Treceți la conținutul principal

Suflet drag...

Nu plânge suflet drag...
Nu plânge.
Aș vrea să știi că dragoste doare...

Nu plânge inimă...
Nu plânge.
Aș vrea să știi că oamenii înșală așa, fără motiv...

Nu plânge suflet drag...
Nu plânge.
Viața e tristă uneori, dar tristețea e urmată de cele mai multe ori de zâmbet.

Zâmbește suflet drag...
Zâmbește.
Viața e plină de surprize plăcute.

Așa că râzi!
Râzi din tot sufletul până când lacrimile tale se vor prelinge pe față!
Râzi pentru tine, pentru sufletul tău, pentru inima ta, pentru ființa ta!

Tu, tu ești cel mai important om de pe pământ.
Tu, doar tu poți să plângi, să râzi, să zâmbești și să stai trist.
Așa că...ia viața în piept în singurătatea pe care o ai acum și caută...
Caută cu multă grijă un suflet care să te facă să fii...TU!
Caută, caută și nu te opri decât în momentul în care-l simți cu adevărat pe cel din fața ta.

Caută dincolo de tine...
Nu lăsa pe nimeni să te facă să crezi că nu poți face lucruri mari!
Nu mai lăsa pe nimeni să te facă să te simți inferior.
Nu mai lăsa nici o fărâmă de iubire la oameni care nu merită...
Ești unic!
Ești diferit!
Ești...eu!


Ia-mi iubirea din privire și pune-o în inima ta!
Ia-mi sufletul și-i fă-i culcuș în sufletul tău!
Ia-mi mâna și așaz-o pe pieptul tău și ți-ne-o acolo să audă bătăile inimii...
Prinde-mi în păr visele tale și împodobește-mi gândurile cu dorințele tale!
Găsește-mi dragostea pe aripile vântului și așaz-o în vorbele tale.
Privește în jur și zboară în fericire!

Caută dincolo de tine...
Privește spre mine și vezi...
Vezi copilul din mine!
Vezi femeia din mine!
Vezi, doar vezi!

Caută, caută cu infrigurare să înțelegi că viața e...viață!
Că bunătatea e atât de rară,
Că omenia aproape nu mai există,
Că...eu sunt unică!

Zâmbește suflet drag...
Zâmbește.
Aș vrea să cred că acolo undeva există un suflet care tresare la atingerea gândului meu...

Nu plânge suflet drag...
Nu plânge.
Aș vrea să cred că fericirea picură în inima mea,
Că...totul e perfect în imperfecțiunea vieții.

Privește inimă,
Privește!
Spre cerul plin de stele care-ți ating fruntea  în mângâiere...

Privește suflet drag,
Privește!
Spre marea înspumată...

Și lasă lacrimile să se preligă printre picurii de sare...
Și lasă inima să se vindece de dragoste pierdută, de dragoste irosită.

Privește minte
Privește!
Acum e momentul în care trebuie să înțelegi că viața merge înainte, că dragostea s-a pierdut atunci când s-a pierdut bunătatea în vorbe, în fapte, în cuvinte!

Dragul meu, atunci când îți pleci privirea spre aceste rânduri să știi...
Că...e o altă zi!
Că...zâmbetul meu, nu mai este pentru tine!
Că...nu mai exiști pentru mine!
Că viața e nedreaptă, pentru că tu ai făcut-o așa...
Viața e cumplită, pentru că tu ai vrut asta!

Pentru că...
Dragostea...e dăruire
O dăruire dincolo de ființa ta!
O dăruire dincolo de gândirea ta!
O dăruire care te face...fericit!
Atât de fericit, încât nu mai ai aer să respiri.
Doar că...

Zâmbește suflet drag...
Zâmbește.
Simte viața așa cum e ea
Simte viața și nu-ți fie frică
Fericirea e în jurul tău!
Fericirea e...în doi!


***
Imagini făcute de mine și de prietena mea.

Pentru voi,
             Eu.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cornul abundenței

M i-am prins flori în păr și privesc spre voi. Pur și simplu. Fără bucurie sau tristețe, fără să zâmbesc, așa pur și simplu. Evenimentele din ultimele zile m-au cam lăsat fără cuvinte. Aș glumi, dar nu-mi prea vine, aș plânge, dar nu-mi vin lacrimile. E așa...cum să zic apocaliptic. Am trăit să o vedem și pe asta! Mi-e teamă, însă, că e doar începutul. M ă întreb de câteva zile care este motivul reacției noastre exagerate din ultimele zile. Cred că ați observat că am folosit persoana I, plural. Marți am fost la cumpărături, normal. Doar nu credeți că sunt altfel. Doar că dacă am ajuns acolo am luat pufuleți, că de, mi-era dor, câteva alimente, nu prea multe. Cert e că dacă am plătit am constatat că în urmă cu două zile, la alte cumpărături obișnuite cheltuiam dublu. Vai de mine, ce mă fac eu cu pufuleții mei! A cum trecând la lucruri serioase m-am tot întrebat de ce reacția aceasta. Am ajuns la concluzia că e oarecum justificată. Ni s-a prezentat situația din China. Acum din ...

Tăcerea din sufletul tău/meu

Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. D eseori o durere imensă șterge din suflet tot. Este, cum să spun, asemeni unei furtuni care mătură tot în cale. Acel uragan de care tot vorbesc eu de doi ani. Un uragan care distruge totul, lăsând în urma lui numai prăpăd. Și tăcere. O tăcere adâncă. Care doare. Indefinită pentru cei din jurul tău, dar atât de plină de sensuri pentru tine. Nimeni și nimic nu va înțelege ce este în sufletul tău. Nimeni și nimic nu poate readuce părțile frumoase din trecut înapoi în viața ta. S-a șters. Delete. Degeaba cauți. Mintea ta refuză să mai readucă informațiile. Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. Î n timp, ea devine asemeni unui lac într-o zi frumoasă de vară. De o frumusețe ieșită din comun, dar...fără sens dacă ești singur. Când primești pe altcineva în sufletul tău... Știi. Știi că nu vine acolo pentru a umple golul acela, ci pentru a construi împreună un alt vis, o altă realitate a vieții t...

Punct și de la capăt

M i-am prins flori în păr și privesc spre voi cu seninătate. Uneori, se pare, supăr pe toată lumea. Mă întreb dacă fac asta intenționat. Nu. Nu eu supăr. Realitatea supără. Adevărul doare. Adevărul spus în fața cuiva, fără menajamente, e mai cumplit decât orice. De ce? Pentru că oamenii preferă să le spui adevărul așa pe ocolite, sau doar frânturi, ca să poată "duce". Să menajezi sentimentele celor din jur în defavoarea ta. Asta vor. P rivesc cu bunătate spre voi, dar adevărul e tot acela, nu pot să-l schimb, nu-mi doresc să-l schimb. Adevăr și atât. Viața asta ciudată m-a învățat să privesc omul în ochi și să-i spun ce simt chiar dacă nu-i place, să-mi expun punctul de vedere chiar dacă supără, să fiu Eu. Dacă greșesc, e vina mea. Responsabilitatea mea. Mă judec cu extremă seriozitate, dar în același timp aștept foarte multe de la cei din jurul meu. Punct și de la capăt! A m spus asta de nenumărate ori și probabil o să mai repet: scrisul e pasiunea mea. D...