Treceți la conținutul principal

One moment in time


Viața nu este corectă.
Nu, nu este.
E viață oameni buni!
E plină de momente frumoase și triste, de zâmbete și lacrimi, de speranță și deznădejde.
Depinde numai de noi dacă ne putem ridica din tristețe, lacrimi și deznădejde.
E greu...

În seara aceasta am citit ceva așa de frumos despre iubire.
Cel care iubește cu adevărat îi lasă spațiu celuilalt.
Îi lasă libertatea de a alege cum să-și trăiască viața.
Cel care iubește din tot sufletul e plin de zâmbet și bunătate!
E dorința aceea de a-l face pe cel de lângă tine fericit.

Mă-ntorc cu gândul la anii trecuți și-mi dau seama că undeva sentimentele s-au sfârșit. Caut cu înfrigurare momentul, dar mintea mea nu reușește să își amintească...Văd doar ură, văd doar supărare, văd doar tristețe...O tristețe  plină de lacrimi și deznădejde...

Când aveți inima zdrobită să nu ezitați nici o clipă să spuneți: Adio!
Pentru că viața aceasta e frumoasă.
Depinde numai de noi cum ne-o facem.
Depinde numai de noi dacă facem compromisuri.
Am mai spus și o să repet compromisurile trebuie făcute cu măsură. Atunci când nu te simți liberă în relația pe care o ai, atunci pleacă. Pleacă departe, cât mai departe de acel om. Îți face rău, îți otrăvește sufletul, mintea și trupul cu gândirea lui negativă.
Să nu credeți că nu există viață după.
Ea este. Trebuie numai să credeți.

Trebuie să învățați să visați.
Trebuie să aveți voință de fier.
Trebuie să credeți în voi, în puterea pe care o aveți în suflet.
Trebuie să zâmbiți celui care vă face rău.
Trebuie să vă cinstiți pe voi, pentru că meritați.

Fiecare dintre noi e grozav.
Fiecare are talente, daruri...
Fiecare are iubirea sădită adânc în suflet.
Fiecare dintre noi dorește să reverse această iubire peste o altă iubire, să se întrepătrundă.
Dacă însă libertatea iubirii tale este îngrădită...fugi! Nu sta pe gânduri. Egoismul nu are ce căuta într-o relație. Batjocura de orice fel să nu o acceptați. Pentru că nu meritați asta, pentru că voi știți ce sunteți...și sunteți grozavi!

Viața e frumoasă!
E prima dată când mă simt așa cum sunt eu în sufletul meu.
Sunt Eu!
O să râdeți, dar sunt Eu=TehnologieAmară!
Sunt cea care zâmbește,
cea care aduce zâmbete pe chipurile celor dragi,
cea care ajută pe cei din jur,
cea care iubește din tot sufletul dând libertate,
cea care e sigură de iubire,
cea care prin bunătate a făcut oameni fericiți!

Eu=TehnologieAmară astăzi într-o zi a iubirii am simțit că trebuie numai să vrei să zâmbești și viața devine mai frumoasă, trebuie să crezi și visele se vor împlini, trebuie să iubești din toată inima și cei din jur vor răspunde cu iubire.
De ce? șoptiți voi cu lacrimi în ochi.
Pentru că am liniște sufletească,
pentru că știu că am un dar,
pentru că știu că voi toți cei care-mi citiți rândurile de zece luni sunteți alături de mine pe cărările vieții acesteia,
pentru că astăzi am ajuns la 10 000 de accesări de pagină!
Plec capul în semn de respect și vă zâmbesc cu toată ființa mea.

Astăzi am simțit timpul altfel...
Sufletul meu este zdrobit, dar am simțit timpul care mi-a înconjurat inima!
Am simțit momentul acela pe care-l viasam de ani de zile că...a venit!
Ne trăim viața așa cum credem că e bine,
Dar trebuie să înțelegem că momentele vieții trec pe lângă noi și noi trecem prin timp.
Așa că astăzi,
Eu=TehnologieAmară închid ochii și-mi șoptesc în suflet:

Give my...one moment in time
Să pot zâmbi, să pot dansa, să fiu fericită așa cum n-am fost în toată viața mea!

