Treceți la conținutul principal

Bunicul Iosif

Viața se poate schimba de la o zi la alta, de la o clipă la alta sau chiar într-o secundă.
 Iată-mă în trenul meu drag mergând spre ... 
Am tot spus în ultima vreme că vreau să recuperez tot timpul pierdut, anii în care nu am călătorit. Ciudat este că îmi place să călătoresc, îmi place să văd lumea, îmi place să văd locuri noi și cel mai mult îmi place să îmi încarc sufletul cu energie pozitivă. 
De ce e ciudat? întrebați voi nedumeriți. 
Păi pentru simplu fapt că mi s-a repetat mereu în ultimii ani că: mie nu-mi place schimbarea, că nu-mi plac călătoriile, încât la un moment dat am crezut și eu acest lucru. 
Acum, ce să zic eram așa de liniștită în căminul meu, aveam o sigurață greu de descris în cuvinte, dar acum nu mai am un cămin...așa că nu-mi rămâne decât să vizitez cât mai mult.

De fiecare dată când plec am câte o aventură. Este ceva inevitabil și incredibil ( râd eu din tot sufletul). Acum sunt ferm convinsă că într-un fel sau altul Cineva de sus are grijă de mine și câteodată îmi trimite așa mesaje codificate. Așa am văzut eu întâmplarea de acum zece minute.

Să vă povestesc. Ajung în gară, pe peron și după ce mi-am dus gentile grele, (de parcă plec o lună nu o săptămână!!!) se oprește lângă noi un bătrânel. Barba albă, ochii albaștri, îmbrăcat într-un palton uzat...sincer mă întrebam de ce atrag tot timpul astfel de oameni. Primul meu gând a fost că o să-mi ceară ceva, dar spre surprinderea mea 20 de minute cât a stat și a povestit,  nu a făcut-o! 
Așa că l-am cunoscut pe bătrânul Iosif. 
Și am văzut în el chipul bunicului meu. 
Nu pot să vă explic de ce am simțit acest lucru. 
L-am lăsat să vorbească despre copii lui, despre vreme, despre anul care o să vină. 
Ciudat e că la un moment dat a spus așa: "Anul viitor o să fie mai bun, o să fii fericită!" 
M-am uitat uimită la acest bătrânel pe care nu-l mai văzusem în viața mea și care așa știutor îmi spunea că viața mea o să se schimbe și că în anul care sosește o să fie bine.

Știu poate o să râdeți, dar eu am învățat că nimic nu e întâmplător în viața aceasta că totul are un sens în universul acesta, că oricât ne opunem unor lucruri nu putem schimba nimic. Eu sunt un exemplu concret.  Degeaba am încercat să salvez ceva că oricât m-am străduit nu am reușit. Unde nu se vrea, nu se vrea și gata.

Acum două zile am hotărât că e timpul să nu mai mă lupt cu destinul, să nu mai schimb ceva pentru că oricum dacă o fac  totul se întoarce împotriva mea cu o forță mai mare.  
Sunt convinsă că fiecare acțiuniune are și o reacțiune. O forță care dacă pune în mișcare mersul lucrurilor nu se mai oprește. 
Am citit în zilele trecute despre cea mai mare forță din univers, care  este iubirea și mi-a plăcut foarte mult ideea. 
Iubirea atrage și respinge, iubirea unește și dezbină, iubirea  adună și desface. 
Totul se raportează la iubire. 
Poate de aceea atunci când nu mai e, simți pustiul acela imens în suflet și nu-ți mai găsești locul. Acum iubirea este de mai multe feluri, însă  cea mai intensă este cea dintre părinți și copii. Nu știu dacă voi aveți aceeași convingere, dar eu cred cu tărie acest lucru. 
Iubirea aceasta este atât de puternică încât simți durerea copilului tău, simți bucuria lui, simți tristețea lui, simți fericirea lui...

Trenul mă poartă tot mai departe și simt liniștea care se lasă peste sufletul meu, fericirea izvorăște din inima mea inundându-mi chipul! 
Afară noapte s-a lăsat, din când în când se vede zăpada care acoperă pământul și luminițe se văd în depărtare. 
Viața e ciudată v-am mai spus, câteodată îți ia, câteodată îți dă. 
Eu, acum ...primesc! Așa că-i dau dreptate bunicului Iosif. Anul care vine o să fie mai bun, cu fericire, cu împlinire profesională, cu iubirea copiilor. Sigur.
Povestind bunicul Iosif mi-a spus să-i trasmit soțului meu că astăzi am întâlnit un om bun, de 75 de ani. Nu am vrut să-l supăr și să-i spun că nu am cui să-i spun, așa că m-am gândit și...(râd spre voi): 

"Astăzi am întâlnit un om cu suflet mare, un om înțelept, un om care mi-a povestit viața lui, un om care m-a ajutat să urc în tren, asemeni unui părinte!"
 Cumva pentru câteva clipe am simțit că sunt iarăși copil și bunicul meu este lângă mine. 
"Mulțumesc, bunicule Iosif."

