Treceți la conținutul principal

Suflet drag...

Nu plânge suflet drag...
Nu plânge.
Aș vrea să știi că dragoste doare...

Nu plânge inimă...
Nu plânge.
Aș vrea să știi că oamenii înșală așa, fără motiv...

Nu plânge suflet drag...
Nu plânge.
Viața e tristă uneori, dar tristețea e urmată de cele mai multe ori de zâmbet.

Zâmbește suflet drag...
Zâmbește.
Viața e plină de surprize plăcute.

Așa că râzi!
Râzi din tot sufletul până când lacrimile tale se vor prelinge pe față!
Râzi pentru tine, pentru sufletul tău, pentru inima ta, pentru ființa ta!

Tu, tu ești cel mai important om de pe pământ.
Tu, doar tu poți să plângi, să râzi, să zâmbești și să stai trist.
Așa că...ia viața în piept în singurătatea pe care o ai acum și caută...
Caută cu multă grijă un suflet care să te facă să fii...TU!
Caută, caută și nu te opri decât în momentul în care-l simți cu adevărat pe cel din fața ta.

Caută dincolo de tine...
Nu lăsa pe nimeni să te facă să crezi că nu poți face lucruri mari!
Nu mai lăsa pe nimeni să te facă să te simți inferior.
Nu mai lăsa nici o fărâmă de iubire la oameni care nu merită...
Ești unic!
Ești diferit!
Ești...eu!


Ia-mi iubirea din privire și pune-o în inima ta!
Ia-mi sufletul și-i fă-i culcuș în sufletul tău!
Ia-mi mâna și așaz-o pe pieptul tău și ți-ne-o acolo să audă bătăile inimii...
Prinde-mi în păr visele tale și împodobește-mi gândurile cu dorințele tale!
Găsește-mi dragostea pe aripile vântului și așaz-o în vorbele tale.
Privește în jur și zboară în fericire!

Caută dincolo de tine...
Privește spre mine și vezi...
Vezi copilul din mine!
Vezi femeia din mine!
Vezi, doar vezi!

Caută, caută cu infrigurare să înțelegi că viața e...viață!
Că bunătatea e atât de rară,
Că omenia aproape nu mai există,
Că...eu sunt unică!

Zâmbește suflet drag...
Zâmbește.
Aș vrea să cred că acolo undeva există un suflet care tresare la atingerea gândului meu...

Nu plânge suflet drag...
Nu plânge.
Aș vrea să cred că fericirea picură în inima mea,
Că...totul e perfect în imperfecțiunea vieții.

Privește inimă,
Privește!
Spre cerul plin de stele care-ți ating fruntea  în mângâiere...

Privește suflet drag,
Privește!
Spre marea înspumată...

Și lasă lacrimile să se preligă printre picurii de sare...
Și lasă inima să se vindece de dragoste pierdută, de dragoste irosită.

Privește minte
Privește!
Acum e momentul în care trebuie să înțelegi că viața merge înainte, că dragostea s-a pierdut atunci când s-a pierdut bunătatea în vorbe, în fapte, în cuvinte!

Dragul meu, atunci când îți pleci privirea spre aceste rânduri să știi...
Că...e o altă zi!
Că...zâmbetul meu, nu mai este pentru tine!
Că...nu mai exiști pentru mine!
Că viața e nedreaptă, pentru că tu ai făcut-o așa...
Viața e cumplită, pentru că tu ai vrut asta!

Pentru că...
Dragostea...e dăruire
O dăruire dincolo de ființa ta!
O dăruire dincolo de gândirea ta!
O dăruire care te face...fericit!
Atât de fericit, încât nu mai ai aer să respiri.
Doar că...

Zâmbește suflet drag...
Zâmbește.
Simte viața așa cum e ea
Simte viața și nu-ți fie frică
Fericirea e în jurul tău!
Fericirea e...în doi!


***
Imagini făcute de mine și de prietena mea.

Pentru voi,
             Eu.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Tăcerea din sufletul tău/meu

Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. D eseori o durere imensă șterge din suflet tot. Este, cum să spun, asemeni unei furtuni care mătură tot în cale. Acel uragan de care tot vorbesc eu de doi ani. Un uragan care distruge totul, lăsând în urma lui numai prăpăd. Și tăcere. O tăcere adâncă. Care doare. Indefinită pentru cei din jurul tău, dar atât de plină de sensuri pentru tine. Nimeni și nimic nu va înțelege ce este în sufletul tău. Nimeni și nimic nu poate readuce părțile frumoase din trecut înapoi în viața ta. S-a șters. Delete. Degeaba cauți. Mintea ta refuză să mai readucă informațiile. Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. Î n timp, ea devine asemeni unui lac într-o zi frumoasă de vară. De o frumusețe ieșită din comun, dar...fără sens dacă ești singur. Când primești pe altcineva în sufletul tău... Știi. Știi că nu vine acolo pentru a umple golul acela, ci pentru a construi împreună un alt vis, o altă realitate a vieții t...

My war

M i-am prins flori în păr și privesc spre voi cu zâmbet. Trebuie să recunosc că mi-este tot mai greu să scriu. Sufăr pentru că nu aștern cuvintele pe hârtia virtuală, dar mi-am dorit o pauză de la toate activitățile ca să-mi încarc sufletul, mintea și inima de clipe frumoase. Și am reușit! Dar...când faci pauză îți e greu să o iei de la început! Așa că...timp de o lună nici măcar nu am deschis unealta de scris. Îmi vine să râd că scriu de mai mult de doi ani și nimeni nu-mi scrie nimic, nimeni nu mă contrazice. La aceste lucruri m-am gândit în ultima lună când am fost în vacanță. Astăzi când mi-am făcut curaj să deschid unealta de scris...un comentariu! Mă uitam la el și nu pricepeam. M-am întors la articolul pe care l-am scris la începutul vacanței mele și atunci mi-am dat seama ca am terminat cu o întrebare și... am primit răspuns. Mulțumesc. M ă întrebam zilele trecute dacă fata cu flori în păr mai există și nu știam ce să-mi răspund. Astăzi când am început să scriu...a reve...

Dacă aș fi...

M i-am prins flori în păr și privesc spre voi amuzată. Da, da...știu. O să mă întrebați ce găsesc de râs într-un timp al încercărilor. Spre surprinderea mea, mai sunt zile în care zâmbetul revine așa de nicăieri. Pur și simplu. A m lipsit o perioadă destul de lungă, dar asta e pentru că încă nu reușesc să-mi partajez programul în așa fel încât să am timp de lucru- timp de scris - timp liber- timp de studiu. Și ele se îmbină așa de haotic, încât la final de săptămână îmi spun: „ Of, iarăși ai uitat de blog!” U n alt aspect important este faptul că înainte de pandemia...( aici sunt câteva cuvinte pe care voi nu trebuie să le auziți 😃) a sta în fața ecranului și a scrie pe tastatură era o adevărată relaxare, o plăcere nevinovată, dacă vreți voi, iar acum, de când cu situația aceasta „minunată” deabea aștept să închid calculatorul și să nu mai văd ecranul.  Munca online din punctul meu de vedere este cea mai neinspirată muncă.  Adică, să ne înțelegem, pentru angajator este nemaip...