Treceți la conținutul principal

Să învățăm să iubim

A început perioada în care toată lumea vorbește de iubire.
Petreceri peste petreceri în care să îți arăți marea...iubire pe care o ai pentru cel/cea de lângă tine.
Eu nu prea înțeleg, oare iubirea e doar așa ...o seară, o noapte sau o zi?
Nu ar trebui să fie permanent?

Adică...stai să înțeleg, o cutie de ciocolată o să mă facă să sar în sus de fericire, după ce în fiecare zi mi-a tocat nervii cu prostii? Sau dacă mă duci la o petrecere, gata ești iertat pentru toate lunile în care nici nu ai catadicsit să vezi că exist?
Adică...acum exist, nu mai este meci?
Sau nu mai ai ieșire cu băieții?
Sau nu mai mergi să faci sport, că de...trebuie să te miști, dar după sport ieși la o bere cu băieții ca să nu cumva să slăbești prea tare și să nu te mai cunosc!
Bravooo...mulțumesc de bomboane, nu le vreau tocmai am ajuns să arăt mai bine!
Nu vreau nici petrecerea ta, pot să ies când vreau și să dansez până mă dor picioarele!
Și să râd împreună cu prietenii mei!

Timpul pentru iubire...
Este astăzi, este în fiecare clipă, dacă simți asta pentru cineva.
Este momentul acela în care inima îți tresare în piept când o/îl vezi!
E momentul acela magic când zâmbești privind în ochi persoana iubită.
E momentul în care ajungând acasă primul lucru o/îl îmbrățișezi și te bucuri pentru câteva momente de atingerea ei/lui, de mirosul, de persoana acesteia/acestuia.
Sunt clipele acelea magice în care gătiți împreună râzând când copii aleargă printre voi.
Sunt clipele acelea de simțire în care respiri liber și în siguranță alături de cel drag.
E momentul în care poți spune: E el! sau E ea!

Timpul de îndrăgostire...
Da, acesta e altfel, e magic!
E momentul în care-ți dorești cu disperare să fii permanent cu cea/cel de care te-ai îndrăgostit.
E momentul în care mintea ta visează cel mai mult.
E îmbrățișarea aceea delicată a degetelor, a trupurilor...
E ceea ce simți în visele tale!
Sunt fluturii care se joacă în sufletul tău la fiecare atingere!

Timpul pentru sufletul pereche...
E momentul acela în care simți, știi, ești sigur că ai întâlnit dragostea vieții tale.
E momentul în care zâmbești, ești fericit la fiecare sărutare ușoară pe buze sau pe frunte.
E clipa în care nu vrei să lași acea persoană să plece din viața ta...
E clipa în care poate ți s-a scris destinul.
Dansul acela în care simți că trăiești, că respiri, că iubești... împreună.
Momentul în care simți trăirea celuilalt.

Timpul pentru vals...
E momentul în care fiecare simte iubirea celuilalt.
Sunt pașii aceia care te poartă în simțire, în liniște, în siguranță, în zâmbet, în bucuria de a fi împreună.
Visele se împlinesc când te învârți în ritmurile muzicii, când zâmbești din tot sufletul alături de sufletul tău pereche...

Timpul pentru iubire...
Când totul se pierde pe parcurs, degeaba mai vrei să-ți cârpești sufletul că...nu ține!
Când sărutul dispare...degeaba mai vrei să schimbi ceva participând la marile petreceri de iubire!
Nu ține! iubirea e permanentă sau nu. Simplu.
Eu cred că în lumea aceasta modernă s-a cam pierdut, nu mai există din păcate.
Dar...cine știe poate voi o simțiți, o trăiți!
Dacă e așa mă bucur pentru voi din tot sufletul, dacă nu, știți ce aveți de făcut.
Puneți punct și mergeți mai departe. Simplu. Elegant.

