Vedeți dacă m-am răsfățat puțin, astăzi m-am trezit cu un zâmbet uriaș pe față și am radiat, spre disperarea unora! Și toată ziua a fost una plină de bucurii și răsfăț. Doar pentru mine.
Știți acum, doar acum, încep să înțeleg ce înseamnă să îți faci timp pentru tine.
Eu, eu nu am avut timp de persoana mea niciodată. De fiecare dată am pus copii, soțul, familia în față. Am fost omul care a legat totul, am fost femeia care a încercat din toate puterile să fac imposibilul-posibil.
Și...când am văzut realitatea, a fost așa de cumplit încât am simțit că mintea mea nu poate cuprinde adevărul. Acum îl accept, spre disperarea unora!
De ce disperare? întrebați voi ridicând sprâncenele.
Pentru că unii oameni nu înțeleg cum mai pot zâmbi, cum mai pot merge, cum mai pot respira...după!
Ei nu pot pricepe de ce mă schimb, râd eu spre voi, așa din toată inima.
Ei nu înțeleg de ce acum arăt altfel...( trebuie să recunosc mai bine decât acum zece ani!)
Și? șoptiți voi mirați.
Ei, trebuie să vă spun toate secretele mele, șmecherilor? râd eu.
Bine...fie.
Să încep cu începutul: mi-am reorganizat viața.
Simplu și foarte eficient.
Mi-am schimbat alimentația total, doar cafeaua e plăcerea mea nevinovată!
Și cel mai important: sportul! Oooo da!
Atâtea schimbări? spuneți voi uimiți.
Da! Da! Da! Și se vede pe fața mea că e din ce în ce mai bine.
Dar trebuie să vă mai spun un secret.
Încă unul? râdeți voi acum din tot sufletul.
Da, încă unul. E foarte important să faci ordine în sufletul tău.
Trebuie să îți spui în mod sincer tot, tu ție. Apoi gândești la rece și le împarți, pas cu pas. Când ai în față numai ce te distruge...atunci cauți partea de bine sau pur și simplu îți promiți că nu le mai bagi în seamă, că nu mai faci acele greșeli.
Vedeți voi speranța e cea mai importantă, de fapt.
Și tu...mai poți avea speranță, acum? șoptiți voi.
Da. Am.
Trebuie pentru mine, pentru cei dragi, pentru cei din jurul meu, pentru voi. Am.
E poate ceea ce nu a putut să distrugă niciodată ura...
E cea care apare de zece ori mai mare, sau de o sută, sau de o mie, sau la infinit.
E acolo în suflet și o împart permanent tuturor, iar când nu mai pot mă așez în pat ghemuită, îmi pun capul pe pernă și mă rog așa din tot sufletul meu...iar dimineața o iau de la capăt.
Trebuie să vă spun că astăzi am avut o mare revelație.
Revelație? spuneți voi neîncrezători.
O, da. Astăzi a fost prima dată când mi-am dat seama că nu trebuie să-mi fac griji pentru...după!
Pentru că acest "după" este acum, îl trăiesc, e aici și nu mai este așa de înfricoșător.
Sunt așa de mulțumită cu persoana mea așa cum e ea acum încât pot zâmbi de fiecare dată când văd un zâmbet sau o privire mai insistentă.
Păi...ce vrei să ne spui? râdeți voi.
Nimic, doar că sunt mulțumită de viața mea.
Sunt încântată că pot face sport, că fac progrese uimitoare, că alerg pe bandă nu doar mă plimb, că studiez, învăț și scriu ceea ce mi-am dorit din totdeauna. Că boala e sub control...
Iar cel mai important că îmi petrec cât mai mult timp cu minunea mea cu ochii negri.
Privesc cu încredere spre viitor, iar acest lucru se vede în ființa mea, în sufletul meu și pe chipul meu. Nu mai cred că am nevoie de cineva ca să mă facă fericită, cred că trebuie să fiu fericită cu mine în primul rând ca să pot da mai departe.
Și...o să râdeți, dar mă simt tot mai mult...tehnologie amară!
Așa că...(pentru cei care vă uitați ciudat!) fericirea stă în lucruri mărunte!
Fericirea nu ți-o dă cineva, ci o ai în suflet alături de liniște.
Fericirea e atunci când poți să râzi, poți zâmbi alături de cei dragi.
Fericirea e în ființa ta atunci când vrei să fie acolo.
Iar eu, care am fost privată de atâta timp de ea...acum fiecare clipă liniștită, e fericire!
