Dar dacă o folosim la maxim? Oare ce se va întâmpla?

Da...
Astăzi sunt așa gânditoare...
Să nu vă supărați, așa sunt câteodată.
Am cam lipsit, știu, doar că acum este o perioadă foarte aglomerată....
Dar...Nu renunț la scris! Cum v-am spus? Mă "mănâncă degetele" dacă nu scriu! Interesant, nu?
Normallll...spuneți voi, râzând. Astăzi ai scris așa fără o logică!

E, hai! Credeți voi asta. În mintea mea totul are o logică. Să vă explic:
   - cândva...o să mă întâlnesc cu persoana respectivă și o s-o cunosc! Simplu.
   - cineva...o să mă ajute, pentru că e un semn! Simplu.
   - cititul e pasiunea mea și v-am prezentat o carte și...am uitat să vă spun de Habarnam! De fapt voiam să vă povestesc de ce am râs. Ne gândeam noi la un titlu: "Habarnam în lumea cunoașterii!" Nu sună simpatic? Simplu.
   - puterea sufletească o avem toți. Putem să facem un lucru dacă vrem. Depinde doar de noi. Simplu.

Ați văzut? Asta logică! râd eu.

Ești veselă? șoptiți voi.
Într-un fel...zâmbesc eu.
Mi-a fost dor de munca mea, poate de aceea sunt așa! Chiar mi-a fost dor!


                                         Iar viața, viața îți oferă surprize tot mereu!

                                               
                                                       
***
Mulțumesc prietenei mele pentru imaginea frumoasă.
Este întâmplătoare?
Nu, cu siguranță, nu.
Trebuia să fie aici, în articolul acesta fără o logică anume, dar cu atâta logică!
De ce?
Simplu. E răsăritul!
Când răsare soarele vine speranța!
Speranța că într-o zi...fericirea bate ușor la ușă! Că într-o zi...îmi voi îmbrățișa cele două ființe dragi. Că într-o zi...mă voi trezi și voi spune: Uite ce răsărit frumos!
Speranța...

Ești tristă?
Da...
Dar răsăritul este...așa de frumos!
Sufletul meu este acolo pe malul mării cu ochii mari privind la globul de aur cum se ridică din valurile înspumate strigând spre mine:
"Sunt aici, răsar în fiecare zi pentru...tine, pentru...toți! Doar că voi, voi oameniii uitați de mine în grijiile voastre multe! Eu...eu nu uit. Sunttttt aiciiiii!!!!! 
Și nimic, nimic nu este întâmplător!"

Pentru voi astăzi, simplu
                     Eu.





Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Dacă aș fi...

Mi-am prins flori în păr și privesc spre voi amuzată.Da, da...știu. O să mă întrebați ce găsesc de râs într-un timp al încercărilor. Spre surprinderea mea, mai sunt zile în care zâmbetul revine așa de nicăieri. Pur și simplu.
Am lipsit o perioadă destul de lungă, dar asta e pentru că încă nu reușesc să-mi partajez programul în așa fel încât să am timp de lucru- timp de scris - timp liber- timp de studiu. Și ele se îmbină așa de haotic, încât la final de săptămână îmi spun: „Of, iarăși ai uitat de blog!”
Un alt aspect important este faptul că înainte de pandemia...( aici sunt câteva cuvinte pe care voi nu trebuie să le auziți😃) a sta în fața ecranului și a scrie pe tastatură era o adevărată relaxare, o plăcere nevinovată, dacă vreți voi, iar acum, de când cu situația aceasta „minunată” deabea aștept să închid calculatorul și să nu mai văd ecranul.  Munca online din punctul meu de vedere este cea mai neinspirată muncă.  Adică, să ne înțelegem, pentru angajator este nemaipomenit, deoarece oa…

Reconectare la umanitate

Mi-am prins flori în păr și privesc spre voi cu zâmbet.Viața este cu bune și rele, important este să avem încredere în noi și să ne „ridicăm” de fiecare dată de jos și să o luăm de la început. Trăim cu trecutul în suflet, trebuie să ne împăcăm cu el într-un final, dar acesta nu trebuie să ne definească.  Noi suntem ceea ce suntem, nu ceea ce cred alții despre noi sau ce vor alții de la noi.
În ultimele luni viața noastră, a tuturor, s-a schimbat total.  Virusul acesta ne-a „furat” liniștea. Toți ne-am văzut obligați să luăm o pauză de la realitatea personală. Spre surprinderea mea majoritatea populației a acceptat foarte ușor toate măsurile.  Zic eu, că toți am dat dovadă de responsabilitate. Mă întreb tot mai mult dacă sacrificiul pe care l-am făcut toți este apreciat și a contat? Oare? Mi-aș dori să văd mai multă încredere și speranță, calm și responsabilitate, pentru că acestea se transmit. Întotdeauna, chiar întotdeauna ele pleacă de „sus” în „jos”. Eu sunt...„jos”, voi? Și nu simt calmul…

Scrisoare pentru prietenii mei...

Scrisoare pentru prietenul meu și pentru prietena mea

Copil uimit, cu ochii mari, cu privirea debusolată, cu durere și întristare în sufletul și inima mea...
Așa mă simt. Așa sunt.
Sunt proastă câteodată. Chiar de chiar. Îmi pare rău, tare rău. Sincer. Doar acum mi-am dat seama că v-ați simțit nedreptățiți. Aveți dreptate, chiar aveți.

Draga mea prietenă și dragul meu prieten,
Voi doi nu vă cunoașteți, nici măcar nu știți de existența celuilalt, eu sunt doar un punct comun.
In urmă cu două săptămâni v-am pus aceeași întrebare. Nu mi-ati răspuns, dar mi-ati promis că o să o faceți. Ați fost sinceri...doar că mie mi se pare că timpul se termină. Mi-am dorit atât de mult acel răspuns încât...am fost dezamăgită.
Nu de voi sunt dezamăgită, departe de mine gândul, nu!
Dezamăgită de mine, de dorința imensă de a știi că voi sunteți bine, sunteți fericiți, că viața voastră e una liniștită...Asta mi-am dorit să aud de la voi.
De ce? o să mă întrebați.
Păi pentru că indiferent ce credeți voi...s…