Treceți la conținutul principal

Flacăra speranței

Vedeți dacă m-am răsfățat puțin, astăzi m-am trezit cu un zâmbet uriaș pe față și am radiat, spre disperarea unora! Și toată ziua a fost una plină de bucurii și răsfăț. Doar pentru mine.
Știți acum, doar acum, încep să înțeleg ce înseamnă să îți faci timp pentru tine.
Eu, eu nu am avut timp de persoana mea niciodată. De fiecare dată am pus copii, soțul, familia în față. Am fost omul care a legat totul, am fost femeia care a încercat din toate puterile să fac imposibilul-posibil.

Și...când am văzut realitatea, a fost așa de cumplit încât am simțit că mintea mea nu poate cuprinde adevărul. Acum îl accept, spre disperarea unora!
De ce disperare? întrebați voi ridicând sprâncenele.
Pentru că unii oameni nu înțeleg cum mai pot zâmbi, cum mai pot merge, cum mai pot respira...după!
Ei nu pot pricepe de ce mă schimb, râd eu spre voi, așa din toată inima.
Ei nu înțeleg de ce acum arăt altfel...( trebuie să recunosc mai bine decât acum zece ani!)
Și? șoptiți voi mirați.

Ei, trebuie să vă spun toate secretele mele, șmecherilor? râd eu.
Bine...fie.
Să încep cu începutul: mi-am reorganizat viața.
Simplu și foarte eficient.
Mi-am schimbat alimentația total, doar cafeaua e plăcerea mea nevinovată!
Și cel mai important: sportul! Oooo da!
Atâtea schimbări? spuneți voi uimiți.

Da! Da! Da! Și se vede pe fața mea că e din ce în ce mai bine.
Dar trebuie să vă mai spun un secret.
Încă unul? râdeți voi acum din tot sufletul.
Da, încă unul. E foarte important să faci ordine în sufletul tău.
Trebuie să îți spui în mod sincer tot, tu ție. Apoi gândești la rece și le împarți, pas cu pas. Când ai în față numai ce te distruge...atunci cauți partea de bine sau pur și simplu îți promiți că nu le mai bagi în seamă, că nu mai faci acele greșeli.

Vedeți voi speranța e cea mai importantă, de fapt.
Și tu...mai poți avea speranță, acum? șoptiți voi.
Da. Am.
Trebuie pentru mine, pentru cei dragi, pentru cei din jurul meu, pentru voi. Am.
E poate ceea ce nu a putut să distrugă niciodată ura...
E cea care apare de zece ori mai mare, sau de o sută, sau de o mie, sau la infinit.
E acolo în suflet și o împart permanent tuturor, iar când nu mai pot mă așez în pat ghemuită, îmi pun capul pe pernă și mă rog așa din tot sufletul meu...iar dimineața o iau de la capăt.

Trebuie să vă spun că astăzi am avut o mare revelație.
Revelație? spuneți voi neîncrezători.
O, da. Astăzi a fost prima dată când mi-am dat seama că nu trebuie să-mi fac griji pentru...după!
Pentru că acest "după" este acum, îl trăiesc, e aici și nu mai este așa de înfricoșător.
Sunt așa de mulțumită cu persoana mea așa cum e ea acum încât pot zâmbi de fiecare dată când văd un zâmbet sau o privire mai insistentă.
Păi...ce vrei să ne spui? râdeți voi.

Nimic, doar că sunt mulțumită de viața mea.
Sunt încântată că pot face sport, că fac progrese uimitoare, că alerg pe bandă nu doar mă plimb, că studiez, învăț și scriu ceea ce mi-am dorit din totdeauna. Că boala e sub control...
Iar cel mai important că îmi petrec cât mai mult timp cu minunea mea cu ochii negri.
Privesc cu încredere spre viitor, iar acest lucru se vede în ființa mea, în sufletul meu și pe chipul meu. Nu mai cred că am nevoie de cineva ca să mă facă fericită, cred că trebuie să fiu fericită cu mine în primul rând ca să pot da mai departe.
Și...o să râdeți, dar mă simt tot mai mult...tehnologie amară!

