Treceți la conținutul principal

Gospodină?

Trăim într-o lume unde parcă toate au luat-o oarecum razna. Știu, știu o să râdeți de expresia mea sau o să mă contraziceți, dar eu așa simt și nu cred că sunt singura.
Uite, zilele trecute am luat taxiul și ce credeți că îmi spune domnul care conduce?
Hai, uimește-ne, zâmbiți voi așa în stilul caracteristic.
Păi începe să-mi spună că suntem tot mai egoiști, că nu mai există relația dintre oameni așa cum era odată, când citez: "Vecina făcea o ciorbă și te chema să mănânci!"
Eu...i-am răspuns frumos cred eu, că este adevărat că suntem tot mai egoiști, dar...depinde de noi dacă ne dorim să rămânem egoiști sau să împărțim bunătatea. Și, ce credeți?
Păi? ridicați voi ochii spre mine.
Când am coborât mi-a mulțumit, pentru că i-am dat speranță.
M-am uitat uimită la el, pentru că era una din zilele acelea grele... în care nu ai chef nici să vorbești, nici să filozofezi, dar i-am zâmbit și i-am spus simplu: "Cu plăcere".

Da...te lauzi! râdeți voi.
Aș vrea eu! zâmbesc eu spre voi.
Uite, astăzi am citit un articol interesant. Despre acesta voiam, de fapt, să vă spun.
Un articol? Ai timp de citit?
Da. Îmi fac timp pentru citit. Nu numai articole, ci și cărți. Citesc așa în neștire, parcă sunt un om care se îneacă și încearcă să-și scoată capul deasupra apei.
Ce comparație ai găsit! râdeți voi în hohote.
Da! strig eu tare amuzată. Câteodată așa vin...din mintea mea deșteaptă!

Te lauzi...râdeți voi.
În fine. Să revin, am citit un articol despre felul în care femeia trebuie să facă curat în casă.
Poftim? vă strâmbați voi.
Stați așa că e interesant. Nu judecați înainte de a vă povesti esența articolului. Încerc să rezum: o femeie trebuie să facă cu plăcere muncile casnice, să șteargă praful, să facă mâncare, să șteargă geamurile...dând casei o energie pozitivă, în care familia ei, soțul ei să se simtă bine. Ea nu este sluga casei, ci...gospodină!
Aceasta e ideea.

Și? ridicați voi din sprânceană.
Păi vedeți voi...mă tot întreb. Oare cel sau cea care a scris a pus în practică aceste cuvinte?
Practică? șoptiți voi.
Da, practică. Adică...da, sunt de acord că trebuie să faci ordine cu plăcere, într-o atmosferă de relaxare, de râs și voie bună, dar...împreună. Adică...toți.
Da, cred că femeia e punctul central care unește, dar nu cred că ea poate să facă tot. E imposibil.

De ce? șoptiți voi triști.
Păi știu...din experiență, simplu.
Vedeți voi domnul acela pe care nici nu l-aș cunoaște dacă m-aș intâlni iarăși cu el a zis un mare adevăr: suntem tot mai egoiști.
Adică cerem femeii să facă toată munca de acasă cu plăcere, într-o relaxare totală, în calm și bucurie, cu dragoste...dar ea vine după serviciu! Ea are teme de făcut alături de copii, are de mers și stat la activități cu proprii copii!
Hei! lume! De unde timp? Timp de calm? Când pici de oboseală și nu-ți mai vine să mănânci că nu mai poți. Te străduiești să le dai de mâncare, să-i mulțumești pe toți, să strângi tot și...să te și pregătești pentru a doua zi!
Nu. Nu cred că realitatea e surprinsă în acel articol. Sunt de acord că trebuie să fie în casa ta o atmosferă de veselie, calm, dar asta se întâmplă dacă soții se iubesc, dacă se ajută reciproc, pentru că nu poate duce doar unul povara pe umeri.

Ești tristă? șoptiți voi.
Nu. Nu sunt. Cred că există momente când trebuie să ne revizuim viața. Dar nu cred că trebuie să ne gândim la "de ce". Pur și simplu: "așa a fost. Astăzi e altceva".
Viața nu stă pe loc. Indiferent cum e, ea continuă, iar noi vrând, nevrând mergem înainte.
Eu nu vreau să mă shimb!
Eu nu mi-am dorit schimbare!
Eu nu am vrut!
Mi-e dor de momentele în care găteam, de atmosfera aceea destinsă... dar nu mai e!
Astăzi însă ... mi-am propus că o să fac iarăși...ceva bun!
Să vedem, e greu, dar poate...cine știe.

