Treceți la conținutul principal

Fericire în contratimp

Privește spre cer și vezi păsările cum zboară.
Privește în jurul tău și vezi oamenii zâmbind.
Privește în jurul tău și vezi bunătatea din ochii copiilor din jurul tău.
Privește viața așa cum este ea, într-o zi de primăvară când pomii s-au îmbrăcat de sărbătoare, când lacul tău bătrân este acolo pentru tine!
Ia viața în piept așa cum nu ai luat-o în toată viața ta.
Ia toate gândurile negre și aruncă-le în cele patru zări și îmbracă-te doar cu zâmbet, culoare și fericire!

Privește spre viață cu seninătatea copilăriei și repetă în gând: Viața e frumoasă!

Privește cu ochii în zâmbet și vezi lumina acolo unde nimeni nu o vede.
Privește lebedele de pe bătrânul lac și umple-ți sufletul de liniște.

Ia-ți sufletul și spală-l în apele limpezi.

Ia-ți inima și aruc-o spre cer ca să se încarce de frumusețe, liniște și iubire.

Privește cu tărie oamenii în ochi.

Privește prin ochi în sufletul oamenilor din jur.
Nu înceta să speri că într-o zi...
Nu înceta să speri că viața îți va da o șansă.
Nu înceta.

Aleargă, aleargă așa cum n-ai alergat în toată viața ta.

Aleargă și caută fericirea.
Prinde-o în pletele tale și lasă să-ți spele sufletul, să-ți împletească inima și să pună culoare pe chip.
Încearcă să crezi în visele tale, să speri, să iubești.
Încearcă să trăiești prezentul privind adevărul în față.
Încearcă!

Aleargă, aleargă pe lângă bătrânul tău lac până când inima ta sare din piept.

Aleargă după fericire așa cum n-ai alergat în toată viața ta.
Aleargă!
Prinde visele și desenează cu ele cerul primăvăratic.
Crezi în puterea ta interioară și nu mai lăsa pe nimeni să-ți strice castelele rațiunii tale.
Crezi în puterea de ați lua rămas bun de la amintiri ca să faci loc noilor trăiri.
Crezi.

Aleargă, aleargă privind la soarele care apune și cu fiecare pas făcut să-ți promiți că găsești fericirea.

Aleargă până când sângele explodează în ființa ta și-ți dă puterea să stai în picioare.
Aleargă!
Zboară așa cum fluturii primăverii zboară.
Zboară în vise atigând vârful munților.
Zboară în gând, zboară în faptă, zboară!

Vorbește, vorbește până obosești ca gândul tău să nu rămână în nimic.

Vorbește în cuvinte, în sentimente, în trăiri până când simți că sufletul e gol.
Primește apoi...
Primește cuvinte, sentimente și trăiri.
Refă ceea ce s-a dărâmat,
Creează chiar dacă e prea greu,
Iubește chiar dacă doare,
Nu renunța, nu pleca, nu sta în neclintirea minții tale.
Nu renunța la vise, nu renunța chiar dacă doare.
Nu renunța.

Aruncă fericirea până la cer și apoi prinde-o în brațele tale.

Aruncă amintirile urâte și păstrează-le cu sfințenie numai pe cele mai frumoase.
Învață să suferi sperând că după suferință urmează fericire!
Învață să crezi în tine, în puterea ta de schimbare, în puterea ta de a vorbi, de a striga.
Nu uita viața nu e numai fericire,
Viața te pune adesea la pământ,
Dar întotdeuna e o mână care te ridică.
Permanent e cineva care te îmbrățișează.
Inevitabil fericirea vine!

Caută fericirea,

Dar nu uita că inima ta se prinde permanent de privirea aceea care-o face să tresară.
Caută fericirea,
Dar nu uita...poate ai întâlnit-o deja!
Caută fericirea,
Întoarce-te spre inima ta și privește cu atenție poate îți va da indicații prețioase din amintirile tale.
Caută fericirea.

Găsește fericirea și ți-ne-o la pieptul tău.

Nu-i da drumul, nu renunța la ea.
Găsește fericirea și zâmbește așa cum n-ai făcut-o în toată viața ta.
Aleargă, aleargă în fericire pe lângă bătrânul lac până simți că zbori!
Privește spre lacul cu lebede și încarcă-ți sufletul de frumusețe, de liniște și bucurie.
Privește la florile care-și revarsă frumusețea într-o zi de primăvară.
Privește și învață,
Fericirea e acolo unde vrei tu.
Fericirea se oprește pentru tine...câteva clipe.
Nu spune niciodată, niciodată!
Nu spune: Vreau să stai!
Înțelege că e mult mai bine să vrea să rămână!
Înțelege viața chiar dacă până acum nu ai făcut-o.
Înțelege-ți inima și învaț-o să simtă, să creadă, să spere, să cunoască.

