Treceți la conținutul principal

It was love?

Dragoste...
Ce e dragostea? Oare, ce este? De ce gravităm în jurul ei? De ce este așa de importantă pentru oameni?
Întrebări care nu-mi dau pace, întrebări care nu au răspuns...
Dragostea...e atingerea delicată a celuilalt
Dragostea...e dansul acela în care-l simți aproape de sufletul tău, în care mâinile se îmbrățișează discret, în care atingerile îți dau fiori, în care privirea lui te face să simți fluturi în stomac...
Dragostea...e simțirea iubirii în fiecare celulă a corpului tău.
Dragostea...e sacrificiu!
Dragostea...e mângâierea care-ți dă aripi să zbori!
Dragostea...e bucuria din sufletele celor doi, e momentul acela în care râzi la glumele celuilalt, e bunătatea în cel mai adânc sens...
Dragostea...e atunci când nu vrei să-i dai drumul celui de lângă tine
Dragostea...e încurajarea, e încrederea pe care i-o dai partenerului.
Dragostea...se vede în purtare, în simțire, în vorbă, în port!
Dragostea ...e sacrificiul suprem!
Dragostea...e liniștea alături de cel de lângă tine, e înțelegerea din priviri, e valsul fericirii, e atingerea sărutării.

Of! Dragostea este dăruire
Of! Dragostea este sacrificiu
Of! Dragostea este prețuire
Of! Dragostea este respectul

Of! Dragoste nebună unde m-ai dus?
Of! Dragoste ciudată de ce am avut încredere în tine?
Of! Dragoste nebună de ce m-ai schimbat?
Dar...TU? Tu, ai fost dragoste?

Unde este simțirea?
Unde este prețuirea?
Unde este bunătatea?
Unde este încrederea?
Unde este sacrificiul?
Unde este dorința de a-l ține lângă tine pe cel drag?
Undeeee?

Of! Doamne a fost dragoste?
Dragostea doare? Dragostea ucide sentimente?
Dragostea te așează la mii de kilometrii?
Dragostea te face slab, neîncrezător în puterile tale?
Dragostea te distruge? Dragostea te...pune la pământ?

It was love? It was love?

Grea întrebare, greu răspuns...
Privesc în sufletul meu așa de trist și îmi șoptesc: cândva...poate, puțin...doar cândva...
Închid ochii și vreau să șterg tot...
Zâmbesc...
De ce? șoptiți voi...
Speranța, speranța îmi dă aripi de vis! Îmi dă puterea de a zbura peste gânduri nebune, peste lumea grăbită, peste timpul șăgalnic, peste...dragoste!
Speranța e ...VISUL MEU!
Ea mi-a șoptit așa la ureche: dacă nu a fost dragoste, nu te supăra, înseamnă că o să fie ...dragoste!
Eu, eu i-am șoptit răspunsul meu: ...

                     


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Tăcerea din sufletul tău/meu

Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. D eseori o durere imensă șterge din suflet tot. Este, cum să spun, asemeni unei furtuni care mătură tot în cale. Acel uragan de care tot vorbesc eu de doi ani. Un uragan care distruge totul, lăsând în urma lui numai prăpăd. Și tăcere. O tăcere adâncă. Care doare. Indefinită pentru cei din jurul tău, dar atât de plină de sensuri pentru tine. Nimeni și nimic nu va înțelege ce este în sufletul tău. Nimeni și nimic nu poate readuce părțile frumoase din trecut înapoi în viața ta. S-a șters. Delete. Degeaba cauți. Mintea ta refuză să mai readucă informațiile. Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. Î n timp, ea devine asemeni unui lac într-o zi frumoasă de vară. De o frumusețe ieșită din comun, dar...fără sens dacă ești singur. Când primești pe altcineva în sufletul tău... Știi. Știi că nu vine acolo pentru a umple golul acela, ci pentru a construi împreună un alt vis, o altă realitate a vieții t

Viața...în pași de dans

       A rc peste timp, peste sentimente, peste trăiri.                                                                                        O ricât de mult vrem să ne reconectăm la viața pe care am trăit-o înainte de oprirea în loc a lumii (Știți voi!), nu reușim. Sunt două pespective diferite. Stați o clipă și priviți în oglindă. Prima data din partea stângă, apoi din partea dreaptă. Vedeți același lucru? Cele două imagini sunt aproape identice. Aproape. Mici detalii le fac diferite. Aceste detalii ne îndepărtează așa de mult de lumea și timpul petrecut înainte și de ceea ce trăim acum. Infinit de mult. Schimbări peste schimbări.      L umea s-a schimbat, oamenii s-au schimbat, copii s-au schimbat și ei. Totul e altfel, nimic nu mai este la fel. Gândirea noastră s-a modificat, dar oricât de mult mă întreb în ultimul timp, dacă în bine, nu pot să mă hotărăsc asupra răspunsului.                                                                                                      M ă u

Fir de suflet

       Cine ești în lumea aceasta mare? Unde îți dorești să fii peste o clipă, o zi sau un an? Cum reușești să înfrunți fiecare zi din viață? Cu privirea plecată în înfrigurarea sufletului sau zâmbind senin spre cerul îmbujorat al dimineții?      Cine ești tu? În mulțimea destinelor ne pierdem, ne micșorăm până la un fir de suflet tremurat. Cum îți învingi teama de nou și răzbați deasupra inimii? Încredere înzecită în gândul tău răzleț, care străbate nemărginirea lumii.      Cine este el? Fantasmă a proprilor emoții, trăiri agățate în gânduri deșirate pe covorul vieții. Idei risipite în vântul primăvăratec, idei cu sens și fără sens, în îngemănare absurdă a senzațiilor, a simțirii, a trăirii la limită. Cu sens. Fără. Azi. Ieri. Mâine.      Cine suntem noi? Suflete îngemănate în dureri neștiute, în speranțe deșarte, în inimi pustiite de doruri nenumărate. Un gând, o idee încrezătoare, aducătoare de speranțe. Împărtășite sau nu. Dorite. Voite. Putere aducătoare de viață, de durere și