Trenul a ajuns.
Un nou început... 
Frumusețea locului îmi taie respirația...



***
Mulțumesc prietenie mele Dorina.
Pentru că anul nou bate la ușa noastră eu vă urez tuturor un an liniștit cu fericire, bunătate și iubire!
Sunt convinsă că anul meu o să fie multtt mai bun decât acesta.


Pentru voi,
                încă...Eu.



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Dacă aș fi...

Mi-am prins flori în păr și privesc spre voi amuzată.Da, da...știu. O să mă întrebați ce găsesc de râs într-un timp al încercărilor. Spre surprinderea mea, mai sunt zile în care zâmbetul revine așa de nicăieri. Pur și simplu.
Am lipsit o perioadă destul de lungă, dar asta e pentru că încă nu reușesc să-mi partajez programul în așa fel încât să am timp de lucru- timp de scris - timp liber- timp de studiu. Și ele se îmbină așa de haotic, încât la final de săptămână îmi spun: „Of, iarăși ai uitat de blog!”
Un alt aspect important este faptul că înainte de pandemia...( aici sunt câteva cuvinte pe care voi nu trebuie să le auziți😃) a sta în fața ecranului și a scrie pe tastatură era o adevărată relaxare, o plăcere nevinovată, dacă vreți voi, iar acum, de când cu situația aceasta „minunată” deabea aștept să închid calculatorul și să nu mai văd ecranul.  Munca online din punctul meu de vedere este cea mai neinspirată muncă.  Adică, să ne înțelegem, pentru angajator este nemaipomenit, deoarece oa…

Reconectare la umanitate

Mi-am prins flori în păr și privesc spre voi cu zâmbet.Viața este cu bune și rele, important este să avem încredere în noi și să ne „ridicăm” de fiecare dată de jos și să o luăm de la început. Trăim cu trecutul în suflet, trebuie să ne împăcăm cu el într-un final, dar acesta nu trebuie să ne definească.  Noi suntem ceea ce suntem, nu ceea ce cred alții despre noi sau ce vor alții de la noi.
În ultimele luni viața noastră, a tuturor, s-a schimbat total.  Virusul acesta ne-a „furat” liniștea. Toți ne-am văzut obligați să luăm o pauză de la realitatea personală. Spre surprinderea mea majoritatea populației a acceptat foarte ușor toate măsurile.  Zic eu, că toți am dat dovadă de responsabilitate. Mă întreb tot mai mult dacă sacrificiul pe care l-am făcut toți este apreciat și a contat? Oare? Mi-aș dori să văd mai multă încredere și speranță, calm și responsabilitate, pentru că acestea se transmit. Întotdeauna, chiar întotdeauna ele pleacă de „sus” în „jos”. Eu sunt...„jos”, voi? Și nu simt calmul…

Scrisoare pentru prietenii mei...

Scrisoare pentru prietenul meu și pentru prietena mea

Copil uimit, cu ochii mari, cu privirea debusolată, cu durere și întristare în sufletul și inima mea...
Așa mă simt. Așa sunt.
Sunt proastă câteodată. Chiar de chiar. Îmi pare rău, tare rău. Sincer. Doar acum mi-am dat seama că v-ați simțit nedreptățiți. Aveți dreptate, chiar aveți.

Draga mea prietenă și dragul meu prieten,
Voi doi nu vă cunoașteți, nici măcar nu știți de existența celuilalt, eu sunt doar un punct comun.
In urmă cu două săptămâni v-am pus aceeași întrebare. Nu mi-ati răspuns, dar mi-ati promis că o să o faceți. Ați fost sinceri...doar că mie mi se pare că timpul se termină. Mi-am dorit atât de mult acel răspuns încât...am fost dezamăgită.
Nu de voi sunt dezamăgită, departe de mine gândul, nu!
Dezamăgită de mine, de dorința imensă de a știi că voi sunteți bine, sunteți fericiți, că viața voastră e una liniștită...Asta mi-am dorit să aud de la voi.
De ce? o să mă întrebați.
Păi pentru că indiferent ce credeți voi...s…