Gospodină?

Trăim într-o lume unde parcă toate au luat-o oarecum razna. Știu, știu o să râdeți de expresia mea sau o să mă contraziceți, dar eu așa simt și nu cred că sunt singura.
Uite, zilele trecute am luat taxiul și ce credeți că îmi spune domnul care conduce?
Hai, uimește-ne, zâmbiți voi așa în stilul caracteristic.
Păi începe să-mi spună că suntem tot mai egoiști, că nu mai există relația dintre oameni așa cum era odată, când citez: "Vecina făcea o ciorbă și te chema să mănânci!"
Eu...i-am răspuns frumos cred eu, că este adevărat că suntem tot mai egoiști, dar...depinde de noi dacă ne dorim să rămânem egoiști sau să împărțim bunătatea. Și, ce credeți?
Păi? ridicați voi ochii spre mine.
Când am coborât mi-a mulțumit, pentru că i-am dat speranță.
M-am uitat uimită la el, pentru că era una din zilele acelea grele... în care nu ai chef nici să vorbești, nici să filozofezi, dar i-am zâmbit și i-am spus simplu: "Cu plăcere".

Da...te lauzi! râdeți voi.
Aș vrea eu! zâmbesc eu spre voi.
Uite, astăzi am citit un articol interesant. Despre acesta voiam, de fapt, să vă spun.
Un articol? Ai timp de citit?
Da. Îmi fac timp pentru citit. Nu numai articole, ci și cărți. Citesc așa în neștire, parcă sunt un om care se îneacă și încearcă să-și scoată capul deasupra apei.
Ce comparație ai găsit! râdeți voi în hohote.
Da! strig eu tare amuzată. Câteodată așa vin...din mintea mea deșteaptă!

Te lauzi...râdeți voi.
În fine. Să revin, am citit un articol despre felul în care femeia trebuie să facă curat în casă.
Poftim? vă strâmbați voi.
Stați așa că e interesant. Nu judecați înainte de a vă povesti esența articolului. Încerc să rezum: o femeie trebuie să facă cu plăcere muncile casnice, să șteargă praful, să facă mâncare, să șteargă geamurile...dând casei o energie pozitivă, în care familia ei, soțul ei să se simtă bine. Ea nu este sluga casei, ci...gospodină!
Aceasta e ideea.

Și? ridicați voi din sprânceană.
Păi vedeți voi...mă tot întreb. Oare cel sau cea care a scris a pus în practică aceste cuvinte?
Practică? șoptiți voi.
Da, practică. Adică...da, sunt de acord că trebuie să faci ordine cu plăcere, într-o atmosferă de relaxare, de râs și voie bună, dar...împreună. Adică...toți.
Da, cred că femeia e punctul central care unește, dar nu cred că ea poate să facă tot. E imposibil.

De ce? șoptiți voi triști.
Păi știu...din experiență, simplu.
Vedeți voi domnul acela pe care nici nu l-aș cunoaște dacă m-aș intâlni iarăși cu el a zis un mare adevăr: suntem tot mai egoiști.
Adică cerem femeii să facă toată munca de acasă cu plăcere, într-o relaxare totală, în calm și bucurie, cu dragoste...dar ea vine după serviciu! Ea are teme de făcut alături de copii, are de mers și stat la activități cu proprii copii!
Hei! lume! De unde timp? Timp de calm? Când pici de oboseală și nu-ți mai vine să mănânci că nu mai poți. Te străduiești să le dai de mâncare, să-i mulțumești pe toți, să strângi tot și...să te și pregătești pentru a doua zi!
Nu. Nu cred că realitatea e surprinsă în acel articol. Sunt de acord că trebuie să fie în casa ta o atmosferă de veselie, calm, dar asta se întâmplă dacă soții se iubesc, dacă se ajută reciproc, pentru că nu poate duce doar unul povara pe umeri.

Ești tristă? șoptiți voi.
Nu. Nu sunt. Cred că există momente când trebuie să ne revizuim viața. Dar nu cred că trebuie să ne gândim la "de ce". Pur și simplu: "așa a fost. Astăzi e altceva".
Viața nu stă pe loc. Indiferent cum e, ea continuă, iar noi vrând, nevrând mergem înainte.
Eu nu vreau să mă shimb!
Eu nu mi-am dorit schimbare!
Eu nu am vrut!
Mi-e dor de momentele în care găteam, de atmosfera aceea destinsă... dar nu mai e!
Astăzi însă ... mi-am propus că o să fac iarăși...ceva bun!
Să vedem, e greu, dar poate...cine știe.

Nu-ți place să gătești?
O ba da, dar am luat o pauză, pentru că sunt supărată pe termenul: Gospodină!

Pentru voi,
          Eu, Gospodina!

***
Pentru voi o imagine preluată.
Timpul, timpul e tot mai scurt, dar o să gătesc biscuiții aceștia cu scorțișoară și vă poftesc pe toți ...la masă!
Pentru că eu...încă împart bunătate!