Treceți la conținutul principal

one day...

"Într-o zi am privit spre cer.
Și am întrebat: Cine ești Tu? Cine sunt eu?
Întrebarea  mea a rămas suspendată în aer.
Iar eu am privit mai intens.
Și am șoptit: Cine ești Tu? Cine sunt eu?
Dar șoapta mea s-a oprit.
Răspunsul...nu a venit.

Într-o zi am alergat spre lumină.
Și am strigat veselă: Cine ești Tu?
Glasul s-a propagat în mii și mii de sunete...
Răspunsul...nu a venit!

Într-o zi am așteptat pe bancă.
Unde ești Tu?
Răspunsul...nu a venit.

Într-o zi am încetat să mai întreb. Am privit viața în față și am început să dansez. M-am prins în horă și râsul meu fericit te-a făcut să zâmbești. Ai așteptat întrebarea mea, dar...ea nu a mai venit.
Am aflat cine sunt eu și fericirea a luat locul întrebării.

Într-o zi am început să sper și am pictat curcubee pe cerul senin. 
Și m-am jucat și am alergat pe ele și ai vrut să mă prinzi în brațe...
Dar...eu am plecat.

Într-o zi am învățat să comunic.
Și-am râs, și am zâmbit și am făcut lumea fericită.
Și te-ai uitat și ai așteptat...
Dar eu, eu am uitat.

Într-o zi totul s-a terminat.
Libertatea m-a făcut ușoară și am zburat până la cer, pe curcubee,
Și-ai așteptat.
Eu însă...am uitat cine ești Tu,
Pentru că am descoperit cine sunt Eu.

Într-o zi..."

Există momente când îmi doresc să plec departe, dar știu că plecarea mea nu ar rezolva nimic.
Dar mi-e dor de o călătorie, chiar dor.
Astăzi am avut o surpriză pe stradă.
Nu sunt 100% sigură, dar mi s-a părut că  un șofer a tresărit când m-a văzut. A fost așa: Tu ești? Cam acesta a fost sentimentul pe care l-am văzut. Poate e doar o părere, dar așa am simțit.
Știu ce ziceți...Nu, nu e un om oarecare. Știu cine este, deși nu ne-am văzut niciodată. Sau cum să spun nimeni nu ne-a făcut cunoștință. Cine știe! E cumva din seria: Întâlniri întâmplătoare!!!
Așa că am avut o zi tare interesantă.

Astăzi nu vă dau nici un sfat, pentru că am eu nevoie de mai multe!
Am căzut în oala cu amintiri. Și cu tristeți.
Încerc să ies, dar am impresia că unii pregătesc o ciorbă din viața mea.
Din păcate habar nu au că această ciorbă va fii tare amară. O, da.
Nu sunt cel mai bun ingredient! Ce să fac!

Așa că îmi doresc să plec în lumea largă. Și pentru că în ultima vreme am cititori și din Peru, astăzi am fost și eu puțin curioasă și am intrat să citesc câteva lucruri despre țară, capitală, muzică și normal literatură. Peisajele pe care le-am văzut sunt uluitoare. Chiar nu știu dacă voi ajunge acolo vreodată!
Dar am învățat ceva în ultimele luni: Niciodată să nu spui niciodată!
Cine știe!

Acum să nu vă supărați voi ceilalți. Dacă vreți vin peste tot! O iau așa ușor, temeinic și vă vizitez pe toți, normal cu unealta de scris sub braț. Ea e parte din mine.
Într-o zi...
Într-o zi aș vrea să merg până la mare. Mi-e dor de valurile care se joacă, de pescărușii care-și fac de cap, de zgomotul specific...Eu am o relație specială cu marea. O să râdeți, dar nu îmi place să intru în apă. Stau pe mal, pe nisip și privesc pe întinderea nesfârșită. Comunic cumva cu apa, o dezmierd, îi spun secretele mele, îi povestesc viața mea...
Și ea tăcută îmi ascultă povestea...
Și îmi șoptește: Într-o zi...O să vezi, într-o zi...
Și eu o cred pe cuvânt.

Aștept.
Sper.
Cred.
Visez.
La acea zi!

Pentru voi,
          Eu.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Tăcerea din sufletul tău/meu

Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. D eseori o durere imensă șterge din suflet tot. Este, cum să spun, asemeni unei furtuni care mătură tot în cale. Acel uragan de care tot vorbesc eu de doi ani. Un uragan care distruge totul, lăsând în urma lui numai prăpăd. Și tăcere. O tăcere adâncă. Care doare. Indefinită pentru cei din jurul tău, dar atât de plină de sensuri pentru tine. Nimeni și nimic nu va înțelege ce este în sufletul tău. Nimeni și nimic nu poate readuce părțile frumoase din trecut înapoi în viața ta. S-a șters. Delete. Degeaba cauți. Mintea ta refuză să mai readucă informațiile. Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. Î n timp, ea devine asemeni unui lac într-o zi frumoasă de vară. De o frumusețe ieșită din comun, dar...fără sens dacă ești singur. Când primești pe altcineva în sufletul tău... Știi. Știi că nu vine acolo pentru a umple golul acela, ci pentru a construi împreună un alt vis, o altă realitate a vieții t...

Doar...supărare?

Nu știu cum sunteți voi, dar eu mai am puțin și ... Fără cuvinte. Cei care urmăriți relatările mele știți deja că doar când sunt supărată nu mai am cuvinte. Și chiar sunt. Păi încerc de 2 luni să mă educ, să fiu calmă, calmă să accept tot ce ni se zice, deși mintea mea logică îmi spune că nu e chiar așa. Încerc să dau speranță celor din jur, să-mi educ răbdarea... Măi, dar până când? Aștept soluții. Aștept decizii concrete, nu abureli. Și da, am așteptări, așa ca un simplu cetățean al țării acesteia. De ce să nu am? Muncesc AICI. Cotizez AICI. Fac voluntariat AICI. Imi cresc copii AICI. Și nu pot să am așteptări? Vreau să văd ceva concret, nu povești, nu certuri. Nu mă interesează certurile lor și acuzațiile, mă interesează faptul că stau de 2 luni în casă ca să nu pun presiune pe sistemul medical. Serios? Dar de ce? Sistemul medical de ce să nu mă vindece? Ha? De ce să nu primesc tratament dacă am nevoie? Sau alții? Nu am nimic cu oamenii care pleacă- vin. Dar ei...

Vitamina B12

A sosit toamna! A început școala... "Afară-i toamnă, frunză-mprăștiată, Iar vântul zvârle-n geamuri grele picuri; Și tu citești scrisori din roase plicuri Și într-un ceas gândești la viața toată." Ș tiu, știu nu vă dau o știre senzațională!  Doar că de câteva zile mă uit în jurul meu și văd efectele...  Părinți stresați deja de copii, de activitățile lor mai precis. Fie vorba între noi, este mult mai ușor în vacanță când nu-i mai verifici temele, nu-l mai asculți sau nu mai pierzi ore în șir ducând și așteptându-l de la activitățile pe care le are: înot, dans, balet, tenis... engleză!  Când copilul tău este talentat are cam toată săptămâna activități după cursuri.  Distracție la maxim, pentru părinți!  Iată că au trecut doar două săptămâni de școală, dar chipurile părinților sunt obosite parcă nici nu au fost în concediu. Numără zilele până la sâmbătă. Iar când mai aud că și ziua de sâmbătă le este ocupată, că le-a făcut program prâslea, î...