Treceți la conținutul principal

Suflet drag...

Nu plânge suflet drag...
Nu plânge.
Aș vrea să știi că dragoste doare...

Nu plânge inimă...
Nu plânge.
Aș vrea să știi că oamenii înșală așa, fără motiv...

Nu plânge suflet drag...
Nu plânge.
Viața e tristă uneori, dar tristețea e urmată de cele mai multe ori de zâmbet.

Zâmbește suflet drag...
Zâmbește.
Viața e plină de surprize plăcute.

Așa că râzi!
Râzi din tot sufletul până când lacrimile tale se vor prelinge pe față!
Râzi pentru tine, pentru sufletul tău, pentru inima ta, pentru ființa ta!

Tu, tu ești cel mai important om de pe pământ.
Tu, doar tu poți să plângi, să râzi, să zâmbești și să stai trist.
Așa că...ia viața în piept în singurătatea pe care o ai acum și caută...
Caută cu multă grijă un suflet care să te facă să fii...TU!
Caută, caută și nu te opri decât în momentul în care-l simți cu adevărat pe cel din fața ta.

Caută dincolo de tine...
Nu lăsa pe nimeni să te facă să crezi că nu poți face lucruri mari!
Nu mai lăsa pe nimeni să te facă să te simți inferior.
Nu mai lăsa nici o fărâmă de iubire la oameni care nu merită...
Ești unic!
Ești diferit!
Ești...eu!


Ia-mi iubirea din privire și pune-o în inima ta!
Ia-mi sufletul și-i fă-i culcuș în sufletul tău!
Ia-mi mâna și așaz-o pe pieptul tău și ți-ne-o acolo să audă bătăile inimii...
Prinde-mi în păr visele tale și împodobește-mi gândurile cu dorințele tale!
Găsește-mi dragostea pe aripile vântului și așaz-o în vorbele tale.
Privește în jur și zboară în fericire!

Caută dincolo de tine...
Privește spre mine și vezi...
Vezi copilul din mine!
Vezi femeia din mine!
Vezi, doar vezi!

Caută, caută cu infrigurare să înțelegi că viața e...viață!
Că bunătatea e atât de rară,
Că omenia aproape nu mai există,
Că...eu sunt unică!

Zâmbește suflet drag...
Zâmbește.
Aș vrea să cred că acolo undeva există un suflet care tresare la atingerea gândului meu...

Nu plânge suflet drag...
Nu plânge.
Aș vrea să cred că fericirea picură în inima mea,
Că...totul e perfect în imperfecțiunea vieții.

Privește inimă,
Privește!
Spre cerul plin de stele care-ți ating fruntea  în mângâiere...

Privește suflet drag,
Privește!
Spre marea înspumată...

Și lasă lacrimile să se preligă printre picurii de sare...
Și lasă inima să se vindece de dragoste pierdută, de dragoste irosită.

Privește minte
Privește!
Acum e momentul în care trebuie să înțelegi că viața merge înainte, că dragostea s-a pierdut atunci când s-a pierdut bunătatea în vorbe, în fapte, în cuvinte!

Dragul meu, atunci când îți pleci privirea spre aceste rânduri să știi...
Că...e o altă zi!
Că...zâmbetul meu, nu mai este pentru tine!
Că...nu mai exiști pentru mine!
Că viața e nedreaptă, pentru că tu ai făcut-o așa...
Viața e cumplită, pentru că tu ai vrut asta!

Pentru că...
Dragostea...e dăruire
O dăruire dincolo de ființa ta!
O dăruire dincolo de gândirea ta!
O dăruire care te face...fericit!
Atât de fericit, încât nu mai ai aer să respiri.
Doar că...

Zâmbește suflet drag...
Zâmbește.
Simte viața așa cum e ea
Simte viața și nu-ți fie frică
Fericirea e în jurul tău!
Fericirea e...în doi!


***
Imagini făcute de mine și de prietena mea.

Pentru voi,
             Eu.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Tăcerea din sufletul tău/meu

Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. D eseori o durere imensă șterge din suflet tot. Este, cum să spun, asemeni unei furtuni care mătură tot în cale. Acel uragan de care tot vorbesc eu de doi ani. Un uragan care distruge totul, lăsând în urma lui numai prăpăd. Și tăcere. O tăcere adâncă. Care doare. Indefinită pentru cei din jurul tău, dar atât de plină de sensuri pentru tine. Nimeni și nimic nu va înțelege ce este în sufletul tău. Nimeni și nimic nu poate readuce părțile frumoase din trecut înapoi în viața ta. S-a șters. Delete. Degeaba cauți. Mintea ta refuză să mai readucă informațiile. Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. Î n timp, ea devine asemeni unui lac într-o zi frumoasă de vară. De o frumusețe ieșită din comun, dar...fără sens dacă ești singur. Când primești pe altcineva în sufletul tău... Știi. Știi că nu vine acolo pentru a umple golul acela, ci pentru a construi împreună un alt vis, o altă realitate a vieții t...

Să plângi timpul

U neori viața noastră pare lipsită de...viață! Suntem ființe inteligente care însă prinși cumva în plasa timpului uităm de noi, de dorințele noastre și devenim roboți. O viață în care facem ceea ce trebuie, luptăm să ne construim case, o carieră, să ne îndeplinim toate obligațiile către societate și uităm de noi. Timpul, timpul e tot mai scurt.  Toți din jurul meu se plâng de timpul care nu mai ajunge. Mă întreb astăzi, însă, dacă nu ne dorim noi să facem mult mai multe lucruri într-un moment de timp. Poate că viața este asemeni unui bulgăre de zăpadă, care se rostogolește.  La început este mic, nesemnificativ, dar apoi el crește, crește și ajunge să ne dărâme și să-i pună la pământ și pe cei din jurul nostru. Timpul... Îmi aduc aminte de serile de vară de la bunicii mei. Parcă-i văd, cum vorbeau seara și se sfătuiau ce să facă în ziua următoare.  Era un adevărat ritual. Mâine, spunea bunicul meu, dacă nu plouă...facem asta, dar dacă plouă facem.....

Maturitate

Sunt momente în viață când nu am cuvinte... Cam rare cei drept, dar sunt. Mă uit spre voi visătoare, cu gândurile mele nebune care nu se opresc nici măcar un moment. Ciudat e că în învălmășala de idei nu pot să mă opresc să gândesc logic! Așa că stau, scriu câteva cuvinte apoi îmi dau seama că nu asta vreau și iarăși mă uit la pagina goala așa...fară să pot face ceva. Știu...întrebarea voastră: "Ce ai pățit?" Răspunsul e așa de simplu: "Nimic. E doar un sentiment al jalei, al tristeții supreme care-mi întuneca sufletul, care-mi duce privirea spre o lume numai de mine știută. E un presentiment? Cine știe. Încerc să nu mă gândesc prea mult, dar..." Cât de uimitoare este viața aceasta. Am impresia de multe ori că te întoarce pe toate părțile, te scutură și apoi aproape te lasă lat! Doar că atunci când te poți ridica de la pământ ești cu mult mai curat decât ai fost înainte! Și atunci mă întreb oare era nevoie de zguduitura aceasta? Fiecare moment din per...