Pentru că mă simt...liberă!
Pentru că...zbor!


Pentru voi,
            Eu.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Dacă aș fi...

Mi-am prins flori în păr și privesc spre voi amuzată.Da, da...știu. O să mă întrebați ce găsesc de râs într-un timp al încercărilor. Spre surprinderea mea, mai sunt zile în care zâmbetul revine așa de nicăieri. Pur și simplu.
Am lipsit o perioadă destul de lungă, dar asta e pentru că încă nu reușesc să-mi partajez programul în așa fel încât să am timp de lucru- timp de scris - timp liber- timp de studiu. Și ele se îmbină așa de haotic, încât la final de săptămână îmi spun: „Of, iarăși ai uitat de blog!”
Un alt aspect important este faptul că înainte de pandemia...( aici sunt câteva cuvinte pe care voi nu trebuie să le auziți😃) a sta în fața ecranului și a scrie pe tastatură era o adevărată relaxare, o plăcere nevinovată, dacă vreți voi, iar acum, de când cu situația aceasta „minunată” deabea aștept să închid calculatorul și să nu mai văd ecranul.  Munca online din punctul meu de vedere este cea mai neinspirată muncă.  Adică, să ne înțelegem, pentru angajator este nemaipomenit, deoarece oa…

Reconectare la umanitate

Mi-am prins flori în păr și privesc spre voi cu zâmbet.Viața este cu bune și rele, important este să avem încredere în noi și să ne „ridicăm” de fiecare dată de jos și să o luăm de la început. Trăim cu trecutul în suflet, trebuie să ne împăcăm cu el într-un final, dar acesta nu trebuie să ne definească.  Noi suntem ceea ce suntem, nu ceea ce cred alții despre noi sau ce vor alții de la noi.
În ultimele luni viața noastră, a tuturor, s-a schimbat total.  Virusul acesta ne-a „furat” liniștea. Toți ne-am văzut obligați să luăm o pauză de la realitatea personală. Spre surprinderea mea majoritatea populației a acceptat foarte ușor toate măsurile.  Zic eu, că toți am dat dovadă de responsabilitate. Mă întreb tot mai mult dacă sacrificiul pe care l-am făcut toți este apreciat și a contat? Oare? Mi-aș dori să văd mai multă încredere și speranță, calm și responsabilitate, pentru că acestea se transmit. Întotdeauna, chiar întotdeauna ele pleacă de „sus” în „jos”. Eu sunt...„jos”, voi? Și nu simt calmul…

Scrisoare pentru prietenii mei...

Scrisoare pentru prietenul meu și pentru prietena mea

Copil uimit, cu ochii mari, cu privirea debusolată, cu durere și întristare în sufletul și inima mea...
Așa mă simt. Așa sunt.
Sunt proastă câteodată. Chiar de chiar. Îmi pare rău, tare rău. Sincer. Doar acum mi-am dat seama că v-ați simțit nedreptățiți. Aveți dreptate, chiar aveți.

Draga mea prietenă și dragul meu prieten,
Voi doi nu vă cunoașteți, nici măcar nu știți de existența celuilalt, eu sunt doar un punct comun.
In urmă cu două săptămâni v-am pus aceeași întrebare. Nu mi-ati răspuns, dar mi-ati promis că o să o faceți. Ați fost sinceri...doar că mie mi se pare că timpul se termină. Mi-am dorit atât de mult acel răspuns încât...am fost dezamăgită.
Nu de voi sunt dezamăgită, departe de mine gândul, nu!
Dezamăgită de mine, de dorința imensă de a știi că voi sunteți bine, sunteți fericiți, că viața voastră e una liniștită...Asta mi-am dorit să aud de la voi.
De ce? o să mă întrebați.
Păi pentru că indiferent ce credeți voi...s…