Treceți la conținutul principal

100... fire de iubire

o sută...fire multicolore de iubire în inima mea
pentru tine...copile drag
pentru tine...copilă dragă
pentru voi...dragii mei!

o sută...fire de iubire plăpândă
pentru tine...sunet
pentru tine...cuvântule
pentru tine...literatură!

o sută...fire de iubire care străbat astăzi inima mea
pentru...tristețe
pentru...adevăr
pentru...viață!

o sută...fire de iubire împletite cu suflet
într-un ștergar...pentru a lua lacrimile
într-un șirag...pentru a prinde momentele triste și fericite
într-o scriere...pentru a nu uita!

o sută...fire de iubire presărate în stelele de pe bolta cerească
pentru...speranță
pentru...vise!

O sută...
Articole împletite cu inima și sufletul,
Cu mintea și lacrimile picurate din degetele mele...
Pentru voi: 100!

***

Fire de iubire...

Gândul îmi zboară haihui. E așa o stare de bine și de mulțumire. Nu reușesc să mă opresc la ceva, ci mintea se joacă!
Mintea se joacă? Ce ai mai scornit iarăși? râdeți voi.
O, nimic. Doar mă joc. E așa de bine! Mă joc cu gândurile, mă joc cu ideile și visele mele!

Cum poți să te joci? Ești copil?
O, nu mai sunt! râd eu de voi. Doar mă joc. Ce e rău în asta? Sufletul meu e cumva tânăr chiar dacă trupul arată altceva....și totuși, toți mă întreabă uimiți: Ce ai făcut?
Eu râd. E cam așa: chipul reflectă sufletul! Iar acesta e în sfârșit...puțin, doar puțin mai liniștit.
Vedeți voi, eu nu am crezut în ideea aceea: că sunt oameni care-ți fură energia. Pare ciudat pentru că e oarecum domeniul meu, dar ...nu am crezut!
Iată că am trăit să o văd și pe asta!
Acum cred.

Păi parcă te jucai, acum filozofezi? râdeți voi mustăcit...
Of! Da! Mă joc cu literele, cu sunetele, cu silabele. Un joc numai de mine știut. Un joc care mă leagă indestructibil de cuvinte, mă leagă de expresii, mă leagă cu fire invizibile...de tot ce scriu.
Chiar mă joc!

Te joci? ridicați voi sprânceana
Da! E ca și când sar la șotron: 1, 2, 3... Și gata.
Aiurea, ziceți voi neîncrezători.
Ha! Ha!Ha! Chiar nu înțelegeți? Scriu așa...în jumătate de oră, simplu! Și...clic: publicați.
Recitesc după o zi sau două. 
Dar nu mai schimb nimic.
Așa că...asta e! 
Asta sunt!

O sută...de fire de iubire împletite în frunzele de toamnă ce se aștern încet pe pământ.
O sută...de fire de iubire pentru cele două minuni ale mele: una cu ochii albaștrii, alta cu ochii negrii!
O sută articole...cu o iubire care se revarsă în fire invizibile, care ne leagă inevitabil, care ne unesc pentru totdeauna.
                              EU!

***
Astăzi într-o zi în care liniștea, speranța și bucuria se împletesc, eu nu pot să spun decât:
La cât mai multe articole! ( Eu, mie!)

Și trebuie să vă spun încă ceva care mi-a plăcut foarte mult, dintr-un articol citit recent, scris de teatrologul și eseistul George Banu, cuvinte care mi se potrivesc perfect:

"...azi mai mult ca oricând, cultura îți are ca rost vindecarea rănilor sufletului..."
"... o relație care o permite ca aventură individuală..."

"În artă găsim remedii pentru noi, nu pentru lume!"


Pentru voi,
                Eu!






Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Tăcerea din sufletul tău/meu

Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. D eseori o durere imensă șterge din suflet tot. Este, cum să spun, asemeni unei furtuni care mătură tot în cale. Acel uragan de care tot vorbesc eu de doi ani. Un uragan care distruge totul, lăsând în urma lui numai prăpăd. Și tăcere. O tăcere adâncă. Care doare. Indefinită pentru cei din jurul tău, dar atât de plină de sensuri pentru tine. Nimeni și nimic nu va înțelege ce este în sufletul tău. Nimeni și nimic nu poate readuce părțile frumoase din trecut înapoi în viața ta. S-a șters. Delete. Degeaba cauți. Mintea ta refuză să mai readucă informațiile. Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. Î n timp, ea devine asemeni unui lac într-o zi frumoasă de vară. De o frumusețe ieșită din comun, dar...fără sens dacă ești singur. Când primești pe altcineva în sufletul tău... Știi. Știi că nu vine acolo pentru a umple golul acela, ci pentru a construi împreună un alt vis, o altă realitate a vieții t...

Surprizele toamnei..

Cu pași mărunți dar siguri, ajung la cinci luni de activitate. Mie sincer nu îmi vine să cred, e visul meu de ani de zile. Astăzi am râs singură pentru că mi-am dorit așa de mult să scriu și ani de zile nu am făcut-o, iar astăzi am al doilea blog! Viața aceasta plină de surprize frumoase! M-am maturizat e sigur lucrul acesta, am realizat cât de valoroasă este viața pentru oameni, am realizat cât de important este să poți să-ți strângi copilul la piept, am realizat cât de mare poate fi o durere sufletească...Dar în același timp sufletul, inima, mintea mea s-au întărit, s-au transformat. Sunt tot eu, dar mult mai determinată în tot ceea ce fac! Uneori mă surprind pe mine cu rândurile mele... E ceea ce simt, sau am simțit, sau voi simții, transpus în cuvinte. Poate de aceea impresionează. Nu știu. Scrisul a devenit ceva...ușor, plăcut și necesar. Nu-mi găsesc locul dacă nu aștern cuvintele pe hârtie. Astăzi am ceva deosebit pentru voi...din capitolul 4 al cărții mele: "Călăt...

Sunete pline de culoare

M i-am prins flori în prin păr și privesc spre voi cu bunătate. Știu, știu am lipsit... Timp de o tristețe adâncă, timp de reflecție, timp de regăsire, timp de cugetare... Există momente în viață când ești nevoit să-ți faci ordine în gânduri, sentimente, trăiri. Nu, nu este ușor, pentru că sinceritatea îți distruge speranța. Doar că este singurul mod de a trece mai departe. Să-ți înfrunți propriul destin, să încerci să vezi partea bună a vieții când totul este întunecat îți consumă o mare parte din energie... A stăzi într-o zi așa de frumoasă mi-am aplecat gândurile spre suflet și mi-am spus: La naiba cu tristețea! Viața este prea scurtă pentru a sta tristă, viața se poate termina în orice moment și atunci? Gata. E timpul. E timpul de scris! E timpul de zâmbit, E timpul de întâlnit oameni, E timpul de dans! Pur și simplu, e timpul. Așa că mi-am prins florile în păr și iată-mă! Aya privește tăcută spre prietenul ei drag. Ar vrea să-i spună atâtea lucruri, dar cuvintele...