Treceți la conținutul principal

one day...

"Într-o zi am privit spre cer.
Și am întrebat: Cine ești Tu? Cine sunt eu?
Întrebarea  mea a rămas suspendată în aer.
Iar eu am privit mai intens.
Și am șoptit: Cine ești Tu? Cine sunt eu?
Dar șoapta mea s-a oprit.
Răspunsul...nu a venit.

Într-o zi am alergat spre lumină.
Și am strigat veselă: Cine ești Tu?
Glasul s-a propagat în mii și mii de sunete...
Răspunsul...nu a venit!

Într-o zi am așteptat pe bancă.
Unde ești Tu?
Răspunsul...nu a venit.

Într-o zi am încetat să mai întreb. Am privit viața în față și am început să dansez. M-am prins în horă și râsul meu fericit te-a făcut să zâmbești. Ai așteptat întrebarea mea, dar...ea nu a mai venit.
Am aflat cine sunt eu și fericirea a luat locul întrebării.

Într-o zi am început să sper și am pictat curcubee pe cerul senin. 
Și m-am jucat și am alergat pe ele și ai vrut să mă prinzi în brațe...
Dar...eu am plecat.

Într-o zi am învățat să comunic.
Și-am râs, și am zâmbit și am făcut lumea fericită.
Și te-ai uitat și ai așteptat...
Dar eu, eu am uitat.

Într-o zi totul s-a terminat.
Libertatea m-a făcut ușoară și am zburat până la cer, pe curcubee,
Și-ai așteptat.
Eu însă...am uitat cine ești Tu,
Pentru că am descoperit cine sunt Eu.

Într-o zi..."

Există momente când îmi doresc să plec departe, dar știu că plecarea mea nu ar rezolva nimic.
Dar mi-e dor de o călătorie, chiar dor.
Astăzi am avut o surpriză pe stradă.
Nu sunt 100% sigură, dar mi s-a părut că  un șofer a tresărit când m-a văzut. A fost așa: Tu ești? Cam acesta a fost sentimentul pe care l-am văzut. Poate e doar o părere, dar așa am simțit.
Știu ce ziceți...Nu, nu e un om oarecare. Știu cine este, deși nu ne-am văzut niciodată. Sau cum să spun nimeni nu ne-a făcut cunoștință. Cine știe! E cumva din seria: Întâlniri întâmplătoare!!!
Așa că am avut o zi tare interesantă.

Astăzi nu vă dau nici un sfat, pentru că am eu nevoie de mai multe!
Am căzut în oala cu amintiri. Și cu tristeți.
Încerc să ies, dar am impresia că unii pregătesc o ciorbă din viața mea.
Din păcate habar nu au că această ciorbă va fii tare amară. O, da.
Nu sunt cel mai bun ingredient! Ce să fac!

Așa că îmi doresc să plec în lumea largă. Și pentru că în ultima vreme am cititori și din Peru, astăzi am fost și eu puțin curioasă și am intrat să citesc câteva lucruri despre țară, capitală, muzică și normal literatură. Peisajele pe care le-am văzut sunt uluitoare. Chiar nu știu dacă voi ajunge acolo vreodată!
Dar am învățat ceva în ultimele luni: Niciodată să nu spui niciodată!
Cine știe!

Acum să nu vă supărați voi ceilalți. Dacă vreți vin peste tot! O iau așa ușor, temeinic și vă vizitez pe toți, normal cu unealta de scris sub braț. Ea e parte din mine.
Într-o zi...
Într-o zi aș vrea să merg până la mare. Mi-e dor de valurile care se joacă, de pescărușii care-și fac de cap, de zgomotul specific...Eu am o relație specială cu marea. O să râdeți, dar nu îmi place să intru în apă. Stau pe mal, pe nisip și privesc pe întinderea nesfârșită. Comunic cumva cu apa, o dezmierd, îi spun secretele mele, îi povestesc viața mea...
Și ea tăcută îmi ascultă povestea...
Și îmi șoptește: Într-o zi...O să vezi, într-o zi...
Și eu o cred pe cuvânt.

