Treceți la conținutul principal

privire în viitor

"Te rog, nu închide ochii!
Privește spre cerul împodobit de mii de stele, privește spre mine.

 Te rog, nu înceta să visezi!
Visează la ziua de mâine, visează la fericire, visează la viitor.

 Te rog, nu închide ochii!
Privește spre valurile mării care se sparg de stânci și nu se lasă înfrânte de nimeni și de nimic.

 Te rog, nu înceta să speri!
Speră așa cum n-ai sperat în viața ta că totul se învârte...

 Te rog, nu închide ochii!
Privește la fericirea din ochii mei, la zâmbetul meu.

 Nu, nu închide ochii!
Privește fericirea din fața ta!

 Nu, nu închide ochii!
Uneori e bine să vezi dincolo de aparențe, 
dincolo de trăiri, 
dincolo de întâmplările care-ți umbresc chipul. 

 Nu, nu închide ochii!
Fericirea te atinge, 
fericirea te îmbrățișează, 
fericirea îți sărută lacrimile care-ți izvorăsc din ochii tăi adânci, 
fericirea te ia în brațele și îți oferă liniștea ei.

 Fericirea aleargă cu tine prin valurile vieții, 
fericirea te ridică în brațe și te strânge la piept.

 Fericirea îți dă aripi să zbori peste munți și ape alături de rândunele, 
fericirea te face să le șoptești acestora secretul tău, 
fericirea te face frumoasă.

 Fericirea e chipul tău, 
fericirea e privirea ta, 
fericirea e iubirea ta care se revarsă valuri, valuri spre mine.

 Nu, nu închide ochii!
Lasă lumina să pătrundă în inima ta chinuită, 
lasă rănile să se vindece de iubirea mea.
Lasă soarele să-ți mângâie fața și să-și sărute pleoapele și genele lungi și dese.
Lasă razele să se joace în pletele tale și să-ți încununeze fruntea gânditoare.
Lasă speranța să-ți lumineze chipul în fericire.

 Nu, nu închide ochii!
Privește dincolo de tine, 
privește dincolo de suferință, 
privește spre mine.

 Privește și lasă speranța să-ți încălzească inima și sufletul, 
să vindece vechile răni, 
să aprindă flacăra speranței și lumina dragostei.

 Nu, nu închide ochii!
Nu, nu și de data aceasta!
Nu! 
Încearcă pentru prima dată  
să vezi cât de frumoasă este viața!"

                                                                
***
Normal, imagine făcută de mine.
Fragment din cartea aceea care se țese cu fire magice, care prinde tot mai mult contur în mintea mea, cea care mă face să sper, care-mi dă aripi de vis!

                                              Eu

Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Tăcerea din sufletul tău/meu

Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. D eseori o durere imensă șterge din suflet tot. Este, cum să spun, asemeni unei furtuni care mătură tot în cale. Acel uragan de care tot vorbesc eu de doi ani. Un uragan care distruge totul, lăsând în urma lui numai prăpăd. Și tăcere. O tăcere adâncă. Care doare. Indefinită pentru cei din jurul tău, dar atât de plină de sensuri pentru tine. Nimeni și nimic nu va înțelege ce este în sufletul tău. Nimeni și nimic nu poate readuce părțile frumoase din trecut înapoi în viața ta. S-a șters. Delete. Degeaba cauți. Mintea ta refuză să mai readucă informațiile. Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. Î n timp, ea devine asemeni unui lac într-o zi frumoasă de vară. De o frumusețe ieșită din comun, dar...fără sens dacă ești singur. Când primești pe altcineva în sufletul tău... Știi. Știi că nu vine acolo pentru a umple golul acela, ci pentru a construi împreună un alt vis, o altă realitate a vieții t...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

timpul liniștii mele...

În urmă cu patru luni prietena mea îmi spunea că sunt în furtună, un ciclon mai exact, din care o să ies și totul se va calma. Nu am crezut-o pentru că părea așa de departe liniștea...Dar acum îmi dau seama că sunt acolo pe marginea aceea a furtunii și încep să simt liniștea tot mai mult. Trebuie să-i mulțumesc prietenei mele care permanent a fost omul care m-a susținut și mă susține în cele mai grele momente ale vieții mele. Timp de liniște...într-o viață atât de nebună...Pare ciudat, nu? Am citit în dimineața aceasta un articol despre comprimarea timpului și primul gând în mintea mea a fost: Dar eu vorbesc despre asta cu oamenii din jurul meu de ani de zile! E evident că s-a comprimat timpul! Cum? o să mă întrebați voi râzând. Păi...simplu. Așa de simplu. Timpul nu ne mai ajunge! E senzația tuturor, doar că nu ne dăm seama de ce! Nu este vina noastră că nu mai reușim să facem toate lucrurile care altădată le făceam, e pur și simplu TIMPUL! Eu am început să vă...
2 comentarii
Citiți mai multe

Dimineață superbă de august...

Verde crud împletit cu roua dimineții... Liniște ...De mult mi-am dorit liniștea aceasta.  Iată-mă în tren!  De data aceasta nu mai am caietul  și stiloul, direct unealta de scris, pentru că nu mai am timp să scriu!  Ciudat, timpul se comprimă atunci când reușești să faci fel de fel de lucruri. Dacă în urmă cu o lună vă scriam de călătoria mea în tren, de faptul că doar eu eram cu un caiet în care scriam, iată-mă astăzi în alt tren mergând mai departe... În fața mea însă, un cuplu simpatic de englezi! A dat norocul peste mine! Eu și engleza mea! Râde Cineva de mine, așa cum eu m-am distrat ieri de povestea aceea simpatică! Dar...ce credeți ce face doamna cu o ținută tipic englezească? Păi...și-a scos un caiet și își notează impresiile în el. Am tras cu ochiul ( nu-i frumos, dar nu m-am putut abține! Nu m-am holbat, așa...discret!) și are și desene cu locurile prin care a trecut! Eeee... Așa că de data aceasta... frumusețea locurilor o văd în priv...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe