Treceți la conținutul principal

100... fire de iubire

o sută...fire multicolore de iubire în inima mea
pentru tine...copile drag
pentru tine...copilă dragă
pentru voi...dragii mei!

o sută...fire de iubire plăpândă
pentru tine...sunet
pentru tine...cuvântule
pentru tine...literatură!

o sută...fire de iubire care străbat astăzi inima mea
pentru...tristețe
pentru...adevăr
pentru...viață!

o sută...fire de iubire împletite cu suflet
într-un ștergar...pentru a lua lacrimile
într-un șirag...pentru a prinde momentele triste și fericite
într-o scriere...pentru a nu uita!

o sută...fire de iubire presărate în stelele de pe bolta cerească
pentru...speranță
pentru...vise!

O sută...
Articole împletite cu inima și sufletul,
Cu mintea și lacrimile picurate din degetele mele...
Pentru voi: 100!

***

Fire de iubire...

Gândul îmi zboară haihui. E așa o stare de bine și de mulțumire. Nu reușesc să mă opresc la ceva, ci mintea se joacă!
Mintea se joacă? Ce ai mai scornit iarăși? râdeți voi.
O, nimic. Doar mă joc. E așa de bine! Mă joc cu gândurile, mă joc cu ideile și visele mele!

Cum poți să te joci? Ești copil?
O, nu mai sunt! râd eu de voi. Doar mă joc. Ce e rău în asta? Sufletul meu e cumva tânăr chiar dacă trupul arată altceva....și totuși, toți mă întreabă uimiți: Ce ai făcut?
Eu râd. E cam așa: chipul reflectă sufletul! Iar acesta e în sfârșit...puțin, doar puțin mai liniștit.
Vedeți voi, eu nu am crezut în ideea aceea: că sunt oameni care-ți fură energia. Pare ciudat pentru că e oarecum domeniul meu, dar ...nu am crezut!
Iată că am trăit să o văd și pe asta!
Acum cred.

Păi parcă te jucai, acum filozofezi? râdeți voi mustăcit...
Of! Da! Mă joc cu literele, cu sunetele, cu silabele. Un joc numai de mine știut. Un joc care mă leagă indestructibil de cuvinte, mă leagă de expresii, mă leagă cu fire invizibile...de tot ce scriu.
Chiar mă joc!

Te joci? ridicați voi sprânceana
Da! E ca și când sar la șotron: 1, 2, 3... Și gata.
Aiurea, ziceți voi neîncrezători.
Ha! Ha!Ha! Chiar nu înțelegeți? Scriu așa...în jumătate de oră, simplu! Și...clic: publicați.
Recitesc după o zi sau două. 
Dar nu mai schimb nimic.
Așa că...asta e! 
Asta sunt!

O sută...de fire de iubire împletite în frunzele de toamnă ce se aștern încet pe pământ.
O sută...de fire de iubire pentru cele două minuni ale mele: una cu ochii albaștrii, alta cu ochii negrii!
O sută articole...cu o iubire care se revarsă în fire invizibile, care ne leagă inevitabil, care ne unesc pentru totdeauna.
                              EU!

***
Astăzi într-o zi în care liniștea, speranța și bucuria se împletesc, eu nu pot să spun decât:
La cât mai multe articole! ( Eu, mie!)

Și trebuie să vă spun încă ceva care mi-a plăcut foarte mult, dintr-un articol citit recent, scris de teatrologul și eseistul George Banu, cuvinte care mi se potrivesc perfect:

"...azi mai mult ca oricând, cultura îți are ca rost vindecarea rănilor sufletului..."
"... o relație care o permite ca aventură individuală..."

"În artă găsim remedii pentru noi, nu pentru lume!"


Pentru voi,
                Eu!






Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Tăcerea din sufletul tău/meu

Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. D eseori o durere imensă șterge din suflet tot. Este, cum să spun, asemeni unei furtuni care mătură tot în cale. Acel uragan de care tot vorbesc eu de doi ani. Un uragan care distruge totul, lăsând în urma lui numai prăpăd. Și tăcere. O tăcere adâncă. Care doare. Indefinită pentru cei din jurul tău, dar atât de plină de sensuri pentru tine. Nimeni și nimic nu va înțelege ce este în sufletul tău. Nimeni și nimic nu poate readuce părțile frumoase din trecut înapoi în viața ta. S-a șters. Delete. Degeaba cauți. Mintea ta refuză să mai readucă informațiile. Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. Î n timp, ea devine asemeni unui lac într-o zi frumoasă de vară. De o frumusețe ieșită din comun, dar...fără sens dacă ești singur. Când primești pe altcineva în sufletul tău... Știi. Știi că nu vine acolo pentru a umple golul acela, ci pentru a construi împreună un alt vis, o altă realitate a vieții t...

Doar...supărare?

Nu știu cum sunteți voi, dar eu mai am puțin și ... Fără cuvinte. Cei care urmăriți relatările mele știți deja că doar când sunt supărată nu mai am cuvinte. Și chiar sunt. Păi încerc de 2 luni să mă educ, să fiu calmă, calmă să accept tot ce ni se zice, deși mintea mea logică îmi spune că nu e chiar așa. Încerc să dau speranță celor din jur, să-mi educ răbdarea... Măi, dar până când? Aștept soluții. Aștept decizii concrete, nu abureli. Și da, am așteptări, așa ca un simplu cetățean al țării acesteia. De ce să nu am? Muncesc AICI. Cotizez AICI. Fac voluntariat AICI. Imi cresc copii AICI. Și nu pot să am așteptări? Vreau să văd ceva concret, nu povești, nu certuri. Nu mă interesează certurile lor și acuzațiile, mă interesează faptul că stau de 2 luni în casă ca să nu pun presiune pe sistemul medical. Serios? Dar de ce? Sistemul medical de ce să nu mă vindece? Ha? De ce să nu primesc tratament dacă am nevoie? Sau alții? Nu am nimic cu oamenii care pleacă- vin. Dar ei...

Vitamina B12

A sosit toamna! A început școala... "Afară-i toamnă, frunză-mprăștiată, Iar vântul zvârle-n geamuri grele picuri; Și tu citești scrisori din roase plicuri Și într-un ceas gândești la viața toată." Ș tiu, știu nu vă dau o știre senzațională!  Doar că de câteva zile mă uit în jurul meu și văd efectele...  Părinți stresați deja de copii, de activitățile lor mai precis. Fie vorba între noi, este mult mai ușor în vacanță când nu-i mai verifici temele, nu-l mai asculți sau nu mai pierzi ore în șir ducând și așteptându-l de la activitățile pe care le are: înot, dans, balet, tenis... engleză!  Când copilul tău este talentat are cam toată săptămâna activități după cursuri.  Distracție la maxim, pentru părinți!  Iată că au trecut doar două săptămâni de școală, dar chipurile părinților sunt obosite parcă nici nu au fost în concediu. Numără zilele până la sâmbătă. Iar când mai aud că și ziua de sâmbătă le este ocupată, că le-a făcut program prâslea, î...