Aștept.
Sper.
Cred.
Visez.
La acea zi!

Pentru voi,
          Eu.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Dacă aș fi...

Mi-am prins flori în păr și privesc spre voi amuzată.Da, da...știu. O să mă întrebați ce găsesc de râs într-un timp al încercărilor. Spre surprinderea mea, mai sunt zile în care zâmbetul revine așa de nicăieri. Pur și simplu.
Am lipsit o perioadă destul de lungă, dar asta e pentru că încă nu reușesc să-mi partajez programul în așa fel încât să am timp de lucru- timp de scris - timp liber- timp de studiu. Și ele se îmbină așa de haotic, încât la final de săptămână îmi spun: „Of, iarăși ai uitat de blog!”
Un alt aspect important este faptul că înainte de pandemia...( aici sunt câteva cuvinte pe care voi nu trebuie să le auziți😃) a sta în fața ecranului și a scrie pe tastatură era o adevărată relaxare, o plăcere nevinovată, dacă vreți voi, iar acum, de când cu situația aceasta „minunată” deabea aștept să închid calculatorul și să nu mai văd ecranul.  Munca online din punctul meu de vedere este cea mai neinspirată muncă.  Adică, să ne înțelegem, pentru angajator este nemaipomenit, deoarece oa…

Reconectare la umanitate

Mi-am prins flori în păr și privesc spre voi cu zâmbet.Viața este cu bune și rele, important este să avem încredere în noi și să ne „ridicăm” de fiecare dată de jos și să o luăm de la început. Trăim cu trecutul în suflet, trebuie să ne împăcăm cu el într-un final, dar acesta nu trebuie să ne definească.  Noi suntem ceea ce suntem, nu ceea ce cred alții despre noi sau ce vor alții de la noi.
În ultimele luni viața noastră, a tuturor, s-a schimbat total.  Virusul acesta ne-a „furat” liniștea. Toți ne-am văzut obligați să luăm o pauză de la realitatea personală. Spre surprinderea mea majoritatea populației a acceptat foarte ușor toate măsurile.  Zic eu, că toți am dat dovadă de responsabilitate. Mă întreb tot mai mult dacă sacrificiul pe care l-am făcut toți este apreciat și a contat? Oare? Mi-aș dori să văd mai multă încredere și speranță, calm și responsabilitate, pentru că acestea se transmit. Întotdeauna, chiar întotdeauna ele pleacă de „sus” în „jos”. Eu sunt...„jos”, voi? Și nu simt calmul…

Scrisoare pentru prietenii mei...

Scrisoare pentru prietenul meu și pentru prietena mea

Copil uimit, cu ochii mari, cu privirea debusolată, cu durere și întristare în sufletul și inima mea...
Așa mă simt. Așa sunt.
Sunt proastă câteodată. Chiar de chiar. Îmi pare rău, tare rău. Sincer. Doar acum mi-am dat seama că v-ați simțit nedreptățiți. Aveți dreptate, chiar aveți.

Draga mea prietenă și dragul meu prieten,
Voi doi nu vă cunoașteți, nici măcar nu știți de existența celuilalt, eu sunt doar un punct comun.
In urmă cu două săptămâni v-am pus aceeași întrebare. Nu mi-ati răspuns, dar mi-ati promis că o să o faceți. Ați fost sinceri...doar că mie mi se pare că timpul se termină. Mi-am dorit atât de mult acel răspuns încât...am fost dezamăgită.
Nu de voi sunt dezamăgită, departe de mine gândul, nu!
Dezamăgită de mine, de dorința imensă de a știi că voi sunteți bine, sunteți fericiți, că viața voastră e una liniștită...Asta mi-am dorit să aud de la voi.
De ce? o să mă întrebați.
Păi pentru că indiferent ce credeți voi...s…