Treceți la conținutul principal

It was love?

Dragoste...
Ce e dragostea? Oare, ce este? De ce gravităm în jurul ei? De ce este așa de importantă pentru oameni?
Întrebări care nu-mi dau pace, întrebări care nu au răspuns...
Dragostea...e atingerea delicată a celuilalt
Dragostea...e dansul acela în care-l simți aproape de sufletul tău, în care mâinile se îmbrățișează discret, în care atingerile îți dau fiori, în care privirea lui te face să simți fluturi în stomac...
Dragostea...e simțirea iubirii în fiecare celulă a corpului tău.
Dragostea...e sacrificiu!
Dragostea...e mângâierea care-ți dă aripi să zbori!
Dragostea...e bucuria din sufletele celor doi, e momentul acela în care râzi la glumele celuilalt, e bunătatea în cel mai adânc sens...
Dragostea...e atunci când nu vrei să-i dai drumul celui de lângă tine
Dragostea...e încurajarea, e încrederea pe care i-o dai partenerului.
Dragostea...se vede în purtare, în simțire, în vorbă, în port!
Dragostea ...e sacrificiul suprem!
Dragostea...e liniștea alături de cel de lângă tine, e înțelegerea din priviri, e valsul fericirii, e atingerea sărutării.

Of! Dragostea este dăruire
Of! Dragostea este sacrificiu
Of! Dragostea este prețuire
Of! Dragostea este respectul

Of! Dragoste nebună unde m-ai dus?
Of! Dragoste ciudată de ce am avut încredere în tine?
Of! Dragoste nebună de ce m-ai schimbat?
Dar...TU? Tu, ai fost dragoste?

Unde este simțirea?
Unde este prețuirea?
Unde este bunătatea?
Unde este încrederea?
Unde este sacrificiul?
Unde este dorința de a-l ține lângă tine pe cel drag?
Undeeee?

Of! Doamne a fost dragoste?
Dragostea doare? Dragostea ucide sentimente?
Dragostea te așează la mii de kilometrii?
Dragostea te face slab, neîncrezător în puterile tale?
Dragostea te distruge? Dragostea te...pune la pământ?

It was love? It was love?

Grea întrebare, greu răspuns...
Privesc în sufletul meu așa de trist și îmi șoptesc: cândva...poate, puțin...doar cândva...
Închid ochii și vreau să șterg tot...
Zâmbesc...
De ce? șoptiți voi...
Speranța, speranța îmi dă aripi de vis! Îmi dă puterea de a zbura peste gânduri nebune, peste lumea grăbită, peste timpul șăgalnic, peste...dragoste!
Speranța e ...VISUL MEU!
Ea mi-a șoptit așa la ureche: dacă nu a fost dragoste, nu te supăra, înseamnă că o să fie ...dragoste!
Eu, eu i-am șoptit răspunsul meu: ...

                     


Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Tăcerea din sufletul tău/meu

Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. D eseori o durere imensă șterge din suflet tot. Este, cum să spun, asemeni unei furtuni care mătură tot în cale. Acel uragan de care tot vorbesc eu de doi ani. Un uragan care distruge totul, lăsând în urma lui numai prăpăd. Și tăcere. O tăcere adâncă. Care doare. Indefinită pentru cei din jurul tău, dar atât de plină de sensuri pentru tine. Nimeni și nimic nu va înțelege ce este în sufletul tău. Nimeni și nimic nu poate readuce părțile frumoase din trecut înapoi în viața ta. S-a șters. Delete. Degeaba cauți. Mintea ta refuză să mai readucă informațiile. Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. Î n timp, ea devine asemeni unui lac într-o zi frumoasă de vară. De o frumusețe ieșită din comun, dar...fără sens dacă ești singur. Când primești pe altcineva în sufletul tău... Știi. Știi că nu vine acolo pentru a umple golul acela, ci pentru a construi împreună un alt vis, o altă realitate a vieții t...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Culorile vieții

M i-am prins în păr o rază de soare și privesc spre voi amuzată. Știu, știu afară plouă de rupe, nici măcar nu ninge, dar aseară o prietenă dragă de care mi-e tare, tare dor mi-a spus să-mi prind în păr o rază de soare. Așa că astăzi am căutat concentrată pe cer și cumva dintre nori am găsit o rază, cam firavă cei drept, dar am găsit-o și mi-am așezat-o cu mândrie în plete. Uite-așa! A cum trecând la lucruri mai serioase...Nu mai vine odată primăvara? Că parcă sunt în poeziile lui Bacovia unde ploaia nu se mai termină și sufletul poetului este prins într-un sicriu...ceva de genul! Adevărul că vremea aceasta care se schimbă atât de tare ne dereglează tot organismul. Nu că n-am fi dereglați, că oricum suntem! ( zâmbesc ) Nu mai avem timp de bucuriile vieții. Nu mai avem timp de noi. Nu mai considerăm că trebuie să ne facem timp de ceea ce ne face plăcere. Avem timp, dar în același timp, nu avem. Pare un non-sens, dar știu ce vorbesc. Sunt zile în care nu fac nimic, dar sunt mai...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Fata cu flori în păr

M i-am prins flori în păr și privesc spre voi cu zâmbet în priviri. Uneori este greu să acceptăm realitatea și ne ascundem sentimentele după zâmbetul de pe chip. În fiecare zi sunt uimită de cei din jurul meu, care au impresia că sunt...bine! Cât de comic mi se pare, cât de trist. Dar cum aș putea să le explic că nu mi-am dorit să arăt mai bine, să îmi schimb întreaga viață, să iau totul de la început? Că sunt lucruri care ne depășesc, care nu au o explicație logică, care pur și simplu se întâmplă și gata. Cum să le explic ceva ce nici eu nu înțeleg? Cum să înțeleg ceva care nu are o explicație logică? M-am uitat astăzi, atât de tristă, spre cei care-mi sunt aproape în fiecare zi și mi-am dat seama că nu au cum să înțeleagă ce este în sufletul meu. Le-am zâmbit. E mai bine să vadă doar omul care luptă cu toată ființa pentru a fi bine.... U neori este așa de bine să încercăm să ne facem viața frumoasă.E așa de simplu. Nici măcar nu vă dați seama, cât de simplu! Priviți o imagin...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe