În fiecare zi când mă trezesc mă întreb cum o să fie ziua mea, mă privesc cu atenție în oglindă și-mi repet: Pot, trebuie să pot! Apoi în timp ce-mi trasez linia verde care-mi accentuează ochii mari și adânci îmi spun că prin viață poți trece cu zâmbetul pe buze sau cu lacrimi în ochi.
- Tu, strig la chipul din oglindă, tu trebuie să poți! Ești o luptătoare.
Îmi aranjez părul puțin, nu prea mult că nu am răbdare și gata...la treabă!
Normal, cu un zâmbet pe chip!
Să vă spun ceva! strig eu spre voi veselă.
Uimește-ne, râdeți voi așa din tot sufletul.
Păi...am început să ascult muzică veche și e atât de frumoasă și mă inspiră.
Asta da veste! râdeți voi.
Păi este, pentru că muzica e foarte importantă. Cred că am uitat să vă spun că scriu ascultând muzică. E așa o întrepătrundere de sentimente, de idei, de reflecții care-mi unesc mintea cu sufletul. E o stare. E modul meu de a...cugeta.
Uneori ascult muzică clasică ( sunt o fană!), alteori ascult folk, sau cele mai recente melodii, dar acum...am ales anii 1950-1980...Și nu-mi pare rău, sunt niște melodii superbe.
"Dă-mi iubirea ta...doar pentru o oră!" spune cântecul...
M-am întrebat toată viața mea ce este iubirea.
Am căutat-o.
Am crezut că am găsit-o...dar acum îmi dau seama că nu a fost așa.
Și atunci mă întreb ce-i iubirea?
Doar dorința aceea puternică de a fi cu cineva?
Doar obișnuința că ești cu acel cineva lângă tine...
Putem descrie în cuvinte iubirea?
Pot oare să găsesc răspuns la această problemă care m-a frământat toată viața?
Mi-aduc aminte că eram de vreo 12 ani când aveam grijă de două fete mai mici și când a venit mama lor am mai rămas puțin să povestim. După câteva minute a apărut soțul ei care a luat-o în brațe ca să-i spună că a murit tatăl ei.
Atunci mi s-a părut cel mai frumos gest, atunci am văzut și am simțit iubirea lor, era cumva palpabilă, în acele momente triste...
Un moment care m-a marcat, un moment de o încărcătură emoțională uriașă.
M-am tot gândit că și eu voi găsi pe cineva în viața aceasta care să-mi poarte de grijă, să simtă că am nevoie de grija lui în anumite momente ale vieții...
Să văd doar că-i pasă dacă în ochii mei apar lacrimi.
Mă gândesc tot mai mult că dorințele mele nu au fost niciodată uriașe, erau dorințe simple, ale unui om simplu...
Dar de ce nu le-am obținut?
Pentru că erau prea simple?
Pentru că nu am știut niciodată să cer mai mult?
Pentru că am acceptat permanent...puțin?
Vedeți ce greu e să răspunzi la întrebări așa de simple...
Uneori mă gândesc, sincer, să nu mai scriu, dar apoi îmi dau seama că dacă aș face lucrul acesta e ca și când mi-aș smulge sufletul din mine și l-aș arunca într-o prăpastie uriașă. Tot ce am făcut în ultimele luni, e munca mea și mă gândesc că poate cuvintele mele vor ajuta oameni. Poate vor vedea altfel viața, poate nu vor face greșelile pe care eu le-am făcut...
Cred că iubirea este iubire.
Uneori îți frânge inima.
Alteori te face să zbori!
Foarte rar sunt iubiri care durează o veșnicie, cele mai multe se sting asemeni flacării care nu are jar...
Viața este asemeni unui vals.
Te învârte,
te face să-ți privești partenerul în ochi,
te face să zâmbești,
te face să-ți razimi capul de umărul lui și să te lași purtată în brațe prin întreaga lume...
"Un, doi...trei! Un, doi...trei!
Ultimul vals dansat cu tine a fost valsul în care m-am îndrăgostit pentru totdeauna!
Doar privindu-ți ochii adânci ca marea am simțit că este primul și ultimul vals... pentru totdeauna!
Valsul e dansul iubirii,
dansul simțirii adevărate,
e încrederea pe care-o ai în celălalt,
e viața însăși plutind împreună..."
De multe ori aș vrea să pot da timpul înapoi, să îmi imaginez că totul este altfel.
Din păcate nimic nu mai poate fi schimbat, destinul a fost scris...
Viața, dragii mei, nu este cum o vrem noi, e așa cum o vrea Cineva.
Sunt momente triste sau vesele,
sunt momente în care ura și dragostea sunt legate printr-un fir aproape invizibil,
sunt momente când ai vrea să renunți,
dar nu poți.
Viața...este a unor nebuni frumoși!
Viața este plină de ...vise!
Dacă nu ar fi visele în viața noastră nu am mai avea pentru ce trăi.
E așa de bine să visăm...
la o iubire în care cineva să ne poarte de grijă,
la o iubire în care să-l simțim aproape pe cel de lângă noi,
la o iubire adevărată!
Visele dau aripi imaginației.
Visele uneori se împlinesc, iar atunci...
Fericirea e desăvârșită.
Viața, viața este un vals al trăirilor fiecăruia.
E momentul unic în care sentimentele se împletesc zburând în libertate.
Libertatea este atunci când cel de lângă tine râde alături de tine, deși gluma ta nu a fost bună deloc, se întristează când lacrimile izvorăsc din ochii tăi...
Libertatea...îți face sufletul ușor.
Libertatea se împletește cu fire invizibile de vise și ... poate aduce adevărata iubire!
Pentru voi,
tristă, așa de tristă
Eu.
- Tu, strig la chipul din oglindă, tu trebuie să poți! Ești o luptătoare.
Îmi aranjez părul puțin, nu prea mult că nu am răbdare și gata...la treabă!
Normal, cu un zâmbet pe chip!
Să vă spun ceva! strig eu spre voi veselă.
Uimește-ne, râdeți voi așa din tot sufletul.
Păi...am început să ascult muzică veche și e atât de frumoasă și mă inspiră.
Asta da veste! râdeți voi.
Păi este, pentru că muzica e foarte importantă. Cred că am uitat să vă spun că scriu ascultând muzică. E așa o întrepătrundere de sentimente, de idei, de reflecții care-mi unesc mintea cu sufletul. E o stare. E modul meu de a...cugeta.
Uneori ascult muzică clasică ( sunt o fană!), alteori ascult folk, sau cele mai recente melodii, dar acum...am ales anii 1950-1980...Și nu-mi pare rău, sunt niște melodii superbe.
"Dă-mi iubirea ta...doar pentru o oră!" spune cântecul...
M-am întrebat toată viața mea ce este iubirea.
Am căutat-o.
Am crezut că am găsit-o...dar acum îmi dau seama că nu a fost așa.
Și atunci mă întreb ce-i iubirea?
Doar dorința aceea puternică de a fi cu cineva?
Doar obișnuința că ești cu acel cineva lângă tine...
Putem descrie în cuvinte iubirea?
Pot oare să găsesc răspuns la această problemă care m-a frământat toată viața?
Mi-aduc aminte că eram de vreo 12 ani când aveam grijă de două fete mai mici și când a venit mama lor am mai rămas puțin să povestim. După câteva minute a apărut soțul ei care a luat-o în brațe ca să-i spună că a murit tatăl ei.
Atunci mi s-a părut cel mai frumos gest, atunci am văzut și am simțit iubirea lor, era cumva palpabilă, în acele momente triste...
Un moment care m-a marcat, un moment de o încărcătură emoțională uriașă.
M-am tot gândit că și eu voi găsi pe cineva în viața aceasta care să-mi poarte de grijă, să simtă că am nevoie de grija lui în anumite momente ale vieții...
Să văd doar că-i pasă dacă în ochii mei apar lacrimi.
Mă gândesc tot mai mult că dorințele mele nu au fost niciodată uriașe, erau dorințe simple, ale unui om simplu...
Dar de ce nu le-am obținut?
Pentru că erau prea simple?
Pentru că nu am știut niciodată să cer mai mult?
Pentru că am acceptat permanent...puțin?
Vedeți ce greu e să răspunzi la întrebări așa de simple...
Uneori mă gândesc, sincer, să nu mai scriu, dar apoi îmi dau seama că dacă aș face lucrul acesta e ca și când mi-aș smulge sufletul din mine și l-aș arunca într-o prăpastie uriașă. Tot ce am făcut în ultimele luni, e munca mea și mă gândesc că poate cuvintele mele vor ajuta oameni. Poate vor vedea altfel viața, poate nu vor face greșelile pe care eu le-am făcut...
Cred că iubirea este iubire.
Uneori îți frânge inima.
Alteori te face să zbori!
Foarte rar sunt iubiri care durează o veșnicie, cele mai multe se sting asemeni flacării care nu are jar...
Viața este asemeni unui vals.
Te învârte,
te face să-ți privești partenerul în ochi,
te face să zâmbești,
te face să-ți razimi capul de umărul lui și să te lași purtată în brațe prin întreaga lume...
Ultimul vals dansat cu tine a fost valsul în care m-am îndrăgostit pentru totdeauna!
Doar privindu-ți ochii adânci ca marea am simțit că este primul și ultimul vals... pentru totdeauna!
Valsul e dansul iubirii,
dansul simțirii adevărate,
e încrederea pe care-o ai în celălalt,
e viața însăși plutind împreună..."
De multe ori aș vrea să pot da timpul înapoi, să îmi imaginez că totul este altfel.
Din păcate nimic nu mai poate fi schimbat, destinul a fost scris...
Viața, dragii mei, nu este cum o vrem noi, e așa cum o vrea Cineva.
Sunt momente triste sau vesele,
sunt momente în care ura și dragostea sunt legate printr-un fir aproape invizibil,
sunt momente când ai vrea să renunți,
dar nu poți.
Viața...este a unor nebuni frumoși!
Viața este plină de ...vise!
Dacă nu ar fi visele în viața noastră nu am mai avea pentru ce trăi.
E așa de bine să visăm...
la o iubire în care cineva să ne poarte de grijă,
la o iubire în care să-l simțim aproape pe cel de lângă noi,
la o iubire adevărată!
Visele dau aripi imaginației.
Visele uneori se împlinesc, iar atunci...
Fericirea e desăvârșită.
Viața, viața este un vals al trăirilor fiecăruia.
E momentul unic în care sentimentele se împletesc zburând în libertate.
Libertatea este atunci când cel de lângă tine râde alături de tine, deși gluma ta nu a fost bună deloc, se întristează când lacrimile izvorăsc din ochii tăi...
Libertatea...îți face sufletul ușor.
Libertatea se împletește cu fire invizibile de vise și ... poate aduce adevărata iubire!
Pentru voi,
tristă, așa de tristă
Eu.
Comentarii
Trimiteți un comentariu