Nebunie frumoasă...

Liniște desăvârșită în sufletul meu...
Mi-a fost dor...de muzica mea, de căștile mele, de scris...de tren și...of! de călătorii.
Așa că ...ascult Adele, cânt, dansez așa...cam pe lângă! și cel mai important scriu!
Nu știu despre ce scriu!
E așa o nebunie frumoasă!
...
Chitara, vocea...ușurința de a cânta, superb!

Luna își răspândește razele peste visele mele. E visul meu și nu vreau să mă trezesc! 
E...doar un film. Un film al vieții mele împletit cu adierea vântului în părul meu, cu picătura de ploaie pe chipul meu, cu razele scânteind în ochii mei...
E...doar un film. Un film al vieții așa cum e ea, ca o zi de primăvară cu soare, cu nori, cu vântul care te-nfioară asemeni dragostei, cu furtuna de mai care te inundă și te spală de toate supărările...
E...doar un film. Un film care mi-a plăcut, un film în care zâmbetul s-a sărutat cu lacrima, tristețea cu fericirea, bucuria cu supărarea...Luna, luna a fost cea care mi-a mângâiat sufletul în clipele de tristețe. 
E...doar un film. Un film în care oamenii sunt fericiți, în care oamenii se ceartă, apoi se iubesc... Este greu...greu să accepți, este greu să vezi, să-ți pese...
E...doar un film. Un film în care fulgii de nea plutesc în jurul lor într-un dans nebun, un dans al fericirii. 
E...doar un film. Un film al tinereții, al încrederii și dăruirii, al visului nebun că lumea este dreaptă, că trebuie să crezi în principiile tale. Of! copil cu pletele în vânt, cu flori de câmp în brațe, desculță prin ploaie! Cum ai crezut? Cum?

Viața...nu e film! Viața este realitate, în care luna nu te îmbrățișează, în care soarele nu te sărută, în care ploaia nu-ți spală sufletul, în care fulgii de nea nu se joacă în jurul tău! 
Copil nebun! Cum ai crezut? Viața...e un film a realității crunte în care oamenii calcă unul peste altul în căutarea mulțumirii lor, se împing ca să se simtă fericiți, sunt cruzi pentru că...așa vor!
Copil frumos cu flori în păr, cum ai crezut, că viața...e film? Viața este...
Copil nebun! Copil nebun! Principii? 

Ploaia cade peste sufletul meu și-l spală, și-l destramă în fire invizibile, îl aduce la realitate, apoi soarele atinge încet sufletul meu și-i dă putere, iar luna...luna îmi sărută rănile și mi le vindecă...
Sunt copilul nebun, cu flori în păr, cu speranțe în bunătatea celor din jur, cu dorința de a fi: viața...un film nebun!
de o nebunie frumoasă!
Nebunia mea frumoasă, într-o seară de septembrie, privind spre voi: "Viața mea e ca un film..."
Alerg, strig, ascult ecoul, zâmbesc la soare, mângâi firul de iarbă și zic cu lacrimi în ochi: 
"Copil nebun viața e viață, filmul e film, adu-ți aminte doar clipele frumoase și rămăi copilul nebun!"

E...doar un film, e...doar un cântec, e...doar viață! 

***
câteodată îmi vine să plec departe, dar rădăcinile mele sunt aici și știu că aici o să-mi găsesc liniștea...
imaginea e a mea, așa cum v-am învățat
sufletul meu astăzi e trist, dar zâmbesc...la ziua de mâine!

Pentru voi,
      Eu, copilul nebun
      dar o ...nebunie frumoasă!