Cu speranța în suflet că o să aveți grijă de voi și de sufletul vostru,
să simțiți fericirea pură,
vă salut astăzi râzând fericită după mult, mult timp,
Eu.
Știți acum, doar acum, încep să înțeleg ce înseamnă să îți faci timp pentru tine.
Eu, eu nu am avut timp de persoana mea niciodată. De fiecare dată am pus copii, soțul, familia în față. Am fost omul care a legat totul, am fost femeia care a încercat din toate puterile să fac imposibilul-posibil.
Și...când am văzut realitatea, a fost așa de cumplit încât am simțit că mintea mea nu poate cuprinde adevărul. Acum îl accept, spre disperarea unora!
De ce disperare? întrebați voi ridicând sprâncenele.
Pentru că unii oameni nu înțeleg cum mai pot zâmbi, cum mai pot merge, cum mai pot respira...după!
Ei nu pot pricepe de ce mă schimb, râd eu spre voi, așa din toată inima.
Ei nu înțeleg de ce acum arăt altfel...( trebuie să recunosc mai bine decât acum zece ani!)
Și? șoptiți voi mirați.
Ei, trebuie să vă spun toate secretele mele, șmecherilor? râd eu.
Bine...fie.
Să încep cu începutul: mi-am reorganizat viața.
Simplu și foarte eficient.
Mi-am schimbat alimentația total, doar cafeaua e plăcerea mea nevinovată!
Și cel mai important: sportul! Oooo da!
Atâtea schimbări? spuneți voi uimiți.
Da! Da! Da! Și se vede pe fața mea că e din ce în ce mai bine.
Dar trebuie să vă mai spun un secret.
Încă unul? râdeți voi acum din tot sufletul.
Da, încă unul. E foarte important să faci ordine în sufletul tău.
Trebuie să îți spui în mod sincer tot, tu ție. Apoi gândești la rece și le împarți, pas cu pas. Când ai în față numai ce te distruge...atunci cauți partea de bine sau pur și simplu îți promiți că nu le mai bagi în seamă, că nu mai faci acele greșeli.
Vedeți voi speranța e cea mai importantă, de fapt.
Și tu...mai poți avea speranță, acum? șoptiți voi.
Da. Am.
Trebuie pentru mine, pentru cei dragi, pentru cei din jurul meu, pentru voi. Am.
E poate ceea ce nu a putut să distrugă niciodată ura...
E cea care apare de zece ori mai mare, sau de o sută, sau de o mie, sau la infinit.
E acolo în suflet și o împart permanent tuturor, iar când nu mai pot mă așez în pat ghemuită, îmi pun capul pe pernă și mă rog așa din tot sufletul meu...iar dimineața o iau de la capăt.
Trebuie să vă spun că astăzi am avut o mare revelație.
Revelație? spuneți voi neîncrezători.
O, da. Astăzi a fost prima dată când mi-am dat seama că nu trebuie să-mi fac griji pentru...după!
Pentru că acest "după" este acum, îl trăiesc, e aici și nu mai este așa de înfricoșător.
Sunt așa de mulțumită cu persoana mea așa cum e ea acum încât pot zâmbi de fiecare dată când văd un zâmbet sau o privire mai insistentă.
Păi...ce vrei să ne spui? râdeți voi.
Nimic, doar că sunt mulțumită de viața mea.
Sunt încântată că pot face sport, că fac progrese uimitoare, că alerg pe bandă nu doar mă plimb, că studiez, învăț și scriu ceea ce mi-am dorit din totdeauna. Că boala e sub control...
Iar cel mai important că îmi petrec cât mai mult timp cu minunea mea cu ochii negri.
Privesc cu încredere spre viitor, iar acest lucru se vede în ființa mea, în sufletul meu și pe chipul meu. Nu mai cred că am nevoie de cineva ca să mă facă fericită, cred că trebuie să fiu fericită cu mine în primul rând ca să pot da mai departe.
Și...o să râdeți, dar mă simt tot mai mult...tehnologie amară!
Așa că...(pentru cei care vă uitați ciudat!) fericirea stă în lucruri mărunte!
Fericirea nu ți-o dă cineva, ci o ai în suflet alături de liniște.
Fericirea e atunci când poți să râzi, poți zâmbi alături de cei dragi.
Fericirea e în ființa ta atunci când vrei să fie acolo.
Iar eu, care am fost privată de atâta timp de ea...acum fiecare clipă liniștită, e fericire!
Cu speranța în suflet că o să aveți grijă de voi și de sufletul vostru,
să simțiți fericirea pură,
vă salut astăzi râzând fericită după mult, mult timp,
Eu.
Comentarii
Trimiteți un comentariu