Treceți la conținutul principal

Suflet drag...

Nu plânge suflet drag...
Nu plânge.
Aș vrea să știi că dragoste doare...

Nu plânge inimă...
Nu plânge.
Aș vrea să știi că oamenii înșală așa, fără motiv...

Nu plânge suflet drag...
Nu plânge.
Viața e tristă uneori, dar tristețea e urmată de cele mai multe ori de zâmbet.

Zâmbește suflet drag...
Zâmbește.
Viața e plină de surprize plăcute.

Așa că râzi!
Râzi din tot sufletul până când lacrimile tale se vor prelinge pe față!
Râzi pentru tine, pentru sufletul tău, pentru inima ta, pentru ființa ta!

Tu, tu ești cel mai important om de pe pământ.
Tu, doar tu poți să plângi, să râzi, să zâmbești și să stai trist.
Așa că...ia viața în piept în singurătatea pe care o ai acum și caută...
Caută cu multă grijă un suflet care să te facă să fii...TU!
Caută, caută și nu te opri decât în momentul în care-l simți cu adevărat pe cel din fața ta.

Caută dincolo de tine...
Nu lăsa pe nimeni să te facă să crezi că nu poți face lucruri mari!
Nu mai lăsa pe nimeni să te facă să te simți inferior.
Nu mai lăsa nici o fărâmă de iubire la oameni care nu merită...
Ești unic!
Ești diferit!
Ești...eu!


Ia-mi iubirea din privire și pune-o în inima ta!
Ia-mi sufletul și-i fă-i culcuș în sufletul tău!
Ia-mi mâna și așaz-o pe pieptul tău și ți-ne-o acolo să audă bătăile inimii...
Prinde-mi în păr visele tale și împodobește-mi gândurile cu dorințele tale!
Găsește-mi dragostea pe aripile vântului și așaz-o în vorbele tale.
Privește în jur și zboară în fericire!

Caută dincolo de tine...
Privește spre mine și vezi...
Vezi copilul din mine!
Vezi femeia din mine!
Vezi, doar vezi!

Caută, caută cu infrigurare să înțelegi că viața e...viață!
Că bunătatea e atât de rară,
Că omenia aproape nu mai există,
Că...eu sunt unică!

Zâmbește suflet drag...
Zâmbește.
Aș vrea să cred că acolo undeva există un suflet care tresare la atingerea gândului meu...

Nu plânge suflet drag...
Nu plânge.
Aș vrea să cred că fericirea picură în inima mea,
Că...totul e perfect în imperfecțiunea vieții.

Privește inimă,
Privește!
Spre cerul plin de stele care-ți ating fruntea  în mângâiere...

Privește suflet drag,
Privește!
Spre marea înspumată...

Și lasă lacrimile să se preligă printre picurii de sare...
Și lasă inima să se vindece de dragoste pierdută, de dragoste irosită.

Privește minte
Privește!
Acum e momentul în care trebuie să înțelegi că viața merge înainte, că dragostea s-a pierdut atunci când s-a pierdut bunătatea în vorbe, în fapte, în cuvinte!

Dragul meu, atunci când îți pleci privirea spre aceste rânduri să știi...
Că...e o altă zi!
Că...zâmbetul meu, nu mai este pentru tine!
Că...nu mai exiști pentru mine!
Că viața e nedreaptă, pentru că tu ai făcut-o așa...
Viața e cumplită, pentru că tu ai vrut asta!

Pentru că...
Dragostea...e dăruire
O dăruire dincolo de ființa ta!
O dăruire dincolo de gândirea ta!
O dăruire care te face...fericit!
Atât de fericit, încât nu mai ai aer să respiri.
Doar că...

Zâmbește suflet drag...
Zâmbește.
Simte viața așa cum e ea
Simte viața și nu-ți fie frică
Fericirea e în jurul tău!
Fericirea e...în doi!


***
Imagini făcute de mine și de prietena mea.

Pentru voi,
             Eu.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Tăcerea din sufletul tău/meu

Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. D eseori o durere imensă șterge din suflet tot. Este, cum să spun, asemeni unei furtuni care mătură tot în cale. Acel uragan de care tot vorbesc eu de doi ani. Un uragan care distruge totul, lăsând în urma lui numai prăpăd. Și tăcere. O tăcere adâncă. Care doare. Indefinită pentru cei din jurul tău, dar atât de plină de sensuri pentru tine. Nimeni și nimic nu va înțelege ce este în sufletul tău. Nimeni și nimic nu poate readuce părțile frumoase din trecut înapoi în viața ta. S-a șters. Delete. Degeaba cauți. Mintea ta refuză să mai readucă informațiile. Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. Î n timp, ea devine asemeni unui lac într-o zi frumoasă de vară. De o frumusețe ieșită din comun, dar...fără sens dacă ești singur. Când primești pe altcineva în sufletul tău... Știi. Știi că nu vine acolo pentru a umple golul acela, ci pentru a construi împreună un alt vis, o altă realitate a vieții t...

Povestea unei cești de cafea

Mi-am prins flori în păr și privesc spre voi amuzată. Prietena mea îmi spunea zilele trecute că orice problemă are o rezolvare. Și sunt convinsă de asta. Doar că timpul...până la rezolvare  e greu. Revenind asupra ultimului articol... Fiecare loc are amprenta celor care stau acolo. E foarte greu să ștergi o "amprentă" Știu acest lucru pentru că eu am încercat ani de zile să fac asta.🙂 Intr-un final, am crezut că am reușit,  dar nu a fost să fie. Am plecat și am luat-o de la capăt.  Uite-așa! Despre acest lucru am citit un articol ieri, foarte interesant scris de un biolog renumit. Dacă retin bine, titlul era ceva de genul: Nu ești cine crezi că ești. Simpatică teorie. Demonstrată de altfel. Te pune cu totul pe gânduri. Dar despre ea...într-o altă seară. În seara aceasta : Povestea unei cești de cafea. O poveste spusă de marele părinte Arsenie Boca. Noi, cei din România,  știm cine este. Pentru cei din afara țării care citiți: părintele Arsenie este un m...

Doar...supărare?

Nu știu cum sunteți voi, dar eu mai am puțin și ... Fără cuvinte. Cei care urmăriți relatările mele știți deja că doar când sunt supărată nu mai am cuvinte. Și chiar sunt. Păi încerc de 2 luni să mă educ, să fiu calmă, calmă să accept tot ce ni se zice, deși mintea mea logică îmi spune că nu e chiar așa. Încerc să dau speranță celor din jur, să-mi educ răbdarea... Măi, dar până când? Aștept soluții. Aștept decizii concrete, nu abureli. Și da, am așteptări, așa ca un simplu cetățean al țării acesteia. De ce să nu am? Muncesc AICI. Cotizez AICI. Fac voluntariat AICI. Imi cresc copii AICI. Și nu pot să am așteptări? Vreau să văd ceva concret, nu povești, nu certuri. Nu mă interesează certurile lor și acuzațiile, mă interesează faptul că stau de 2 luni în casă ca să nu pun presiune pe sistemul medical. Serios? Dar de ce? Sistemul medical de ce să nu mă vindece? Ha? De ce să nu primesc tratament dacă am nevoie? Sau alții? Nu am nimic cu oamenii care pleacă- vin. Dar ei...