"Într-o zi am privit spre cer.
Și am întrebat: Cine ești Tu? Cine sunt eu?
Întrebarea mea a rămas suspendată în aer.
Iar eu am privit mai intens.
Și am șoptit: Cine ești Tu? Cine sunt eu?
Dar șoapta mea s-a oprit.
Răspunsul...nu a venit.
Într-o zi am alergat spre lumină.
Și am strigat veselă: Cine ești Tu?
Glasul s-a propagat în mii și mii de sunete...
Răspunsul...nu a venit!
Într-o zi am așteptat pe bancă.
Unde ești Tu?
Răspunsul...nu a venit.
Într-o zi am încetat să mai întreb. Am privit viața în față și am început să dansez. M-am prins în horă și râsul meu fericit te-a făcut să zâmbești. Ai așteptat întrebarea mea, dar...ea nu a mai venit.
Am aflat cine sunt eu și fericirea a luat locul întrebării.
Într-o zi am început să sper și am pictat curcubee pe cerul senin.
Și m-am jucat și am alergat pe ele și ai vrut să mă prinzi în brațe...
Dar...eu am plecat.
Într-o zi am învățat să comunic.
Și-am râs, și am zâmbit și am făcut lumea fericită.
Și te-ai uitat și ai așteptat...
Dar eu, eu am uitat.
Într-o zi totul s-a terminat.
Libertatea m-a făcut ușoară și am zburat până la cer, pe curcubee,
Și-ai așteptat.
Eu însă...am uitat cine ești Tu,
Pentru că am descoperit cine sunt Eu.
Într-o zi..."
Există momente când îmi doresc să plec departe, dar știu că plecarea mea nu ar rezolva nimic.
Dar mi-e dor de o călătorie, chiar dor.
Astăzi am avut o surpriză pe stradă.
Nu sunt 100% sigură, dar mi s-a părut că un șofer a tresărit când m-a văzut. A fost așa: Tu ești? Cam acesta a fost sentimentul pe care l-am văzut. Poate e doar o părere, dar așa am simțit.
Știu ce ziceți...Nu, nu e un om oarecare. Știu cine este, deși nu ne-am văzut niciodată. Sau cum să spun nimeni nu ne-a făcut cunoștință. Cine știe! E cumva din seria: Întâlniri întâmplătoare!!!
Așa că am avut o zi tare interesantă.
Astăzi nu vă dau nici un sfat, pentru că am eu nevoie de mai multe!
Am căzut în oala cu amintiri. Și cu tristeți.
Încerc să ies, dar am impresia că unii pregătesc o ciorbă din viața mea.
Din păcate habar nu au că această ciorbă va fii tare amară. O, da.
Nu sunt cel mai bun ingredient! Ce să fac!
Așa că îmi doresc să plec în lumea largă. Și pentru că în ultima vreme am cititori și din Peru, astăzi am fost și eu puțin curioasă și am intrat să citesc câteva lucruri despre țară, capitală, muzică și normal literatură. Peisajele pe care le-am văzut sunt uluitoare. Chiar nu știu dacă voi ajunge acolo vreodată!
Dar am învățat ceva în ultimele luni: Niciodată să nu spui niciodată!
Cine știe!
Acum să nu vă supărați voi ceilalți. Dacă vreți vin peste tot! O iau așa ușor, temeinic și vă vizitez pe toți, normal cu unealta de scris sub braț. Ea e parte din mine.
Într-o zi...
Într-o zi aș vrea să merg până la mare. Mi-e dor de valurile care se joacă, de pescărușii care-și fac de cap, de zgomotul specific...Eu am o relație specială cu marea. O să râdeți, dar nu îmi place să intru în apă. Stau pe mal, pe nisip și privesc pe întinderea nesfârșită. Comunic cumva cu apa, o dezmierd, îi spun secretele mele, îi povestesc viața mea...
Și ea tăcută îmi ascultă povestea...
Și îmi șoptește: Într-o zi...O să vezi, într-o zi...
Și eu o cred pe cuvânt.
Aștept.
Sper.
Cred.
Visez.
La acea zi!
Pentru voi,
Eu.