Nu-ți place să gătești?
O ba da, dar am luat o pauză, pentru că sunt supărată pe termenul: Gospodină!

Pentru voi,
          Eu, Gospodina!

***
Pentru voi o imagine preluată.
Timpul, timpul e tot mai scurt, dar o să gătesc biscuiții aceștia cu scorțișoară și vă poftesc pe toți ...la masă!
Pentru că eu...încă împart bunătate!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Dacă aș fi...

Mi-am prins flori în păr și privesc spre voi amuzată.Da, da...știu. O să mă întrebați ce găsesc de râs într-un timp al încercărilor. Spre surprinderea mea, mai sunt zile în care zâmbetul revine așa de nicăieri. Pur și simplu.
Am lipsit o perioadă destul de lungă, dar asta e pentru că încă nu reușesc să-mi partajez programul în așa fel încât să am timp de lucru- timp de scris - timp liber- timp de studiu. Și ele se îmbină așa de haotic, încât la final de săptămână îmi spun: „Of, iarăși ai uitat de blog!”
Un alt aspect important este faptul că înainte de pandemia...( aici sunt câteva cuvinte pe care voi nu trebuie să le auziți😃) a sta în fața ecranului și a scrie pe tastatură era o adevărată relaxare, o plăcere nevinovată, dacă vreți voi, iar acum, de când cu situația aceasta „minunată” deabea aștept să închid calculatorul și să nu mai văd ecranul.  Munca online din punctul meu de vedere este cea mai neinspirată muncă.  Adică, să ne înțelegem, pentru angajator este nemaipomenit, deoarece oa…

Reconectare la umanitate

Mi-am prins flori în păr și privesc spre voi cu zâmbet.Viața este cu bune și rele, important este să avem încredere în noi și să ne „ridicăm” de fiecare dată de jos și să o luăm de la început. Trăim cu trecutul în suflet, trebuie să ne împăcăm cu el într-un final, dar acesta nu trebuie să ne definească.  Noi suntem ceea ce suntem, nu ceea ce cred alții despre noi sau ce vor alții de la noi.
În ultimele luni viața noastră, a tuturor, s-a schimbat total.  Virusul acesta ne-a „furat” liniștea. Toți ne-am văzut obligați să luăm o pauză de la realitatea personală. Spre surprinderea mea majoritatea populației a acceptat foarte ușor toate măsurile.  Zic eu, că toți am dat dovadă de responsabilitate. Mă întreb tot mai mult dacă sacrificiul pe care l-am făcut toți este apreciat și a contat? Oare? Mi-aș dori să văd mai multă încredere și speranță, calm și responsabilitate, pentru că acestea se transmit. Întotdeauna, chiar întotdeauna ele pleacă de „sus” în „jos”. Eu sunt...„jos”, voi? Și nu simt calmul…

Scrisoare pentru prietenii mei...

Scrisoare pentru prietenul meu și pentru prietena mea

Copil uimit, cu ochii mari, cu privirea debusolată, cu durere și întristare în sufletul și inima mea...
Așa mă simt. Așa sunt.
Sunt proastă câteodată. Chiar de chiar. Îmi pare rău, tare rău. Sincer. Doar acum mi-am dat seama că v-ați simțit nedreptățiți. Aveți dreptate, chiar aveți.

Draga mea prietenă și dragul meu prieten,
Voi doi nu vă cunoașteți, nici măcar nu știți de existența celuilalt, eu sunt doar un punct comun.
In urmă cu două săptămâni v-am pus aceeași întrebare. Nu mi-ati răspuns, dar mi-ati promis că o să o faceți. Ați fost sinceri...doar că mie mi se pare că timpul se termină. Mi-am dorit atât de mult acel răspuns încât...am fost dezamăgită.
Nu de voi sunt dezamăgită, departe de mine gândul, nu!
Dezamăgită de mine, de dorința imensă de a știi că voi sunteți bine, sunteți fericiți, că viața voastră e una liniștită...Asta mi-am dorit să aud de la voi.
De ce? o să mă întrebați.
Păi pentru că indiferent ce credeți voi...s…