Inima unei femei...

V-ați întrebat vreodată cum e inima unei femei?
V-ați întrebat vreodată dacă inimile noastre, ale bărbaților și ale femeilor, sunt la fel?
V-ați gândit măcar o secundă că poate noi, femeile, avem o "altfel" de inimă?
Cât de capabili suntem să gândim cu inima?
Cât de maturi suntem să luăm decizii fără inimă?

Întrebări chinuitoare pentru mine în ultimele zile. Zile grele, zile în care munca a fost pe primul loc, în care mă bucur că pot lucra până la epuizare, ca să nu gândesc, ca să nu am timp de ...nimic.
Îmi repet în fiecare zi: "Sunt bine. Sunt în picioare. Merg înainte. Pot!"
Cât de greu e! Nespus de greu, dar nu vreau să las nici măcar o secundă să se vadă...pentru că ar însemna să gândesc cu inima, iar inima doare.

Oare, de ce inima?
De ce inima doare așa de rău?
Plângem după ce? După o iubire pierdută, sau după o persoană? Sau doar după o...obișnuință?
"Femeile plâng mereu, ar spune un bărbat. Așa sunt ele!"
Da, așa suntem noi. Suntem altfel.
Inima noastră plânge atunci când pierde ceva sau pe cineva,
inima noastră plânge atunci când vedem că nu primim nici un semn de la persoana iubită,
inima noastră plânge atunci când speranțele iubirii se sfarmă în mii de stele,
plânge...

Nimic nu se compară cu inima unei femei.
Ea este capabilă să primească și să dăruiască.
Ea poate face visele, realitate.
Ea este cea care adună iubiri, dezamăgiri, speranțe, lacrimi, tristețe și veselie.
Ea e...sarea și piperul dintr-o relație.

Inima unei femei...e cel mai prețios lucru pe care-l primești.
E atât de specială pe cât de simplă e!
E așa de firavă, dar în același timp așa de puternică.
E cea care poate cuprinde în ea mai multe iubiri, fără ca ele să se contrazică, fără ca ele să se certe, fără ca ele să sufere! Inima mamei!
Inima unei mame e capabilă de o iubire uriașă,

care se revarsă în valuri peste familie.
Împarte dragoste, lucrează cu dragoste, se înconjoară de dragoste.

Dar...
Dar când ea se sfarmă, atunci?
Când vezi durerea întipărită pe chip să știi că e durerea inimii frânte din zborul ei spre fericire.
Atunci, doar atunci să gândești că ai distrus totul...

Inima unei femei se poate vindeca?
Poți să strângi toate fărâmele și să o refaci?
Poți să-ți atingi sufletul ca să poată crea o inimă nouă?
Poți să-ți rogi sufletul să îți dea speranță?

Inima unei femei e cu desăvârșire altfel decât a unui bărbat.
Se reface mai repede pentru că avem o capacitate uriașă de a...ierta!
Așa că o să ne spunem: Aș vrea să te iubesc...ieri!

Da! Orice poveste se termină și începe ...ieri!
Speranța ne încununează și ne luminează chipul, ne face să visăm la fericire.
Speranța aceea pe care o avem în sufletul este cea care arde toate fărâmele din inima noastră și le reface. Le așează la loc și ne îndeamnă: Privește înainte!

Inima unei femei este plină de vise!
Inima unei femei este plină de iubire!
Inima unei femei e capabilă de gesturi supreme, e capabilă de mari iubiri, e capabilă să depășească orice obstacol, e puternică, are personalitate, e...ea!


Când femeia te lasă să-i atingi inima...
Ai grijă...la îmbrățișare!
Ai grijă...la atingere!
Ai grijă...la ce o face fericită!

Pentru voi,
           Eu.