Treceți la conținutul principal

Să învățăm să iubim

A început perioada în care toată lumea vorbește de iubire.
Petreceri peste petreceri în care să îți arăți marea...iubire pe care o ai pentru cel/cea de lângă tine.
Eu nu prea înțeleg, oare iubirea e doar așa ...o seară, o noapte sau o zi?
Nu ar trebui să fie permanent?

Adică...stai să înțeleg, o cutie de ciocolată o să mă facă să sar în sus de fericire, după ce în fiecare zi mi-a tocat nervii cu prostii? Sau dacă mă duci la o petrecere, gata ești iertat pentru toate lunile în care nici nu ai catadicsit să vezi că exist?
Adică...acum exist, nu mai este meci?
Sau nu mai ai ieșire cu băieții?
Sau nu mai mergi să faci sport, că de...trebuie să te miști, dar după sport ieși la o bere cu băieții ca să nu cumva să slăbești prea tare și să nu te mai cunosc!
Bravooo...mulțumesc de bomboane, nu le vreau tocmai am ajuns să arăt mai bine!
Nu vreau nici petrecerea ta, pot să ies când vreau și să dansez până mă dor picioarele!
Și să râd împreună cu prietenii mei!

Timpul pentru iubire...
Este astăzi, este în fiecare clipă, dacă simți asta pentru cineva.
Este momentul acela în care inima îți tresare în piept când o/îl vezi!
E momentul acela magic când zâmbești privind în ochi persoana iubită.
E momentul în care ajungând acasă primul lucru o/îl îmbrățișezi și te bucuri pentru câteva momente de atingerea ei/lui, de mirosul, de persoana acesteia/acestuia.
Sunt clipele acelea magice în care gătiți împreună râzând când copii aleargă printre voi.
Sunt clipele acelea de simțire în care respiri liber și în siguranță alături de cel drag.
E momentul în care poți spune: E el! sau E ea!

Timpul de îndrăgostire...
Da, acesta e altfel, e magic!
E momentul în care-ți dorești cu disperare să fii permanent cu cea/cel de care te-ai îndrăgostit.
E momentul în care mintea ta visează cel mai mult.
E îmbrățișarea aceea delicată a degetelor, a trupurilor...
E ceea ce simți în visele tale!
Sunt fluturii care se joacă în sufletul tău la fiecare atingere!

Timpul pentru sufletul pereche...
E momentul acela în care simți, știi, ești sigur că ai întâlnit dragostea vieții tale.
E momentul în care zâmbești, ești fericit la fiecare sărutare ușoară pe buze sau pe frunte.
E clipa în care nu vrei să lași acea persoană să plece din viața ta...
E clipa în care poate ți s-a scris destinul.
Dansul acela în care simți că trăiești, că respiri, că iubești... împreună.
Momentul în care simți trăirea celuilalt.

Timpul pentru vals...
E momentul în care fiecare simte iubirea celuilalt.
Sunt pașii aceia care te poartă în simțire, în liniște, în siguranță, în zâmbet, în bucuria de a fi împreună.
Visele se împlinesc când te învârți în ritmurile muzicii, când zâmbești din tot sufletul alături de sufletul tău pereche...

Timpul pentru iubire...
Când totul se pierde pe parcurs, degeaba mai vrei să-ți cârpești sufletul că...nu ține!
Când sărutul dispare...degeaba mai vrei să schimbi ceva participând la marile petreceri de iubire!
Nu ține! iubirea e permanentă sau nu. Simplu.
Eu cred că în lumea aceasta modernă s-a cam pierdut, nu mai există din păcate.
Dar...cine știe poate voi o simțiți, o trăiți!
Dacă e așa mă bucur pentru voi din tot sufletul, dacă nu, știți ce aveți de făcut.
Puneți punct și mergeți mai departe. Simplu. Elegant.

Să învățăm să iubim...
În fiecare moment în care deschidem ochii să-i mulțumim că mai avem o zi!
În fiecare secundă să-i îngrijim pe cei de lângă noi.
În fiecare clipă să învățăm să ne iubim pe noi, să ne respectăm, să ne răsfățăm, să fim frumoase pentru noi, doar pentru noi, ca să simțim că viața aceasta ciudată merită să fie trăită,
cu demnitate,
cu eleganță,
cu simplitate,
cu fericire!

Pentru voi,
pentru sufletul meu pereche,
                                           Eu

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Tăcerea din sufletul tău/meu

Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. D eseori o durere imensă șterge din suflet tot. Este, cum să spun, asemeni unei furtuni care mătură tot în cale. Acel uragan de care tot vorbesc eu de doi ani. Un uragan care distruge totul, lăsând în urma lui numai prăpăd. Și tăcere. O tăcere adâncă. Care doare. Indefinită pentru cei din jurul tău, dar atât de plină de sensuri pentru tine. Nimeni și nimic nu va înțelege ce este în sufletul tău. Nimeni și nimic nu poate readuce părțile frumoase din trecut înapoi în viața ta. S-a șters. Delete. Degeaba cauți. Mintea ta refuză să mai readucă informațiile. Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. Î n timp, ea devine asemeni unui lac într-o zi frumoasă de vară. De o frumusețe ieșită din comun, dar...fără sens dacă ești singur. Când primești pe altcineva în sufletul tău... Știi. Știi că nu vine acolo pentru a umple golul acela, ci pentru a construi împreună un alt vis, o altă realitate a vieții t...

Maturitate

Sunt momente în viață când nu am cuvinte... Cam rare cei drept, dar sunt. Mă uit spre voi visătoare, cu gândurile mele nebune care nu se opresc nici măcar un moment. Ciudat e că în învălmășala de idei nu pot să mă opresc să gândesc logic! Așa că stau, scriu câteva cuvinte apoi îmi dau seama că nu asta vreau și iarăși mă uit la pagina goala așa...fară să pot face ceva. Știu...întrebarea voastră: "Ce ai pățit?" Răspunsul e așa de simplu: "Nimic. E doar un sentiment al jalei, al tristeții supreme care-mi întuneca sufletul, care-mi duce privirea spre o lume numai de mine știută. E un presentiment? Cine știe. Încerc să nu mă gândesc prea mult, dar..." Cât de uimitoare este viața aceasta. Am impresia de multe ori că te întoarce pe toate părțile, te scutură și apoi aproape te lasă lat! Doar că atunci când te poți ridica de la pământ ești cu mult mai curat decât ai fost înainte! Și atunci mă întreb oare era nevoie de zguduitura aceasta? Fiecare moment din per...

timpul liniștii mele...

În urmă cu patru luni prietena mea îmi spunea că sunt în furtună, un ciclon mai exact, din care o să ies și totul se va calma. Nu am crezut-o pentru că părea așa de departe liniștea...Dar acum îmi dau seama că sunt acolo pe marginea aceea a furtunii și încep să simt liniștea tot mai mult. Trebuie să-i mulțumesc prietenei mele care permanent a fost omul care m-a susținut și mă susține în cele mai grele momente ale vieții mele. Timp de liniște...într-o viață atât de nebună...Pare ciudat, nu? Am citit în dimineața aceasta un articol despre comprimarea timpului și primul gând în mintea mea a fost: Dar eu vorbesc despre asta cu oamenii din jurul meu de ani de zile! E evident că s-a comprimat timpul! Cum? o să mă întrebați voi râzând. Păi...simplu. Așa de simplu. Timpul nu ne mai ajunge! E senzația tuturor, doar că nu ne dăm seama de ce! Nu este vina noastră că nu mai reușim să facem toate lucrurile care altădată le făceam, e pur și simplu TIMPUL! Eu am început să vă...