Treceți la conținutul principal

Dragostea doare...

Închide ochii și aruncă-te!
Dragostea doare, de o durere insuportabilă, dar...e așa de bine!
Închide ochii și aruncă-te!
Dragostea e ...ciudată, dar...e așa de bine!
Închide ochii și aruncă-te!
Simte durerea și...simte fericirea!
Închide ochii și aruncă-te!
Dragostea o găsești când nu o mai aștepți, când totul nu mai are rost!

Închide ochii și încearcă să vezi dincolo de durere.
Fericirea e ca...păpădia. Atât de delicată în steluțele care-o formează, atât de specială, dar care se destramă așa de repede!
Închide ochii și visează!
Visul fericirii, visul împlinirii, al dansului într-o noapte specială în care sufletul tău s-a umplut de  bucurie și speranță...
Închide ochii și pleacă!
Dragostea doare, o durere care-ți străbate fiecare celulă a ființei tale.
Închide ochii și lasă lacrimile...în durerea lor.
Dragostea pustiiește, arde totul în jurul ei...


Închide ochii și crede!
Crede că dragostea nu...te vrea!
Închide ochii și ascultă melodia cuvintelor rostite: Înțelege, nu am vrut niciodată...
Închide ochii și simte durerea, e durerea unei iubiri în care erai...Una!
Închide ochii și lasă-ți inima să simtă tristețea, să plângă mocnit până când uită tot, uită de dragostea care arde tot, de fericirea care țâșnea din fiecare celulă infinită a trupului tău, uită de...tine!
Închide ochii și ...încearcă să nu mai crezi în iubiri, în ceea ce simți, în ceea ce ți se pare că ar trebui...
Închide ochii și ...dormi cu buzele șoptind mereu și mereu: nu vreau, nu vreau, nu vreau...




Deschide ochii și privește realitatea, așa cum e ea, cu bune și rele!
Deschide ochii și simte durerea iubirii până în adâncul ființei tale!
Asta te va face puternică sau puternic!
Deschide ochii, viața nu se sfârșește, durerea trece...
Deschide ochii și adună steluțele care zboară în jurul tău și prinde-le în palmă și refă păpădia...
Deschide ochii și zâmbește la nori și ei vor lăsa soarele să-ți sărute ochii triști, fața palidă și pletele...

Deschide ochii și privește în jurul tău, viața nu se termină!
Deschide ochii și țipă până la cer...o să simți că trăiești, cu durerea aceea, dar trăiești!
Sari, dansează, cântă și prostește-te căci viața ...merge înainte!
Deschide ochii și ia tot ce e mai frumos din lumea aceasta...selectează!
Viața, viața aceasta te-a învățat ceva: să selectezi visele, să selectezi fericirea, să selectezi dragostea!

Învață, învață pentru tine că dragostea te doboară, iar apoi te ridică iarăși și iarăși...
Că frica e parte din tine, dar ea îți dă aripi să ...te arunci!
Că frica te face să nu mai vrei nimic, dar tot ea îți spune: acum!
Învață din greșelile pe care le-ai făcut,
Că dragostea nu este pentru eternitate!
Învață că dacă te îndrăgostești poți să suferi,
Învață că suferința e parte din viață,
Învață...
Să iubești cu sufletul...
Chiar dacă...o să suferi!
Chiar dacă...doare!
Învață...
Că fericirea e așa de rară!
Prinde-o în sufletul tău și nu-i mai da drumul, chiar dacă îți este frică...
Închide ochii și aruncă-te!
                                          Eu.

***
Imagini făcute de mine, normal!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Tăcerea din sufletul tău/meu

Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. D eseori o durere imensă șterge din suflet tot. Este, cum să spun, asemeni unei furtuni care mătură tot în cale. Acel uragan de care tot vorbesc eu de doi ani. Un uragan care distruge totul, lăsând în urma lui numai prăpăd. Și tăcere. O tăcere adâncă. Care doare. Indefinită pentru cei din jurul tău, dar atât de plină de sensuri pentru tine. Nimeni și nimic nu va înțelege ce este în sufletul tău. Nimeni și nimic nu poate readuce părțile frumoase din trecut înapoi în viața ta. S-a șters. Delete. Degeaba cauți. Mintea ta refuză să mai readucă informațiile. Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. Î n timp, ea devine asemeni unui lac într-o zi frumoasă de vară. De o frumusețe ieșită din comun, dar...fără sens dacă ești singur. Când primești pe altcineva în sufletul tău... Știi. Știi că nu vine acolo pentru a umple golul acela, ci pentru a construi împreună un alt vis, o altă realitate a vieții t...

Să plângi timpul

U neori viața noastră pare lipsită de...viață! Suntem ființe inteligente care însă prinși cumva în plasa timpului uităm de noi, de dorințele noastre și devenim roboți. O viață în care facem ceea ce trebuie, luptăm să ne construim case, o carieră, să ne îndeplinim toate obligațiile către societate și uităm de noi. Timpul, timpul e tot mai scurt.  Toți din jurul meu se plâng de timpul care nu mai ajunge. Mă întreb astăzi, însă, dacă nu ne dorim noi să facem mult mai multe lucruri într-un moment de timp. Poate că viața este asemeni unui bulgăre de zăpadă, care se rostogolește.  La început este mic, nesemnificativ, dar apoi el crește, crește și ajunge să ne dărâme și să-i pună la pământ și pe cei din jurul nostru. Timpul... Îmi aduc aminte de serile de vară de la bunicii mei. Parcă-i văd, cum vorbeau seara și se sfătuiau ce să facă în ziua următoare.  Era un adevărat ritual. Mâine, spunea bunicul meu, dacă nu plouă...facem asta, dar dacă plouă facem.....

Liniștea zilei de mâine

E ste uimitor cât de mult ne dorim liniște în viața noastră și cât de puțină avem. Prin liniște să nu înțelegeți tăcere, ci mai degrabă împăcare cu viața pe care o avem. C âți dintre voi sunteți mulțumiți de viața pe care o aveți acum? Cât de supărați sunteți pe voi că știți că trebuie să schimbați ceva și nu aveți curajul? Cât de mult ați vrea ca mâine când deschideți ochii să aveți liniștea necesară pentru a putea merge la muncă, a zâmbi și a face totul cu plăcere?  Și să vă bucurați de fiecare lucru frumos văzut? M ă uit în fiecare zi la chipurile oamenilor pe lângă care trec și nu văd decât tristețe. O tristețe de nedescris în cuvinte. Fețe întunecate de nemulțumire și unele chiar mânioase încă de la prima oră. Mă întreb unde am pierdut zâmbetul și bucuria de a trăi? De ce nu mai dăm timpului, timp? De ce nu ne mai găsim timp pentru propria persoană? Ceva cât de puțin, ceva care să ne facă fericiți, ceva care să ne dea speranță într-o zi de mâine mai bună? Grele înt...