Treceți la conținutul principal

privire în viitor

"Te rog, nu închide ochii!
Privește spre cerul împodobit de mii de stele, privește spre mine.

 Te rog, nu înceta să visezi!
Visează la ziua de mâine, visează la fericire, visează la viitor.

 Te rog, nu închide ochii!
Privește spre valurile mării care se sparg de stânci și nu se lasă înfrânte de nimeni și de nimic.

 Te rog, nu înceta să speri!
Speră așa cum n-ai sperat în viața ta că totul se învârte...

 Te rog, nu închide ochii!
Privește la fericirea din ochii mei, la zâmbetul meu.

 Nu, nu închide ochii!
Privește fericirea din fața ta!

 Nu, nu închide ochii!
Uneori e bine să vezi dincolo de aparențe, 
dincolo de trăiri, 
dincolo de întâmplările care-ți umbresc chipul. 

 Nu, nu închide ochii!
Fericirea te atinge, 
fericirea te îmbrățișează, 
fericirea îți sărută lacrimile care-ți izvorăsc din ochii tăi adânci, 
fericirea te ia în brațele și îți oferă liniștea ei.

 Fericirea aleargă cu tine prin valurile vieții, 
fericirea te ridică în brațe și te strânge la piept.

 Fericirea îți dă aripi să zbori peste munți și ape alături de rândunele, 
fericirea te face să le șoptești acestora secretul tău, 
fericirea te face frumoasă.

 Fericirea e chipul tău, 
fericirea e privirea ta, 
fericirea e iubirea ta care se revarsă valuri, valuri spre mine.

 Nu, nu închide ochii!
Lasă lumina să pătrundă în inima ta chinuită, 
lasă rănile să se vindece de iubirea mea.
Lasă soarele să-ți mângâie fața și să-și sărute pleoapele și genele lungi și dese.
Lasă razele să se joace în pletele tale și să-ți încununeze fruntea gânditoare.
Lasă speranța să-ți lumineze chipul în fericire.

 Nu, nu închide ochii!
Privește dincolo de tine, 
privește dincolo de suferință, 
privește spre mine.

 Privește și lasă speranța să-ți încălzească inima și sufletul, 
să vindece vechile răni, 
să aprindă flacăra speranței și lumina dragostei.

 Nu, nu închide ochii!
Nu, nu și de data aceasta!
Nu! 
Încearcă pentru prima dată  
să vezi cât de frumoasă este viața!"

                                                                
***
Normal, imagine făcută de mine.
Fragment din cartea aceea care se țese cu fire magice, care prinde tot mai mult contur în mintea mea, cea care mă face să sper, care-mi dă aripi de vis!

                                              Eu

Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Tăcerea din sufletul tău/meu

Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. D eseori o durere imensă șterge din suflet tot. Este, cum să spun, asemeni unei furtuni care mătură tot în cale. Acel uragan de care tot vorbesc eu de doi ani. Un uragan care distruge totul, lăsând în urma lui numai prăpăd. Și tăcere. O tăcere adâncă. Care doare. Indefinită pentru cei din jurul tău, dar atât de plină de sensuri pentru tine. Nimeni și nimic nu va înțelege ce este în sufletul tău. Nimeni și nimic nu poate readuce părțile frumoase din trecut înapoi în viața ta. S-a șters. Delete. Degeaba cauți. Mintea ta refuză să mai readucă informațiile. Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. Î n timp, ea devine asemeni unui lac într-o zi frumoasă de vară. De o frumusețe ieșită din comun, dar...fără sens dacă ești singur. Când primești pe altcineva în sufletul tău... Știi. Știi că nu vine acolo pentru a umple golul acela, ci pentru a construi împreună un alt vis, o altă realitate a vieții t
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Lumea văzută prin ochii mei

Mi-am pus ochelarii pe nas și am deschis ochii să văd mai bine! Poate, mi-am zis în gând, poate o să văd frumusețea din lumea aceasta. Și am deschis ochii cât de mult am putut. Am privit cu atenție în jurul meu... Viața, viața e o înșiruire de evenimente frumoase, triste, amuzante, dramatice. Evenimente care te marchează, care te schimbă, care te maturizează... Lumea pe care o văd eu nu este perfectă! Lumea pe care o văd eu este complicată! Aș vrea să pot schimba ceva. Aș vrea să pot mângâia cu degetele mele fiecare moment din viața mea și să îl fac mai frumos, mai bun sau mai spectaculos. Dar nu se poate! Nici unul dintre noi nu-și poate schimba destinul. Putem însă să facem lucruri mărunte, care să ne facă să ne simțim fericiți. Îmi aduc aminte de un film, cred că November se numea,  în care personajul principal încerca să trăiască la maxim fiecare clipă pentru că știa că mai are foarte puțin de trăit. De multe ori m-am gândit cum ar fi să știi că zilele tale sunt numărat
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Viața...în pași de dans

       A rc peste timp, peste sentimente, peste trăiri.                                                                                        O ricât de mult vrem să ne reconectăm la viața pe care am trăit-o înainte de oprirea în loc a lumii (Știți voi!), nu reușim. Sunt două pespective diferite. Stați o clipă și priviți în oglindă. Prima data din partea stângă, apoi din partea dreaptă. Vedeți același lucru? Cele două imagini sunt aproape identice. Aproape. Mici detalii le fac diferite. Aceste detalii ne îndepărtează așa de mult de lumea și timpul petrecut înainte și de ceea ce trăim acum. Infinit de mult. Schimbări peste schimbări.      L umea s-a schimbat, oamenii s-au schimbat, copii s-au schimbat și ei. Totul e altfel, nimic nu mai este la fel. Gândirea noastră s-a modificat, dar oricât de mult mă întreb în ultimul timp, dacă în bine, nu pot să mă hotărăsc asupra răspunsului.                                                                                                      M ă u
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe