"Fată dragă, astăzi mi-ai luminat ziua!"
Cât de frumos! Câtă bucurie poate cuprinde sufletul meu citind aceste cuvinte! Vedeți voi, eu tot repet și repet: prietenul adevărat este acela care-și face timp de tine, atunci când ai nevoie. Atunci, în momentul acela. Nu în altul, nu mâine. Sunt momente când nu avem nevoie decât de o vorbă bună. Ne-o dorim cu disperarea celui care simte că nu mai are aer să respire, cu disperarea celui care simte că se îneacă...Senzația e cumplită. Nu vă doresc nici măcar 10 % să o aveți...Doar că trece...
Normal că e bine să fie cineva acolo lângă tine, dar dacă nu e...nu e capăt de țară!
"Fată dragă, astăzi m-ai făcut să zâmbesc!"
Gânduri de peste țări, venite spre mine. Mulțumesc draga mea prietenă, mulțumesc. Mă bucur din suflet să pot da un zâmbet, să o mai vedeți pe...Eu! Așa cum zâmbeam, așa cum râdeam, așa de senină!
Astăzi sunt fericită și tristă în același timp. Știu că tristețea nu mi-o poate lua nimeni așa că o pun la păstrare într-un colț din sufletul meu și las așa să vină doar...fericirea.
Dar...de ce ești fericită? întrebați voi mirați.
Păi, să vă povestesc...râd eu din tot sufletul. Vedeți voi, viața e chiar ciudată. Dar chiar de chiar, cum spun copii! Dacă cineva îmi spunea că eu o să-mi schimb întreaga viață, aș fi spus că e dus cu ...capul! Adică eu? Nici nu concepeam așa ceva. Dar s-a întâmplat și iată-mă pe mine...făcând sport.
Și? vă strâmbați voi spre mine. Mare lucru?
Oooo Daaaa!!!!
Eu am fost antitalent la sport, până și profesorii de sport își puneau mâna în cap. Parcă acum îi văd în liceu când mi-au spus, simpatici..."Tu, tu ...stai deoparte".
Simpatic, nu?
Și? acum?
Acum ...am trecut la un nivel mai înalt ( spun eu tare mândră!) Ce ziceți voi, am început să alerg pe bandă! Eeee! Și dacă la început cred că am făcut 10 minute adunate cu vreo 30 minute de pauză, acum e invers. Și. Da. Sunt mândră, de mine, de realizările mele, de copii mei, de viața pe care acum mi-o clădesc de la 0!
Zero? șoptiți voi...
Da. De la capăt, tot. A fost greu, mai sunt momente grele, dar speranța și credința fac posibile miracolele. Iar eu...v-am mai spus, pun puțină magie în tot ce fac. E așa de bine, să fiu eu cea dinainte. Și da, cred, cred cu adevărat că viața nu se oprește că merge într-un ritm amețitor și că Dumnezeu are planuri cu fiecare dintre noi...
Așa că dragii mei, astăzi, într-o zi de sărbătoare, eu...vă dăruiesc zâmbetul meu din tot sufletul. Vă dăruiesc liniștea sufletului meu, bunătatea și fericirea aceea pe care o iau din sute de îmbrățișări!
Sunt un om binecuvântat pentru că am atâta lume în jurul meu, pentru că sunt oameni care mă prețuiesc și...
am învățat să mă prețuiesc și eu mai mult!
Cu încredere, cu simplitate, cu un zâmbet larg, larg din tot sufletul,
Eu!
***
Poză făcută de mine, normal.
"viața văzută de la înălțime"
Cât de frumos! Câtă bucurie poate cuprinde sufletul meu citind aceste cuvinte! Vedeți voi, eu tot repet și repet: prietenul adevărat este acela care-și face timp de tine, atunci când ai nevoie. Atunci, în momentul acela. Nu în altul, nu mâine. Sunt momente când nu avem nevoie decât de o vorbă bună. Ne-o dorim cu disperarea celui care simte că nu mai are aer să respire, cu disperarea celui care simte că se îneacă...Senzația e cumplită. Nu vă doresc nici măcar 10 % să o aveți...Doar că trece...
Normal că e bine să fie cineva acolo lângă tine, dar dacă nu e...nu e capăt de țară!
"Fată dragă, astăzi m-ai făcut să zâmbesc!"
Gânduri de peste țări, venite spre mine. Mulțumesc draga mea prietenă, mulțumesc. Mă bucur din suflet să pot da un zâmbet, să o mai vedeți pe...Eu! Așa cum zâmbeam, așa cum râdeam, așa de senină!
Astăzi sunt fericită și tristă în același timp. Știu că tristețea nu mi-o poate lua nimeni așa că o pun la păstrare într-un colț din sufletul meu și las așa să vină doar...fericirea.
Dar...de ce ești fericită? întrebați voi mirați.
Păi, să vă povestesc...râd eu din tot sufletul. Vedeți voi, viața e chiar ciudată. Dar chiar de chiar, cum spun copii! Dacă cineva îmi spunea că eu o să-mi schimb întreaga viață, aș fi spus că e dus cu ...capul! Adică eu? Nici nu concepeam așa ceva. Dar s-a întâmplat și iată-mă pe mine...făcând sport.
Și? vă strâmbați voi spre mine. Mare lucru?
Oooo Daaaa!!!!
Eu am fost antitalent la sport, până și profesorii de sport își puneau mâna în cap. Parcă acum îi văd în liceu când mi-au spus, simpatici..."Tu, tu ...stai deoparte".
Simpatic, nu?
Și? acum?
Acum ...am trecut la un nivel mai înalt ( spun eu tare mândră!) Ce ziceți voi, am început să alerg pe bandă! Eeee! Și dacă la început cred că am făcut 10 minute adunate cu vreo 30 minute de pauză, acum e invers. Și. Da. Sunt mândră, de mine, de realizările mele, de copii mei, de viața pe care acum mi-o clădesc de la 0!
Zero? șoptiți voi...
Da. De la capăt, tot. A fost greu, mai sunt momente grele, dar speranța și credința fac posibile miracolele. Iar eu...v-am mai spus, pun puțină magie în tot ce fac. E așa de bine, să fiu eu cea dinainte. Și da, cred, cred cu adevărat că viața nu se oprește că merge într-un ritm amețitor și că Dumnezeu are planuri cu fiecare dintre noi...
Așa că dragii mei, astăzi, într-o zi de sărbătoare, eu...vă dăruiesc zâmbetul meu din tot sufletul. Vă dăruiesc liniștea sufletului meu, bunătatea și fericirea aceea pe care o iau din sute de îmbrățișări!
Sunt un om binecuvântat pentru că am atâta lume în jurul meu, pentru că sunt oameni care mă prețuiesc și...
am învățat să mă prețuiesc și eu mai mult!
Cu încredere, cu simplitate, cu un zâmbet larg, larg din tot sufletul,
Eu!
Poză făcută de mine, normal.
"viața văzută de la înălțime"
Comentarii
Trimiteți un comentariu