Treceți la conținutul principal

100... fire de iubire

o sută...fire multicolore de iubire în inima mea
pentru tine...copile drag
pentru tine...copilă dragă
pentru voi...dragii mei!

o sută...fire de iubire plăpândă
pentru tine...sunet
pentru tine...cuvântule
pentru tine...literatură!

o sută...fire de iubire care străbat astăzi inima mea
pentru...tristețe
pentru...adevăr
pentru...viață!

o sută...fire de iubire împletite cu suflet
într-un ștergar...pentru a lua lacrimile
într-un șirag...pentru a prinde momentele triste și fericite
într-o scriere...pentru a nu uita!

o sută...fire de iubire presărate în stelele de pe bolta cerească
pentru...speranță
pentru...vise!

O sută...
Articole împletite cu inima și sufletul,
Cu mintea și lacrimile picurate din degetele mele...
Pentru voi: 100!

***

Fire de iubire...

Gândul îmi zboară haihui. E așa o stare de bine și de mulțumire. Nu reușesc să mă opresc la ceva, ci mintea se joacă!
Mintea se joacă? Ce ai mai scornit iarăși? râdeți voi.
O, nimic. Doar mă joc. E așa de bine! Mă joc cu gândurile, mă joc cu ideile și visele mele!

Cum poți să te joci? Ești copil?
O, nu mai sunt! râd eu de voi. Doar mă joc. Ce e rău în asta? Sufletul meu e cumva tânăr chiar dacă trupul arată altceva....și totuși, toți mă întreabă uimiți: Ce ai făcut?
Eu râd. E cam așa: chipul reflectă sufletul! Iar acesta e în sfârșit...puțin, doar puțin mai liniștit.
Vedeți voi, eu nu am crezut în ideea aceea: că sunt oameni care-ți fură energia. Pare ciudat pentru că e oarecum domeniul meu, dar ...nu am crezut!
Iată că am trăit să o văd și pe asta!
Acum cred.

Păi parcă te jucai, acum filozofezi? râdeți voi mustăcit...
Of! Da! Mă joc cu literele, cu sunetele, cu silabele. Un joc numai de mine știut. Un joc care mă leagă indestructibil de cuvinte, mă leagă de expresii, mă leagă cu fire invizibile...de tot ce scriu.
Chiar mă joc!

Te joci? ridicați voi sprânceana
Da! E ca și când sar la șotron: 1, 2, 3... Și gata.
Aiurea, ziceți voi neîncrezători.
Ha! Ha!Ha! Chiar nu înțelegeți? Scriu așa...în jumătate de oră, simplu! Și...clic: publicați.
Recitesc după o zi sau două. 
Dar nu mai schimb nimic.
Așa că...asta e! 
Asta sunt!

O sută...de fire de iubire împletite în frunzele de toamnă ce se aștern încet pe pământ.
O sută...de fire de iubire pentru cele două minuni ale mele: una cu ochii albaștrii, alta cu ochii negrii!
O sută articole...cu o iubire care se revarsă în fire invizibile, care ne leagă inevitabil, care ne unesc pentru totdeauna.
                              EU!

***
Astăzi într-o zi în care liniștea, speranța și bucuria se împletesc, eu nu pot să spun decât:
La cât mai multe articole! ( Eu, mie!)

Și trebuie să vă spun încă ceva care mi-a plăcut foarte mult, dintr-un articol citit recent, scris de teatrologul și eseistul George Banu, cuvinte care mi se potrivesc perfect:

"...azi mai mult ca oricând, cultura îți are ca rost vindecarea rănilor sufletului..."
"... o relație care o permite ca aventură individuală..."

"În artă găsim remedii pentru noi, nu pentru lume!"


Pentru voi,
                Eu!






Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Tăcerea din sufletul tău/meu

Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. D eseori o durere imensă șterge din suflet tot. Este, cum să spun, asemeni unei furtuni care mătură tot în cale. Acel uragan de care tot vorbesc eu de doi ani. Un uragan care distruge totul, lăsând în urma lui numai prăpăd. Și tăcere. O tăcere adâncă. Care doare. Indefinită pentru cei din jurul tău, dar atât de plină de sensuri pentru tine. Nimeni și nimic nu va înțelege ce este în sufletul tău. Nimeni și nimic nu poate readuce părțile frumoase din trecut înapoi în viața ta. S-a șters. Delete. Degeaba cauți. Mintea ta refuză să mai readucă informațiile. Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. Î n timp, ea devine asemeni unui lac într-o zi frumoasă de vară. De o frumusețe ieșită din comun, dar...fără sens dacă ești singur. Când primești pe altcineva în sufletul tău... Știi. Știi că nu vine acolo pentru a umple golul acela, ci pentru a construi împreună un alt vis, o altă realitate a vieții t...

Timpul a ajuns la locul lui

     Î mi port degetele pe clapele pianului și mă gândesc cu emoție la clipele care trec peste mine, se cern. Am pierdut acel acasă și oricât l-am căutat nu l-am mai găsit. M-am destrămat în vântul primăverii, am călătorit pe nori, vărsând lacrimi amare ca ploaia de vară, am respirat pe frunze de toamnă și m-am rătăcit prin zăpezile sufletului meu. Nimic nu a mai fost la fel. Timpul a trecut... Am învățat să mă bucur de zăpada așternută. A m râs sau plâns pe pianul trist, că-mi fac sau nu-mi fac timp, să-i ating clapele. M -am „înțelepțit”, sau nu, încercând mereu să descopăr lucruri noi, să studiez, să cercetez. Viața nu e așa cum ne-o imaginăm, ci e... Haotică. Nebună. Veselă. Distrusă. Lacrimi. Fericire. Câte și mai câte! S ă așterni cuvinte e ușor, să le faci inteligibile, e mai greu.  Î mi imaginez uneori că suntem într-un dans nebun și ne învârtim până când nu mai avem suflu și nu încetăm, pentru că nu avem unde să ne odihnim, așa că soluția e să dansezi, sau s...

Timișoara-Orașul Verde

Ș i am plecat la drum prin țara mea minunată. Bucuria și liniștea sufletului meu se reflectă pe chipul meu la fiecare călătorie. Sunt fericită când călătoresc. Simt că toată povara de pe umeri dispare și nu-mi rămâne decât seninătatea descoperirilor locurilor. T imișoara nu a fost pe listă, dar uneori viața ne face surprize plăcute. A fost o decizie de un minut și nu regret pentru că m-am îndrăgostit de acest oraș. E atât de frumos că mi-e greu să-mi găsesc cuvintele. Eu!? Vă dați seama? Bună treabă! ar spune unul dintre prietenii mei. C u ce să încep? Cu începutul! râdeți voi. Oooo da! Se "pune" dacă de data aceasta vă încânt cu mai multe poze făcute de mine? Da...da! șoptiți voi cu zâmbetul până la urechi. C ând am pășit în Piața Victoriei sau Piața Operei am rămas fără cuvinte. E imensă, e aerisită, e superbă.Copilul din mine a observat imediat străduța cochetă din apropierea Operei, cea cu umbrelele. I maginație și culoare! Bucurie pe chipurile vizitatorilo...