Se pare că v-a fost dor de mine!
Mă bucur. Cuvintele vin așa din sufletul meu și poate de aceea vă plac așa de mult.
Cuvintele îmi picură prin degete și se prind de gândurile voastre, de sufletul vostru. Poate că vă învăț să visați, poate vă învăț să zâmbiți sau să plângeți alături de mine, cine știe! Dar eu încerc mereu și mereu să vă fac să înțelegeți că libertatea e cea mai de preț, că doar ea vă face să fiți ceea ce sunteți. Când nu ai libertatea de a fi așa cum ești tu în interiorul tău atunci te schimbi și ești nefericit.
Fericirea este o stare, dar o stare a sufletului și ea nu poate veni decât din liniștea ta sufletească, din mulțumirea pe care o ai în viața aceasta, în relația pe care o ai, în familia pe care o ai.
Trebuie să vă mărturisesc că eu am văzut numai două cazuri în care liniștea se îmbină cu dragostea, mulțumirea și fericirea. Două familii care m-au uimit permanent cu iubirea lor. E o iubire care răzbate, se întrepătrunde între cele două persoane. E uimitor cum se vede. E palpabilă!
Ce vreau să vă spun e că e foarte greu să-ți găsești sufletul pereche.
Dar rămân o optimistă: Nu imposibil!
Trebuie numai să vrei.
Suntem într-o perioadă frumoasă în care natura revine la viață, în care păsările se întorc după o lungă călătorie, în care fiecare dintre noi se pregătește cum poate de marea sărbătoare a creștinilor. Încercăm în aceasta perioadă să fim mai buni, să ne limităm gândurile, să ne înfrânăm de la mâncare dar nu numai. Uneori reușim alteori nu, dar important e că încercăm!
Perioada aceasta ar trebui să-mi dea aripi să zbor, dar cumva mă ține legată. Nu știu de ce, poate pentru că e greu să zbori iarăși, poate doar așa trebuie să fie.
În zilele trecute mi s-a spus că sunt o persoană curajoasă.
Nu, nu sunt. Sunt însă un om foarte hotărât, care-și urmează destinul, care crede în principii, care crede că poate doborî concepțiile greșite, care crede că poate face ceva pentru oamenii din jur, pentru țara aceasta atât de dragă. Nu e mult, dar sunt conștientă că totul se clădește cu greu. Sunt doar o furnică, dar o furnică lucrătoare, care este înconjurată de alte furnici și împreună putem clădi ceva frumos. Și munca noastră de peste zece ani prinde contur. Mă bucur și sunt fericită.
E doar un strop de fericire, dar este!
Am citit în zilele trecute o carte foarte interesantă se numește 1Q84 de Haruki Murakami. Dacă vreți să citiți să știți că încă volumul III nu este. Dar nu mă derajează, îmi place să mă gândesc eu la un final până o să citesc ultimul volum. Oricum e o carte care te lasă așa cu multe întrebări, cu un sentiment că ai putea să citești de la început și poate ai vedea altceva. În esență o carte ușor de citit, dar care de multe ori te lasă fără aer. Mintea ta începe să "lucreze" inevitabil pentru a surprinde înțelesuri dincolo de înțelesuri. Viața e văzută așa de simplu și totuși ajunge să fie atât de complicată. E surprins într-un mod uimitor gândul, dorința ascunsă care dacă este intensă îi poate aduce aproape pe protagoniști. Gândul acesta e iubirea intensă, curată. O iubire dincolo de cuvinte, dincolo de prezența fizică. Cumva prezența fizică nici nu contează...aici intervine puterea gândului.
M-am întrebat ce e gândul?
Și așa cum mă știți am căutat: am citit, m-am documentat.
Și ieri am citit dintr-o carte a profesorului Dumitru Constantin Dulcan despre conștiință, despre legătura acesteia cu conștiința universală. Trebuie să vă mărturisesc că e destul de greu să înțeleg logica, dar am în spate o cunoaștere a acestei probleme din anii în care am studiat...
Să revin, să nu mă pierd în filozofie.
Vă sintetizez așa în termeni pe înțelesul tuturor:
orice gând pe care-l emitem cumva schimbă o ordine, modifică ceva.
De aceea e foarte bine să fim atenți la gândurile noastre.
Într-un cuvânt omul are o forță în mintea lui, în gândul lui.
O forță de care e conștient sau nu.
Gândul fiecăruia este într-o legătură strânsă cu o conștiință a Universului.
Acum, voi sunteți liberi să vă formați o imagine. Cercetați și vedeți dacă e adevărat sau nu.
