Treceți la conținutul principal

privire în viitor

"Te rog, nu închide ochii!
Privește spre cerul împodobit de mii de stele, privește spre mine.

 Te rog, nu înceta să visezi!
Visează la ziua de mâine, visează la fericire, visează la viitor.

 Te rog, nu închide ochii!
Privește spre valurile mării care se sparg de stânci și nu se lasă înfrânte de nimeni și de nimic.

 Te rog, nu înceta să speri!
Speră așa cum n-ai sperat în viața ta că totul se învârte...

 Te rog, nu închide ochii!
Privește la fericirea din ochii mei, la zâmbetul meu.

 Nu, nu închide ochii!
Privește fericirea din fața ta!

 Nu, nu închide ochii!
Uneori e bine să vezi dincolo de aparențe, 
dincolo de trăiri, 
dincolo de întâmplările care-ți umbresc chipul. 

 Nu, nu închide ochii!
Fericirea te atinge, 
fericirea te îmbrățișează, 
fericirea îți sărută lacrimile care-ți izvorăsc din ochii tăi adânci, 
fericirea te ia în brațele și îți oferă liniștea ei.

 Fericirea aleargă cu tine prin valurile vieții, 
fericirea te ridică în brațe și te strânge la piept.

 Fericirea îți dă aripi să zbori peste munți și ape alături de rândunele, 
fericirea te face să le șoptești acestora secretul tău, 
fericirea te face frumoasă.

 Fericirea e chipul tău, 
fericirea e privirea ta, 
fericirea e iubirea ta care se revarsă valuri, valuri spre mine.

 Nu, nu închide ochii!
Lasă lumina să pătrundă în inima ta chinuită, 
lasă rănile să se vindece de iubirea mea.
Lasă soarele să-ți mângâie fața și să-și sărute pleoapele și genele lungi și dese.
Lasă razele să se joace în pletele tale și să-ți încununeze fruntea gânditoare.
Lasă speranța să-ți lumineze chipul în fericire.

 Nu, nu închide ochii!
Privește dincolo de tine, 
privește dincolo de suferință, 
privește spre mine.

 Privește și lasă speranța să-ți încălzească inima și sufletul, 
să vindece vechile răni, 
să aprindă flacăra speranței și lumina dragostei.

 Nu, nu închide ochii!
Nu, nu și de data aceasta!
Nu! 
Încearcă pentru prima dată  
să vezi cât de frumoasă este viața!"

                                                                
***
Normal, imagine făcută de mine.
Fragment din cartea aceea care se țese cu fire magice, care prinde tot mai mult contur în mintea mea, cea care mă face să sper, care-mi dă aripi de vis!

                                              Eu

Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Tăcerea din sufletul tău/meu

Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. D eseori o durere imensă șterge din suflet tot. Este, cum să spun, asemeni unei furtuni care mătură tot în cale. Acel uragan de care tot vorbesc eu de doi ani. Un uragan care distruge totul, lăsând în urma lui numai prăpăd. Și tăcere. O tăcere adâncă. Care doare. Indefinită pentru cei din jurul tău, dar atât de plină de sensuri pentru tine. Nimeni și nimic nu va înțelege ce este în sufletul tău. Nimeni și nimic nu poate readuce părțile frumoase din trecut înapoi în viața ta. S-a șters. Delete. Degeaba cauți. Mintea ta refuză să mai readucă informațiile. Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. Î n timp, ea devine asemeni unui lac într-o zi frumoasă de vară. De o frumusețe ieșită din comun, dar...fără sens dacă ești singur. Când primești pe altcineva în sufletul tău... Știi. Știi că nu vine acolo pentru a umple golul acela, ci pentru a construi împreună un alt vis, o altă realitate a vieții t...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Povestea iubirii...

Vă vine câteodată să vă dați palme și să spuneți: Doamne dar câtă prostie a fost în capul meu! Cum am putut să-l cred? Mie acum chiar îmi vine! Uite! o să ziceți, apare revolta! O, da... Revolta mea, dar tot slabă de tot. Așa sunt eu, un om care a încercat permanent  să găsesc scuze tuturor fără să țin cont de persoana mea. Să nu faceți ca mine. Nu. Să strigați, să nu vă lăsați în fața nimănui. E dreptul vostru! O să râdeți acum și o să ziceți că devin o luptătoare pentru drepturile  femeilor! Și? O femeie trebuie să fie pentru un bărbat adevărat raza lui de soare.  E cea care încălzește căsnicia, este aceea care dă farmec și culoare, este  simțirea, este sufletul, este cea care dă VIAȚĂ! Ea trebuie prețuită, trebuie ajutată, sprijinită pentru că doar așa relația poate să se întrepătrundă, să prindă viață, să devină Una. Fiecare om bărbat sau femeie trebuie să-l prețuiască pe cel de lângă el. E obligatoriu. Să găsească puncte comune în care să...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

"Aurul negru" din mijlocul țării...

"Unde ești...nămolule?" O să râdeți de expresia mea, dar astăzi am tot repetat-o... A fost una din zilele acelea în care durerea nu m-a lăsat în pace nici o clipă. O durere sâcâietoare în toate oasele mele... Ei, hai! cred că exagerezi, spuneți voi cu zâmbetul pe buze. Nu...Este așa de intensă durerea că nu știu ce să mai fac. Revine așa din când în când, după ce trec printr-o perioadă tensionată. Dar...să nu lăsăm să ne strice seara, așa că ...am un zâmbet pe  chip ( mai mult un rânjet! dar ce să-i faci, mă străduiesc!). V-am promis aseară că vă vorbesc despre lacul minunat, lacul cu nămol! Eu...l-am descoperit anul trecut. E ciudat... E greu să te înveți cu el. E așa, cum să spun... trebuie să treci peste un prag psihologic. Apoi...nu mai vrei să ieși din el! O să numesc nămolul "aurul negru" pentru că este foarte benefic organismului. Eu...am fost forte neîncrezătoare ca și voi. Anul trecut am ajuns din întâmplare aici în mijlocul țării. Acum nu m...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe