Treceți la conținutul principal

Dragostea doare...

Închide ochii și aruncă-te!
Dragostea doare, de o durere insuportabilă, dar...e așa de bine!
Închide ochii și aruncă-te!
Dragostea e ...ciudată, dar...e așa de bine!
Închide ochii și aruncă-te!
Simte durerea și...simte fericirea!
Închide ochii și aruncă-te!
Dragostea o găsești când nu o mai aștepți, când totul nu mai are rost!

Închide ochii și încearcă să vezi dincolo de durere.
Fericirea e ca...păpădia. Atât de delicată în steluțele care-o formează, atât de specială, dar care se destramă așa de repede!
Închide ochii și visează!
Visul fericirii, visul împlinirii, al dansului într-o noapte specială în care sufletul tău s-a umplut de  bucurie și speranță...
Închide ochii și pleacă!
Dragostea doare, o durere care-ți străbate fiecare celulă a ființei tale.
Închide ochii și lasă lacrimile...în durerea lor.
Dragostea pustiiește, arde totul în jurul ei...


Închide ochii și crede!
Crede că dragostea nu...te vrea!
Închide ochii și ascultă melodia cuvintelor rostite: Înțelege, nu am vrut niciodată...
Închide ochii și simte durerea, e durerea unei iubiri în care erai...Una!
Închide ochii și lasă-ți inima să simtă tristețea, să plângă mocnit până când uită tot, uită de dragostea care arde tot, de fericirea care țâșnea din fiecare celulă infinită a trupului tău, uită de...tine!
Închide ochii și ...încearcă să nu mai crezi în iubiri, în ceea ce simți, în ceea ce ți se pare că ar trebui...
Închide ochii și ...dormi cu buzele șoptind mereu și mereu: nu vreau, nu vreau, nu vreau...




Deschide ochii și privește realitatea, așa cum e ea, cu bune și rele!
Deschide ochii și simte durerea iubirii până în adâncul ființei tale!
Asta te va face puternică sau puternic!
Deschide ochii, viața nu se sfârșește, durerea trece...
Deschide ochii și adună steluțele care zboară în jurul tău și prinde-le în palmă și refă păpădia...
Deschide ochii și zâmbește la nori și ei vor lăsa soarele să-ți sărute ochii triști, fața palidă și pletele...

Deschide ochii și privește în jurul tău, viața nu se termină!
Deschide ochii și țipă până la cer...o să simți că trăiești, cu durerea aceea, dar trăiești!
Sari, dansează, cântă și prostește-te căci viața ...merge înainte!
Deschide ochii și ia tot ce e mai frumos din lumea aceasta...selectează!
Viața, viața aceasta te-a învățat ceva: să selectezi visele, să selectezi fericirea, să selectezi dragostea!

Învață, învață pentru tine că dragostea te doboară, iar apoi te ridică iarăși și iarăși...
Că frica e parte din tine, dar ea îți dă aripi să ...te arunci!
Că frica te face să nu mai vrei nimic, dar tot ea îți spune: acum!
Învață din greșelile pe care le-ai făcut,
Că dragostea nu este pentru eternitate!
Învață că dacă te îndrăgostești poți să suferi,
Învață că suferința e parte din viață,
Învață...
Să iubești cu sufletul...
Chiar dacă...o să suferi!
Chiar dacă...doare!
Învață...
Că fericirea e așa de rară!
Prinde-o în sufletul tău și nu-i mai da drumul, chiar dacă îți este frică...
Închide ochii și aruncă-te!
                                          Eu.

***
Imagini făcute de mine, normal!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Tăcerea din sufletul tău/meu

Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. D eseori o durere imensă șterge din suflet tot. Este, cum să spun, asemeni unei furtuni care mătură tot în cale. Acel uragan de care tot vorbesc eu de doi ani. Un uragan care distruge totul, lăsând în urma lui numai prăpăd. Și tăcere. O tăcere adâncă. Care doare. Indefinită pentru cei din jurul tău, dar atât de plină de sensuri pentru tine. Nimeni și nimic nu va înțelege ce este în sufletul tău. Nimeni și nimic nu poate readuce părțile frumoase din trecut înapoi în viața ta. S-a șters. Delete. Degeaba cauți. Mintea ta refuză să mai readucă informațiile. Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. Î n timp, ea devine asemeni unui lac într-o zi frumoasă de vară. De o frumusețe ieșită din comun, dar...fără sens dacă ești singur. Când primești pe altcineva în sufletul tău... Știi. Știi că nu vine acolo pentru a umple golul acela, ci pentru a construi împreună un alt vis, o altă realitate a vieții t...

Copilăria...

C e trebuie să facem pentru a-i învăța pe cei din jurul nostru? Ce trebuie să facem pentru a le arăta că greșesc? Ce trebuie să facem ca ei să înțeleagă că se poartă copilărește? Ce trebuie să arătăm ca să vadă adevărul? De ce nu pot vedea adevărul? De ce? Parcă au pe ochi solzi de metal și nimeni și nimic nu-i poate da jos! Oare...mai cad vreodată? Oare...o să-și dea seama ce au pierdut? Î ntrebări grele care-mi apasă inima, care-mi fac sufletul să tresară în durere. Am trecut de perioada lui "de ce", dar sunt tristă, așa de o tristețe mare ca oceanul, o tristețe care-mi umbrește ochii și chipul. Nu, nu sufăr așa de tare încât să nu mă ridic din pat! ( unii deabea așteptă!) Nu, nu mai iubesc! Iubirea pentru mine acum...e o mare amăgire. Poate cu timpul o să-mi schimb părerea, dar acum așa cred. C red că suntem așa de egoiști, că fiecare se gândește doar la eul propriu. Doar "eu" sunt în centrul universului. D oar ceea ce îmi doresc "eu...

Speranța

M i-am prins flori în păr și privesc spre voi amuzată. Cred că mi-am regăsit sclipiciul și încep să-l presar peste inimile celor din jur. Astăzi am îmbrățișat în scris o prietenă și a fost uimitor răspunsul ei: Multumesc. Aveam nevoie. Am simțit cum inima mea tresaltă în durere pentru că știam că urma să vină acasă de Paști și probabil nu o mai face...Nu am îndrăznit să întreb. Mi-a fost teamă de răspuns. Î n urmă cu câteva zile prietena mea mi-a trimis mesaj: De ce tăcere? Chiar nu scrii nimic? Toată ziua mi-am reproșat: Acum când oamenii au nevoie, eu...nu pot? Durerea din sufletul meu e atât de mare încât mi-am pierdut sclipiciul? Nu, am strigat cu tot sufletul.  Trebuie să pot. Am deja experiență.  Am mai pierdut tot și m-am ridicat.  În perioada aceea cuvintele oamenilor au fost darul lui Dumnezeu, care mi-a mângâiat sufletul. Știu ce înseamnă boala și să trăiești cu spaima în suflet că nu-ți mai vezi copii crescând. Am exemple, am trecut peste...trec și acu...