Treceți la conținutul principal

Nebunie frumoasă...

Liniște desăvârșită în sufletul meu...
Mi-a fost dor...de muzica mea, de căștile mele, de scris...de tren și...of! de călătorii.
Așa că ...ascult Adele, cânt, dansez așa...cam pe lângă! și cel mai important scriu!
Nu știu despre ce scriu!
E așa o nebunie frumoasă!
...
Chitara, vocea...ușurința de a cânta, superb!

Luna își răspândește razele peste visele mele. E visul meu și nu vreau să mă trezesc! 
E...doar un film. Un film al vieții mele împletit cu adierea vântului în părul meu, cu picătura de ploaie pe chipul meu, cu razele scânteind în ochii mei...
E...doar un film. Un film al vieții așa cum e ea, ca o zi de primăvară cu soare, cu nori, cu vântul care te-nfioară asemeni dragostei, cu furtuna de mai care te inundă și te spală de toate supărările...
E...doar un film. Un film care mi-a plăcut, un film în care zâmbetul s-a sărutat cu lacrima, tristețea cu fericirea, bucuria cu supărarea...Luna, luna a fost cea care mi-a mângâiat sufletul în clipele de tristețe. 
E...doar un film. Un film în care oamenii sunt fericiți, în care oamenii se ceartă, apoi se iubesc... Este greu...greu să accepți, este greu să vezi, să-ți pese...
E...doar un film. Un film în care fulgii de nea plutesc în jurul lor într-un dans nebun, un dans al fericirii. 
E...doar un film. Un film al tinereții, al încrederii și dăruirii, al visului nebun că lumea este dreaptă, că trebuie să crezi în principiile tale. Of! copil cu pletele în vânt, cu flori de câmp în brațe, desculță prin ploaie! Cum ai crezut? Cum?

Viața...nu e film! Viața este realitate, în care luna nu te îmbrățișează, în care soarele nu te sărută, în care ploaia nu-ți spală sufletul, în care fulgii de nea nu se joacă în jurul tău! 
Copil nebun! Cum ai crezut? Viața...e un film a realității crunte în care oamenii calcă unul peste altul în căutarea mulțumirii lor, se împing ca să se simtă fericiți, sunt cruzi pentru că...așa vor!
Copil frumos cu flori în păr, cum ai crezut, că viața...e film? Viața este...
Copil nebun! Copil nebun! Principii? 

Ploaia cade peste sufletul meu și-l spală, și-l destramă în fire invizibile, îl aduce la realitate, apoi soarele atinge încet sufletul meu și-i dă putere, iar luna...luna îmi sărută rănile și mi le vindecă...
Sunt copilul nebun, cu flori în păr, cu speranțe în bunătatea celor din jur, cu dorința de a fi: viața...un film nebun!
de o nebunie frumoasă!
Nebunia mea frumoasă, într-o seară de septembrie, privind spre voi: "Viața mea e ca un film..."
Alerg, strig, ascult ecoul, zâmbesc la soare, mângâi firul de iarbă și zic cu lacrimi în ochi: 
"Copil nebun viața e viață, filmul e film, adu-ți aminte doar clipele frumoase și rămăi copilul nebun!"

E...doar un film, e...doar un cântec, e...doar viață! 


***
câteodată îmi vine să plec departe, dar rădăcinile mele sunt aici și știu că aici o să-mi găsesc liniștea...
imaginea e a mea, așa cum v-am învățat
sufletul meu astăzi e trist, dar zâmbesc...la ziua de mâine!

Pentru voi,
      Eu, copilul nebun
      dar o ...nebunie frumoasă!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Tăcerea din sufletul tău/meu

Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. D eseori o durere imensă șterge din suflet tot. Este, cum să spun, asemeni unei furtuni care mătură tot în cale. Acel uragan de care tot vorbesc eu de doi ani. Un uragan care distruge totul, lăsând în urma lui numai prăpăd. Și tăcere. O tăcere adâncă. Care doare. Indefinită pentru cei din jurul tău, dar atât de plină de sensuri pentru tine. Nimeni și nimic nu va înțelege ce este în sufletul tău. Nimeni și nimic nu poate readuce părțile frumoase din trecut înapoi în viața ta. S-a șters. Delete. Degeaba cauți. Mintea ta refuză să mai readucă informațiile. Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. Î n timp, ea devine asemeni unui lac într-o zi frumoasă de vară. De o frumusețe ieșită din comun, dar...fără sens dacă ești singur. Când primești pe altcineva în sufletul tău... Știi. Știi că nu vine acolo pentru a umple golul acela, ci pentru a construi împreună un alt vis, o altă realitate a vieții t

Povestea unei cești de cafea

Mi-am prins flori în păr și privesc spre voi amuzată. Prietena mea îmi spunea zilele trecute că orice problemă are o rezolvare. Și sunt convinsă de asta. Doar că timpul...până la rezolvare  e greu. Revenind asupra ultimului articol... Fiecare loc are amprenta celor care stau acolo. E foarte greu să ștergi o "amprentă" Știu acest lucru pentru că eu am încercat ani de zile să fac asta.🙂 Intr-un final, am crezut că am reușit,  dar nu a fost să fie. Am plecat și am luat-o de la capăt.  Uite-așa! Despre acest lucru am citit un articol ieri, foarte interesant scris de un biolog renumit. Dacă retin bine, titlul era ceva de genul: Nu ești cine crezi că ești. Simpatică teorie. Demonstrată de altfel. Te pune cu totul pe gânduri. Dar despre ea...într-o altă seară. În seara aceasta : Povestea unei cești de cafea. O poveste spusă de marele părinte Arsenie Boca. Noi, cei din România,  știm cine este. Pentru cei din afara țării care citiți: părintele Arsenie este un mare sfânt

Lumea văzută prin ochii mei

Mi-am pus ochelarii pe nas și am deschis ochii să văd mai bine! Poate, mi-am zis în gând, poate o să văd frumusețea din lumea aceasta. Și am deschis ochii cât de mult am putut. Am privit cu atenție în jurul meu... Viața, viața e o înșiruire de evenimente frumoase, triste, amuzante, dramatice. Evenimente care te marchează, care te schimbă, care te maturizează... Lumea pe care o văd eu nu este perfectă! Lumea pe care o văd eu este complicată! Aș vrea să pot schimba ceva. Aș vrea să pot mângâia cu degetele mele fiecare moment din viața mea și să îl fac mai frumos, mai bun sau mai spectaculos. Dar nu se poate! Nici unul dintre noi nu-și poate schimba destinul. Putem însă să facem lucruri mărunte, care să ne facă să ne simțim fericiți. Îmi aduc aminte de un film, cred că November se numea,  în care personajul principal încerca să trăiască la maxim fiecare clipă pentru că știa că mai are foarte puțin de trăit. De multe ori m-am gândit cum ar fi să știi că zilele tale sunt numărat