Eu cred că gândul poate atrage și poate distruge. De aceea încerc să gândesc pozitiv, nu reușesc permanent, dar mă străduiesc.
Așa că, să emitem cât mai multe gânduri frumoase pentru că viața noastră o să fie una mai frumoasă!
Cât de mult am înaintat de un an!
Primele mele scrieri au izvorât dintr-un suflet chinuit.
Au fost gânduri puse în scris.
Și viața m-a făcut să trec așa cumva prin ele, pe lângă ele, peste ele!
Momente grele, triste, disperate sau vesele, pline de optimism sau pline de deznădejde...
Le-am trecut. Nu singură. Împreună.
Vă aduceți aminte de "Gândul meu verde"?
Am aflat că acela a fost momentul meu de schimbare.
Verdele înseamnă schimbare.
Dorința de a merge înainte.
Totuși trebuie să știți că eu am fost obligată să merg înainte. Strada mea avea doar un singur sens. Așa că merg. Câteodată alerg, câteodată mă pun jos și nu mai fac nici un pas. Permanent există o mână care mă ridică. Mă uit cu lacrimi în ochi la acea persoana și merg mai departe...
Verdele, green, mă obsedează.
E poate dorința mea infinită să fiu ceea ce sunt cu adevărat.
Și am reușit, chiar am reușit.
Nu mi-e rușine să spun că eu cred în principii, nu mi-e rușine să vreau să schimb destine, nu mi-e rușine să scriu, nu mi-e rușine să vorbesc ( doar porni-ți-mă că nu mă mai opriți!!!).
Nu mi-e rușine să dansez, să râd și să mă simt bine în mijlocul prietenilor mei cărora nu pot decât să le mulțumesc pentru că au fost permanent alături de mine.
Așa că...
Aștept cu nerăbdare primăvara să fie verde peste tot.
Cum să spun: Să mă îmbăt de verde!!
Să mă așez pe pământ și să privesc spre cer.
Să gândesc...
Să îmi las gândul green să zboare...
Să schimb ordinea vieții cu dorința mea...
Să zâmbesc!
Dacă nu ați înțeles, căutați să înțelegeți!
Dacă ați înțeles, sunteți la ani lumină de înțelegere!
Pentru voi,
Eu.
P.S. O imagine făcută de mine normal. Verdele ascunde frumusețea florilor.
O numesc: Frumusețe ascunsă
by, Me.
Mă bucur. Cuvintele vin așa din sufletul meu și poate de aceea vă plac așa de mult.
Cuvintele îmi picură prin degete și se prind de gândurile voastre, de sufletul vostru. Poate că vă învăț să visați, poate vă învăț să zâmbiți sau să plângeți alături de mine, cine știe! Dar eu încerc mereu și mereu să vă fac să înțelegeți că libertatea e cea mai de preț, că doar ea vă face să fiți ceea ce sunteți. Când nu ai libertatea de a fi așa cum ești tu în interiorul tău atunci te schimbi și ești nefericit.
Fericirea este o stare, dar o stare a sufletului și ea nu poate veni decât din liniștea ta sufletească, din mulțumirea pe care o ai în viața aceasta, în relația pe care o ai, în familia pe care o ai.
Trebuie să vă mărturisesc că eu am văzut numai două cazuri în care liniștea se îmbină cu dragostea, mulțumirea și fericirea. Două familii care m-au uimit permanent cu iubirea lor. E o iubire care răzbate, se întrepătrunde între cele două persoane. E uimitor cum se vede. E palpabilă!
Ce vreau să vă spun e că e foarte greu să-ți găsești sufletul pereche.
Dar rămân o optimistă: Nu imposibil!
Trebuie numai să vrei.
Suntem într-o perioadă frumoasă în care natura revine la viață, în care păsările se întorc după o lungă călătorie, în care fiecare dintre noi se pregătește cum poate de marea sărbătoare a creștinilor. Încercăm în aceasta perioadă să fim mai buni, să ne limităm gândurile, să ne înfrânăm de la mâncare dar nu numai. Uneori reușim alteori nu, dar important e că încercăm!
Perioada aceasta ar trebui să-mi dea aripi să zbor, dar cumva mă ține legată. Nu știu de ce, poate pentru că e greu să zbori iarăși, poate doar așa trebuie să fie.
În zilele trecute mi s-a spus că sunt o persoană curajoasă.
Nu, nu sunt. Sunt însă un om foarte hotărât, care-și urmează destinul, care crede în principii, care crede că poate doborî concepțiile greșite, care crede că poate face ceva pentru oamenii din jur, pentru țara aceasta atât de dragă. Nu e mult, dar sunt conștientă că totul se clădește cu greu. Sunt doar o furnică, dar o furnică lucrătoare, care este înconjurată de alte furnici și împreună putem clădi ceva frumos. Și munca noastră de peste zece ani prinde contur. Mă bucur și sunt fericită.
