Treceți la conținutul principal

Zâmbet din sufletul meu!

"Fată dragă, astăzi mi-ai luminat ziua!"
Cât de frumos! Câtă bucurie poate cuprinde sufletul meu citind aceste cuvinte! Vedeți voi, eu tot repet și repet: prietenul adevărat este acela care-și face timp de tine, atunci când ai nevoie. Atunci, în momentul acela. Nu în altul, nu mâine. Sunt momente când nu avem nevoie decât de o vorbă bună. Ne-o dorim cu disperarea celui care simte că nu mai are aer să respire, cu disperarea celui care simte că se îneacă...Senzația e cumplită. Nu vă doresc nici măcar 10 % să o aveți...Doar că trece...
Normal că e bine să fie cineva acolo lângă tine, dar dacă nu e...nu e capăt de țară!

"Fată dragă, astăzi m-ai făcut să zâmbesc!"
Gânduri de peste țări, venite spre mine. Mulțumesc draga mea prietenă, mulțumesc. Mă bucur din suflet să pot da un zâmbet, să o mai vedeți pe...Eu! Așa cum zâmbeam, așa cum râdeam, așa de senină!

Astăzi sunt fericită și tristă în același timp. Știu că tristețea nu mi-o poate lua nimeni așa că o pun la păstrare într-un colț din sufletul meu și las așa să vină doar...fericirea.
Dar...de ce ești fericită? întrebați voi mirați.
Păi, să vă povestesc...râd eu din tot sufletul. Vedeți voi, viața e chiar ciudată. Dar chiar de chiar, cum spun copii! Dacă cineva îmi spunea că eu o să-mi schimb întreaga viață, aș fi spus că e dus cu ...capul! Adică eu? Nici nu concepeam așa ceva. Dar s-a întâmplat și iată-mă pe mine...făcând sport.
Și? vă strâmbați voi spre mine. Mare lucru?
Oooo Daaaa!!!!
Eu am fost antitalent la sport, până și profesorii de sport își puneau mâna în cap. Parcă acum îi văd în liceu când mi-au spus, simpatici..."Tu, tu ...stai deoparte".
Simpatic, nu?
Și? acum?
Acum ...am trecut la un nivel mai înalt ( spun eu tare mândră!) Ce ziceți voi, am început să alerg pe bandă! Eeee! Și dacă la început cred că am făcut 10 minute adunate cu vreo 30 minute de pauză, acum e invers. Și. Da. Sunt mândră, de mine, de realizările mele, de copii mei, de viața pe care acum mi-o clădesc de la 0!
Zero? șoptiți voi...
Da. De la capăt, tot. A fost greu, mai sunt momente grele, dar speranța și credința fac posibile miracolele. Iar eu...v-am mai spus, pun puțină magie în tot ce fac. E așa de bine, să fiu eu cea dinainte. Și da, cred, cred cu adevărat că viața nu se oprește că merge într-un ritm amețitor și că Dumnezeu are planuri cu fiecare dintre noi...

Așa că dragii mei, astăzi, într-o zi de sărbătoare, eu...vă dăruiesc zâmbetul meu din tot sufletul. Vă dăruiesc liniștea sufletului meu, bunătatea și fericirea aceea pe care o iau din sute de îmbrățișări!
Sunt un om binecuvântat pentru că am atâta lume în jurul meu, pentru că sunt oameni care mă prețuiesc și...
am învățat să mă prețuiesc și eu mai mult!

Cu încredere, cu simplitate, cu un zâmbet larg, larg din tot sufletul,
                                                                                                            Eu!

***
Poză făcută de mine, normal.
"viața văzută de la înălțime"

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Tăcerea din sufletul tău/meu

Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. D eseori o durere imensă șterge din suflet tot. Este, cum să spun, asemeni unei furtuni care mătură tot în cale. Acel uragan de care tot vorbesc eu de doi ani. Un uragan care distruge totul, lăsând în urma lui numai prăpăd. Și tăcere. O tăcere adâncă. Care doare. Indefinită pentru cei din jurul tău, dar atât de plină de sensuri pentru tine. Nimeni și nimic nu va înțelege ce este în sufletul tău. Nimeni și nimic nu poate readuce părțile frumoase din trecut înapoi în viața ta. S-a șters. Delete. Degeaba cauți. Mintea ta refuză să mai readucă informațiile. Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. Î n timp, ea devine asemeni unui lac într-o zi frumoasă de vară. De o frumusețe ieșită din comun, dar...fără sens dacă ești singur. Când primești pe altcineva în sufletul tău... Știi. Știi că nu vine acolo pentru a umple golul acela, ci pentru a construi împreună un alt vis, o altă realitate a vieții t...

Doar...supărare?

Nu știu cum sunteți voi, dar eu mai am puțin și ... Fără cuvinte. Cei care urmăriți relatările mele știți deja că doar când sunt supărată nu mai am cuvinte. Și chiar sunt. Păi încerc de 2 luni să mă educ, să fiu calmă, calmă să accept tot ce ni se zice, deși mintea mea logică îmi spune că nu e chiar așa. Încerc să dau speranță celor din jur, să-mi educ răbdarea... Măi, dar până când? Aștept soluții. Aștept decizii concrete, nu abureli. Și da, am așteptări, așa ca un simplu cetățean al țării acesteia. De ce să nu am? Muncesc AICI. Cotizez AICI. Fac voluntariat AICI. Imi cresc copii AICI. Și nu pot să am așteptări? Vreau să văd ceva concret, nu povești, nu certuri. Nu mă interesează certurile lor și acuzațiile, mă interesează faptul că stau de 2 luni în casă ca să nu pun presiune pe sistemul medical. Serios? Dar de ce? Sistemul medical de ce să nu mă vindece? Ha? De ce să nu primesc tratament dacă am nevoie? Sau alții? Nu am nimic cu oamenii care pleacă- vin. Dar ei...

Vitamina B12

A sosit toamna! A început școala... "Afară-i toamnă, frunză-mprăștiată, Iar vântul zvârle-n geamuri grele picuri; Și tu citești scrisori din roase plicuri Și într-un ceas gândești la viața toată." Ș tiu, știu nu vă dau o știre senzațională!  Doar că de câteva zile mă uit în jurul meu și văd efectele...  Părinți stresați deja de copii, de activitățile lor mai precis. Fie vorba între noi, este mult mai ușor în vacanță când nu-i mai verifici temele, nu-l mai asculți sau nu mai pierzi ore în șir ducând și așteptându-l de la activitățile pe care le are: înot, dans, balet, tenis... engleză!  Când copilul tău este talentat are cam toată săptămâna activități după cursuri.  Distracție la maxim, pentru părinți!  Iată că au trecut doar două săptămâni de școală, dar chipurile părinților sunt obosite parcă nici nu au fost în concediu. Numără zilele până la sâmbătă. Iar când mai aud că și ziua de sâmbătă le este ocupată, că le-a făcut program prâslea, î...