Și am întrebat: Cine ești Tu? Cine sunt eu?
Întrebarea mea a rămas suspendată în aer.
Iar eu am privit mai intens.
Și am șoptit: Cine ești Tu? Cine sunt eu?
Dar șoapta mea s-a oprit.
Răspunsul...nu a venit.
Într-o zi am alergat spre lumină.
Și am strigat veselă: Cine ești Tu?
Glasul s-a propagat în mii și mii de sunete...
Răspunsul...nu a venit!
Într-o zi am așteptat pe bancă.
Unde ești Tu?
Răspunsul...nu a venit.
Într-o zi am încetat să mai întreb. Am privit viața în față și am început să dansez. M-am prins în horă și râsul meu fericit te-a făcut să zâmbești. Ai așteptat întrebarea mea, dar...ea nu a mai venit.
Am aflat cine sunt eu și fericirea a luat locul întrebării.
Într-o zi am început să sper și am pictat curcubee pe cerul senin.
Și m-am jucat și am alergat pe ele și ai vrut să mă prinzi în brațe...
Dar...eu am plecat.
Într-o zi am învățat să comunic.
Și-am râs, și am zâmbit și am făcut lumea fericită.
Și te-ai uitat și ai așteptat...
Dar eu, eu am uitat.
Într-o zi totul s-a terminat.
Libertatea m-a făcut ușoară și am zburat până la cer, pe curcubee,
Și-ai așteptat.
Eu însă...am uitat cine ești Tu,
Pentru că am descoperit cine sunt Eu.
Într-o zi..."
Există momente când îmi doresc să plec departe, dar știu că plecarea mea nu ar rezolva nimic.
Dar mi-e dor de o călătorie, chiar dor.
Astăzi am avut o surpriză pe stradă.
Nu sunt 100% sigură, dar mi s-a părut că un șofer a tresărit când m-a văzut. A fost așa: Tu ești? Cam acesta a fost sentimentul pe care l-am văzut. Poate e doar o părere, dar așa am simțit.
Știu ce ziceți...Nu, nu e un om oarecare. Știu cine este, deși nu ne-am văzut niciodată. Sau cum să spun nimeni nu ne-a făcut cunoștință. Cine știe! E cumva din seria: Întâlniri întâmplătoare!!!
Așa că am avut o zi tare interesantă.
Astăzi nu vă dau nici un sfat, pentru că am eu nevoie de mai multe!
Am căzut în oala cu amintiri. Și cu tristeți.
Încerc să ies, dar am impresia că unii pregătesc o ciorbă din viața mea.
Din păcate habar nu au că această ciorbă va fii tare amară. O, da.
Nu sunt cel mai bun ingredient! Ce să fac!
Așa că îmi doresc să plec în lumea largă. Și pentru că în ultima vreme am cititori și din Peru, astăzi am fost și eu puțin curioasă și am intrat să citesc câteva lucruri despre țară, capitală, muzică și normal literatură. Peisajele pe care le-am văzut sunt uluitoare. Chiar nu știu dacă voi ajunge acolo vreodată!
Dar am învățat ceva în ultimele luni: Niciodată să nu spui niciodată!
Cine știe!
Acum să nu vă supărați voi ceilalți. Dacă vreți vin peste tot! O iau așa ușor, temeinic și vă vizitez pe toți, normal cu unealta de scris sub braț. Ea e parte din mine.
Într-o zi...
Într-o zi aș vrea să merg până la mare. Mi-e dor de valurile care se joacă, de pescărușii care-și fac de cap, de zgomotul specific...Eu am o relație specială cu marea. O să râdeți, dar nu îmi place să intru în apă. Stau pe mal, pe nisip și privesc pe întinderea nesfârșită. Comunic cumva cu apa, o dezmierd, îi spun secretele mele, îi povestesc viața mea...
Și ea tăcută îmi ascultă povestea...
Și îmi șoptește: Într-o zi...O să vezi, într-o zi...
Și eu o cred pe cuvânt.
Aștept.
Sper.
Cred.
Visez.
La acea zi!
Pentru voi,
Eu.
Comentarii
Trimiteți un comentariu