E doar un strop de fericire, dar este!
Am citit în zilele trecute o carte foarte interesantă se numește 1Q84 de Haruki Murakami. Dacă vreți să citiți să știți că încă volumul III nu este. Dar nu mă derajează, îmi place să mă gândesc eu la un final până o să citesc ultimul volum. Oricum e o carte care te lasă așa cu multe întrebări, cu un sentiment că ai putea să citești de la început și poate ai vedea altceva. În esență o carte ușor de citit, dar care de multe ori te lasă fără aer. Mintea ta începe să "lucreze" inevitabil pentru a surprinde înțelesuri dincolo de înțelesuri. Viața e văzută așa de simplu și totuși ajunge să fie atât de complicată. E surprins într-un mod uimitor gândul, dorința ascunsă care dacă este intensă îi poate aduce aproape pe protagoniști. Gândul acesta e iubirea intensă, curată. O iubire dincolo de cuvinte, dincolo de prezența fizică. Cumva prezența fizică nici nu contează...aici intervine puterea gândului.
M-am întrebat ce e gândul?
Și așa cum mă știți am căutat: am citit, m-am documentat.
Și ieri am citit dintr-o carte a profesorului Dumitru Constantin Dulcan despre conștiință, despre legătura acesteia cu conștiința universală. Trebuie să vă mărturisesc că e destul de greu să înțeleg logica, dar am în spate o cunoaștere a acestei probleme din anii în care am studiat...
Să revin, să nu mă pierd în filozofie.
Vă sintetizez așa în termeni pe înțelesul tuturor:
orice gând pe care-l emitem cumva schimbă o ordine, modifică ceva.
De aceea e foarte bine să fim atenți la gândurile noastre.
Într-un cuvânt omul are o forță în mintea lui, în gândul lui.
O forță de care e conștient sau nu.
Gândul fiecăruia este într-o legătură strânsă cu o conștiință a Universului.
Acum, voi sunteți liberi să vă formați o imagine. Cercetați și vedeți dacă e adevărat sau nu.
Eu cred că gândul poate atrage și poate distruge. De aceea încerc să gândesc pozitiv, nu reușesc permanent, dar mă străduiesc.
Așa că, să emitem cât mai multe gânduri frumoase pentru că viața noastră o să fie una mai frumoasă!
Cât de mult am înaintat de un an!
Primele mele scrieri au izvorât dintr-un suflet chinuit.
Au fost gânduri puse în scris.
Și viața m-a făcut să trec așa cumva prin ele, pe lângă ele, peste ele!
Momente grele, triste, disperate sau vesele, pline de optimism sau pline de deznădejde...
Le-am trecut. Nu singură. Împreună.
Vă aduceți aminte de "Gândul meu verde"?
Am aflat că acela a fost momentul meu de schimbare.
Verdele înseamnă schimbare.
Dorința de a merge înainte.
Totuși trebuie să știți că eu am fost obligată să merg înainte. Strada mea avea doar un singur sens. Așa că merg. Câteodată alerg, câteodată mă pun jos și nu mai fac nici un pas. Permanent există o mână care mă ridică. Mă uit cu lacrimi în ochi la acea persoana și merg mai departe...
Verdele, green, mă obsedează.
E poate dorința mea infinită să fiu ceea ce sunt cu adevărat.
Și am reușit, chiar am reușit.
Nu mi-e rușine să spun că eu cred în principii, nu mi-e rușine să vreau să schimb destine, nu mi-e rușine să scriu, nu mi-e rușine să vorbesc ( doar porni-ți-mă că nu mă mai opriți!!!).
Nu mi-e rușine să dansez, să râd și să mă simt bine în mijlocul prietenilor mei cărora nu pot decât să le mulțumesc pentru că au fost permanent alături de mine.
Așa că...
Aștept cu nerăbdare primăvara să fie verde peste tot.
Cum să spun: Să mă îmbăt de verde!!
Să mă așez pe pământ și să privesc spre cer.
Să gândesc...
Să îmi las gândul green să zboare...
Să schimb ordinea vieții cu dorința mea...
Să zâmbesc!
Dacă nu ați înțeles, căutați să înțelegeți!
Dacă ați înțeles, sunteți la ani lumină de înțelegere!
Pentru voi,
Eu.
P.S. O imagine făcută de mine normal. Verdele ascunde frumusețea florilor.
O numesc: Frumusețe ascunsă
by, Me.
Comentarii
Trimiteți un comentariu