Speranță...

Astăzi am aflat o poveste de viață tulburătoare...E cumplit. Oare de ce trebuie unii oameni să treacă prin lucruri așa de groaznice? întreb eu...
Ironic. Prin ce trec eu nu mai contează. Contează că alți oameni au necazuri mai mari.

Așa că astăzi voi scrie pentru o doamnă pe care nu o cunosc...
Este prietena prietenei mele, dar care are în momentul acesta nevoia să simtă că nu este singură.
Prietena prietenei? o să mă întrebați voi râzând.
Da, este o expresie simpatică. Dar ce să fac dacă am așa multe prietene! Nici măcar ele nu își mai dau seama pentru cine scriu. Simpatic, nu?
Dar să revin...și să scriu...

Draga mea, o să scriu câteva rânduri special pentru tine, despre speranță.
M-am gândit că ai nevoie de ea.
Știu că viața ta este...complicată, că ți se pare că nu mai există speranță, dar vreau să îți spun că eu am învățat în ultimele luni că întotdeauna există! Întotdeauna!
Iar speranța, gândul bun, puterea o iei de la cei din jurul tău: de la familie, de la prieteni, de la toți cei care te cunosc.
Familia...e copilul tău! Trebuie să fie centrul universul tău, puterea ta să lupți cu boala, puterea de a merge mai departe.
Mi-e greu să scriu...Știu că boala ta e mai gravă decât a mea, dar aș vrea să știi că Dumnezeu are planuri cu fiecare dintre noi. Trebuie să crezi că o să fie bine...și să alegi să faci ceea ce te definește pe tine ca persoană. E așa de important să simți mulțumire în sufletul tău.
Pentru tine, cu emoție (sincer)...câteva gânduri:

"Gândul-mi aleargă-n mii de direcții și încearcă să se prindă de o rază de speranță, dar...nu găsește și caută înfrigurat până când undeva într-un cotlon întunecat al minții vede o lumină palidă. E doar o scânteie micuță, plăpândă, mișcătoare, parcă gata-gata să se stingă...

NU! strigă gândul meu îndrăzneț. Să nu te stingi!
Eu...spune luminița cu glăsciorul ei firav, eu...mă sting numai când nu mai există speranță.

Atunci să nu te stingi! strigă gândurile toate, într-o încercare disperată. 
Bineee...șoptește mica steluță. Dar am nevoie de voi, de puterea voastră, de credința voastră...

Și gândurile se unesc înr-un singur pârâu și curg vesele ca un râu de munte până la steluța speranței. 
O înconjoară, o îmbrățișează, o sărută delicat, o iubesc cu sfială...

Cu cât primește mai multă IUBIRE steluța crește, crește și încet în mintea mea gândurile se mișcă, zâmbesc, tresar, se joacă, râd...trăiesc!

Cât de frumos! șoptesc gândurile.
Câtă împlinire, șoptește luminița.
Câtă liniște, șoptesc eu..."


***
Speranța ne ține în viață.
Oricât de bolnavi suntem trebuie să avem încredere că putem să ducem boala, că putem să o învingem.
Uite, eu...eu chiar am probleme, dar nu vreau să mă gândesc la ce este rău, iau doar partea bună a lucrurilor. Acum sunt așa cu boala...într-o stare de repaus! de respirat! Adică mă simt oarecum bine. Și nu vreau să mă gândesc la ea, mă gândesc la lucrurile pe care le fac în fiecare zi.
Eu știu...că Dumnezeu are planuri cu mine. Nu am descifrat care sunt acelea, dar nici nu trebuie! O să văd la momentul potrivit.
Până atunci zâmbesc tuturor, ajut cât mai multă lume, scriu și îmi petrec ziua cu..."centrul universului" meu! Din păcate și acesta e...pe jumătate, dar am încredere că o să fie bine, curând.

Încă ceva: Nu ești singură!
E drept că atunci când ești bolnav toată lumea zice: "Vai, săracu sau săraca" și apoi uită de tine.
Dar fiecare are problemele lui, să nu-i condamnăm.
Iar noi, noi ne ducem crucea, așa cum este ea...grea sau ușoară...

Cu emoție și cu lacrimi în ochi te îmbrățișez în gândul meu ca să-ți dau din puterea mea.
Pentru tine, cu mare drag,
                          Eu.


***
Am început să scriu aseară, dar am adormit...
Oboseala e destul de mare în zilele acestea...Știu, știu mă certați. Nu am voie, dar ce să fac, așa sunt eu trebuie să fac cât mai multe lucruri pentru ceilalți.
Ieri însă mi-am făcut timp o oră și am ieșit din oraș...
Natura...mi-a înseninat chipul.

Liniștea mi-a transmis putere.
Așa că azi...am terminat articolul.

***
Imagini  superbe care cred că se potrivesc.
Fotografii făcute de mine, normal!!!
Sunt...modestăăă!!!
Și încă ceva...o întâlnire întâmplătoare!

Vedeți, sunt grozavă!