Treceți la conținutul principal

Dragostea doare...

Închide ochii și aruncă-te!
Dragostea doare, de o durere insuportabilă, dar...e așa de bine!
Închide ochii și aruncă-te!
Dragostea e ...ciudată, dar...e așa de bine!
Închide ochii și aruncă-te!
Simte durerea și...simte fericirea!
Închide ochii și aruncă-te!
Dragostea o găsești când nu o mai aștepți, când totul nu mai are rost!

Închide ochii și încearcă să vezi dincolo de durere.
Fericirea e ca...păpădia. Atât de delicată în steluțele care-o formează, atât de specială, dar care se destramă așa de repede!
Închide ochii și visează!
Visul fericirii, visul împlinirii, al dansului într-o noapte specială în care sufletul tău s-a umplut de  bucurie și speranță...
Închide ochii și pleacă!
Dragostea doare, o durere care-ți străbate fiecare celulă a ființei tale.
Închide ochii și lasă lacrimile...în durerea lor.
Dragostea pustiiește, arde totul în jurul ei...


Închide ochii și crede!
Crede că dragostea nu...te vrea!
Închide ochii și ascultă melodia cuvintelor rostite: Înțelege, nu am vrut niciodată...
Închide ochii și simte durerea, e durerea unei iubiri în care erai...Una!
Închide ochii și lasă-ți inima să simtă tristețea, să plângă mocnit până când uită tot, uită de dragostea care arde tot, de fericirea care țâșnea din fiecare celulă infinită a trupului tău, uită de...tine!
Închide ochii și ...încearcă să nu mai crezi în iubiri, în ceea ce simți, în ceea ce ți se pare că ar trebui...
Închide ochii și ...dormi cu buzele șoptind mereu și mereu: nu vreau, nu vreau, nu vreau...




Deschide ochii și privește realitatea, așa cum e ea, cu bune și rele!
Deschide ochii și simte durerea iubirii până în adâncul ființei tale!
Asta te va face puternică sau puternic!
Deschide ochii, viața nu se sfârșește, durerea trece...
Deschide ochii și adună steluțele care zboară în jurul tău și prinde-le în palmă și refă păpădia...
Deschide ochii și zâmbește la nori și ei vor lăsa soarele să-ți sărute ochii triști, fața palidă și pletele...

Deschide ochii și privește în jurul tău, viața nu se termină!
Deschide ochii și țipă până la cer...o să simți că trăiești, cu durerea aceea, dar trăiești!
Sari, dansează, cântă și prostește-te căci viața ...merge înainte!
Deschide ochii și ia tot ce e mai frumos din lumea aceasta...selectează!
Viața, viața aceasta te-a învățat ceva: să selectezi visele, să selectezi fericirea, să selectezi dragostea!

Învață, învață pentru tine că dragostea te doboară, iar apoi te ridică iarăși și iarăși...
Că frica e parte din tine, dar ea îți dă aripi să ...te arunci!
Că frica te face să nu mai vrei nimic, dar tot ea îți spune: acum!
Învață din greșelile pe care le-ai făcut,
Că dragostea nu este pentru eternitate!
Învață că dacă te îndrăgostești poți să suferi,
Învață că suferința e parte din viață,
Învață...
Să iubești cu sufletul...
Chiar dacă...o să suferi!
Chiar dacă...doare!
Învață...
Că fericirea e așa de rară!
Prinde-o în sufletul tău și nu-i mai da drumul, chiar dacă îți este frică...
Închide ochii și aruncă-te!
                                          Eu.

***
Imagini făcute de mine, normal!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Tăcerea din sufletul tău/meu

Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. D eseori o durere imensă șterge din suflet tot. Este, cum să spun, asemeni unei furtuni care mătură tot în cale. Acel uragan de care tot vorbesc eu de doi ani. Un uragan care distruge totul, lăsând în urma lui numai prăpăd. Și tăcere. O tăcere adâncă. Care doare. Indefinită pentru cei din jurul tău, dar atât de plină de sensuri pentru tine. Nimeni și nimic nu va înțelege ce este în sufletul tău. Nimeni și nimic nu poate readuce părțile frumoase din trecut înapoi în viața ta. S-a șters. Delete. Degeaba cauți. Mintea ta refuză să mai readucă informațiile. Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. Î n timp, ea devine asemeni unui lac într-o zi frumoasă de vară. De o frumusețe ieșită din comun, dar...fără sens dacă ești singur. Când primești pe altcineva în sufletul tău... Știi. Știi că nu vine acolo pentru a umple golul acela, ci pentru a construi împreună un alt vis, o altă realitate a vieții t...

O Visătoare

S tarea aceasta între visare și trezvie, oare există? E xistă oameni care visează. Oare se cheamă visători? E xistă oameni vorbăreți, oare sunt și ei visători? E xistă oameni. Oare sunt visători? U n vis, două vise, mai multe vise, un infinit de vise lăsate în visare. Acea stare de imponderabilitate în care ne desfășurăm fiecare. Suntem cu gândurile pierduți în veșnica muțenie, sau suntem activi pe modul automat.  U nde suntem? Iată, întrebări care-mi săgetează străfundul sufletului. Cât e vis, cât e realitate? Î n seara aceasta am simțit nevoia să scriu pentru că sunt fericită. Nu, nu e fericirea aceea! E fericirea care te duce la visare, dar într-un mod atât de activ. Este fericirea de a face lucruri care-mi plac, de a simți că, da, fac parte dintr-o comunitate mică care-mi împărtășește pasiunea de a citi. Că reușesc să-mi expun punctul de vedere într-un mod plăcut, inteligibil și sa surprind esența trăirilor.                  ...

Dacă aș fi...

M i-am prins flori în păr și privesc spre voi amuzată. Da, da...știu. O să mă întrebați ce găsesc de râs într-un timp al încercărilor. Spre surprinderea mea, mai sunt zile în care zâmbetul revine așa de nicăieri. Pur și simplu. A m lipsit o perioadă destul de lungă, dar asta e pentru că încă nu reușesc să-mi partajez programul în așa fel încât să am timp de lucru- timp de scris - timp liber- timp de studiu. Și ele se îmbină așa de haotic, încât la final de săptămână îmi spun: „ Of, iarăși ai uitat de blog!” U n alt aspect important este faptul că înainte de pandemia...( aici sunt câteva cuvinte pe care voi nu trebuie să le auziți 😃) a sta în fața ecranului și a scrie pe tastatură era o adevărată relaxare, o plăcere nevinovată, dacă vreți voi, iar acum, de când cu situația aceasta „minunată” deabea aștept să închid calculatorul și să nu mai văd ecranul.  Munca online din punctul meu de vedere este cea mai neinspirată muncă.  Adică, să ne înțelegem, pentru angajator este nemaip...