Să învățăm să iubim...
În fiecare moment în care deschidem ochii să-i mulțumim că mai avem o zi!
În fiecare secundă să-i îngrijim pe cei de lângă noi.
În fiecare clipă să învățăm să ne iubim pe noi, să ne respectăm, să ne răsfățăm, să fim frumoase pentru noi, doar pentru noi, ca să simțim că viața aceasta ciudată merită să fie trăită,
cu demnitate,
cu eleganță,
cu simplitate,
cu fericire!

Pentru voi,
pentru sufletul meu pereche,
                                           Eu

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Tăcerea din sufletul tău/meu

Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. D eseori o durere imensă șterge din suflet tot. Este, cum să spun, asemeni unei furtuni care mătură tot în cale. Acel uragan de care tot vorbesc eu de doi ani. Un uragan care distruge totul, lăsând în urma lui numai prăpăd. Și tăcere. O tăcere adâncă. Care doare. Indefinită pentru cei din jurul tău, dar atât de plină de sensuri pentru tine. Nimeni și nimic nu va înțelege ce este în sufletul tău. Nimeni și nimic nu poate readuce părțile frumoase din trecut înapoi în viața ta. S-a șters. Delete. Degeaba cauți. Mintea ta refuză să mai readucă informațiile. Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. Î n timp, ea devine asemeni unui lac într-o zi frumoasă de vară. De o frumusețe ieșită din comun, dar...fără sens dacă ești singur. Când primești pe altcineva în sufletul tău... Știi. Știi că nu vine acolo pentru a umple golul acela, ci pentru a construi împreună un alt vis, o altă realitate a vieții t...

Speranța

M i-am prins flori în păr și privesc spre voi amuzată. Cred că mi-am regăsit sclipiciul și încep să-l presar peste inimile celor din jur. Astăzi am îmbrățișat în scris o prietenă și a fost uimitor răspunsul ei: Multumesc. Aveam nevoie. Am simțit cum inima mea tresaltă în durere pentru că știam că urma să vină acasă de Paști și probabil nu o mai face...Nu am îndrăznit să întreb. Mi-a fost teamă de răspuns. Î n urmă cu câteva zile prietena mea mi-a trimis mesaj: De ce tăcere? Chiar nu scrii nimic? Toată ziua mi-am reproșat: Acum când oamenii au nevoie, eu...nu pot? Durerea din sufletul meu e atât de mare încât mi-am pierdut sclipiciul? Nu, am strigat cu tot sufletul.  Trebuie să pot. Am deja experiență.  Am mai pierdut tot și m-am ridicat.  În perioada aceea cuvintele oamenilor au fost darul lui Dumnezeu, care mi-a mângâiat sufletul. Știu ce înseamnă boala și să trăiești cu spaima în suflet că nu-ți mai vezi copii crescând. Am exemple, am trecut peste...trec și acu...

Copilăria...

C e trebuie să facem pentru a-i învăța pe cei din jurul nostru? Ce trebuie să facem pentru a le arăta că greșesc? Ce trebuie să facem ca ei să înțeleagă că se poartă copilărește? Ce trebuie să arătăm ca să vadă adevărul? De ce nu pot vedea adevărul? De ce? Parcă au pe ochi solzi de metal și nimeni și nimic nu-i poate da jos! Oare...mai cad vreodată? Oare...o să-și dea seama ce au pierdut? Î ntrebări grele care-mi apasă inima, care-mi fac sufletul să tresară în durere. Am trecut de perioada lui "de ce", dar sunt tristă, așa de o tristețe mare ca oceanul, o tristețe care-mi umbrește ochii și chipul. Nu, nu sufăr așa de tare încât să nu mă ridic din pat! ( unii deabea așteptă!) Nu, nu mai iubesc! Iubirea pentru mine acum...e o mare amăgire. Poate cu timpul o să-mi schimb părerea, dar acum așa cred. C red că suntem așa de egoiști, că fiecare se gândește doar la eul propriu. Doar "eu" sunt în centrul universului. D oar ceea ce îmi doresc "eu...