Așa că...(pentru cei care vă uitați ciudat!) fericirea stă în lucruri mărunte!
Fericirea nu ți-o dă cineva, ci o ai în suflet alături de liniște.
Fericirea e atunci când poți să râzi, poți zâmbi alături de cei dragi.
Fericirea e în ființa ta atunci când vrei să fie acolo.
Iar eu, care am fost privată de atâta timp de ea...acum fiecare clipă liniștită, e fericire!

Cu speranța în suflet că o să aveți grijă de voi și de sufletul vostru,
să simțiți fericirea pură,
vă salut astăzi râzând fericită după mult, mult timp,
                                                                                  Eu.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Tăcerea din sufletul tău/meu

Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. D eseori o durere imensă șterge din suflet tot. Este, cum să spun, asemeni unei furtuni care mătură tot în cale. Acel uragan de care tot vorbesc eu de doi ani. Un uragan care distruge totul, lăsând în urma lui numai prăpăd. Și tăcere. O tăcere adâncă. Care doare. Indefinită pentru cei din jurul tău, dar atât de plină de sensuri pentru tine. Nimeni și nimic nu va înțelege ce este în sufletul tău. Nimeni și nimic nu poate readuce părțile frumoase din trecut înapoi în viața ta. S-a șters. Delete. Degeaba cauți. Mintea ta refuză să mai readucă informațiile. Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. Î n timp, ea devine asemeni unui lac într-o zi frumoasă de vară. De o frumusețe ieșită din comun, dar...fără sens dacă ești singur. Când primești pe altcineva în sufletul tău... Știi. Știi că nu vine acolo pentru a umple golul acela, ci pentru a construi împreună un alt vis, o altă realitate a vieții t...

Doar...supărare?

Nu știu cum sunteți voi, dar eu mai am puțin și ... Fără cuvinte. Cei care urmăriți relatările mele știți deja că doar când sunt supărată nu mai am cuvinte. Și chiar sunt. Păi încerc de 2 luni să mă educ, să fiu calmă, calmă să accept tot ce ni se zice, deși mintea mea logică îmi spune că nu e chiar așa. Încerc să dau speranță celor din jur, să-mi educ răbdarea... Măi, dar până când? Aștept soluții. Aștept decizii concrete, nu abureli. Și da, am așteptări, așa ca un simplu cetățean al țării acesteia. De ce să nu am? Muncesc AICI. Cotizez AICI. Fac voluntariat AICI. Imi cresc copii AICI. Și nu pot să am așteptări? Vreau să văd ceva concret, nu povești, nu certuri. Nu mă interesează certurile lor și acuzațiile, mă interesează faptul că stau de 2 luni în casă ca să nu pun presiune pe sistemul medical. Serios? Dar de ce? Sistemul medical de ce să nu mă vindece? Ha? De ce să nu primesc tratament dacă am nevoie? Sau alții? Nu am nimic cu oamenii care pleacă- vin. Dar ei...

Vitamina B12

A sosit toamna! A început școala... "Afară-i toamnă, frunză-mprăștiată, Iar vântul zvârle-n geamuri grele picuri; Și tu citești scrisori din roase plicuri Și într-un ceas gândești la viața toată." Ș tiu, știu nu vă dau o știre senzațională!  Doar că de câteva zile mă uit în jurul meu și văd efectele...  Părinți stresați deja de copii, de activitățile lor mai precis. Fie vorba între noi, este mult mai ușor în vacanță când nu-i mai verifici temele, nu-l mai asculți sau nu mai pierzi ore în șir ducând și așteptându-l de la activitățile pe care le are: înot, dans, balet, tenis... engleză!  Când copilul tău este talentat are cam toată săptămâna activități după cursuri.  Distracție la maxim, pentru părinți!  Iată că au trecut doar două săptămâni de școală, dar chipurile părinților sunt obosite parcă nici nu au fost în concediu. Numără zilele până la sâmbătă. Iar când mai aud că și ziua de sâmbătă le este ocupată, că le-a făcut program prâslea, î...