Privește și speră.

Privește și lasă oamenii să vorbească.
Privește și refă fiecare lucru care te face fericită.
Privește și atinge cu privirea ta sufletul din fața ta.
Crede.
Primește.

Dacă iubirea lui este condiționată fugi, fugi cât mai departe.

Dacă iubirea îți distruge visele, fugi în depărtare.
Dacă iubirea lui îți rupe sufletul, fugi.
Nu renunța chiar dacă sufletul tău explodează în mii de cioburi.
Nu renunța chiar dacă visele tale se destramă.
Nu renunța.

Fericirea e așa de greu de obținut, dar și e și mai greu să reușești să nu-i dai drumul.

Fericirea...
Fericirea stă în lucruri mărunte.
Eu privesc în fiecare zi la florile care-și deschid petalele pentru a primi mângâierea delicată a razelor.
Eu privesc cu atenție fiecare chip de lângă mine și-mi umplu sufletul de speranță.
Eu privesc spre lacul cu lebede în fiecare seară în timp ce alerg și inima bate nebună, nebună.
Eu privesc spre apus și-mi șoptesc:
Mâine e o altă zi!
Mai frumoasă,
Mai specială.

Ziua în care am să prind fericirea 

și nu o să-i mai dau drumul! 

Pentru voi,
           Eu.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Tăcerea din sufletul tău/meu

Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. D eseori o durere imensă șterge din suflet tot. Este, cum să spun, asemeni unei furtuni care mătură tot în cale. Acel uragan de care tot vorbesc eu de doi ani. Un uragan care distruge totul, lăsând în urma lui numai prăpăd. Și tăcere. O tăcere adâncă. Care doare. Indefinită pentru cei din jurul tău, dar atât de plină de sensuri pentru tine. Nimeni și nimic nu va înțelege ce este în sufletul tău. Nimeni și nimic nu poate readuce părțile frumoase din trecut înapoi în viața ta. S-a șters. Delete. Degeaba cauți. Mintea ta refuză să mai readucă informațiile. Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. Î n timp, ea devine asemeni unui lac într-o zi frumoasă de vară. De o frumusețe ieșită din comun, dar...fără sens dacă ești singur. Când primești pe altcineva în sufletul tău... Știi. Știi că nu vine acolo pentru a umple golul acela, ci pentru a construi împreună un alt vis, o altă realitate a vieții t...

Speranța

M i-am prins flori în păr și privesc spre voi amuzată. Cred că mi-am regăsit sclipiciul și încep să-l presar peste inimile celor din jur. Astăzi am îmbrățișat în scris o prietenă și a fost uimitor răspunsul ei: Multumesc. Aveam nevoie. Am simțit cum inima mea tresaltă în durere pentru că știam că urma să vină acasă de Paști și probabil nu o mai face...Nu am îndrăznit să întreb. Mi-a fost teamă de răspuns. Î n urmă cu câteva zile prietena mea mi-a trimis mesaj: De ce tăcere? Chiar nu scrii nimic? Toată ziua mi-am reproșat: Acum când oamenii au nevoie, eu...nu pot? Durerea din sufletul meu e atât de mare încât mi-am pierdut sclipiciul? Nu, am strigat cu tot sufletul.  Trebuie să pot. Am deja experiență.  Am mai pierdut tot și m-am ridicat.  În perioada aceea cuvintele oamenilor au fost darul lui Dumnezeu, care mi-a mângâiat sufletul. Știu ce înseamnă boala și să trăiești cu spaima în suflet că nu-ți mai vezi copii crescând. Am exemple, am trecut peste...trec și acu...

Vis

Mi-am prins flori în păr și privesc spre voi, așa pur și simplu. Mă întrebam astăzi ce aș face dacă mâine când merg la serviciu mi-ar spune șeful: la revedere! Poate pare ciudat, dar am fost omul care nu a schimbat locul de muncă. Pentru că îmi place și sunt pasionată de ceea ce fac. Și totuși...dacă ar zice? Ce fac? Sunt gânduri care mă " izbesc" din când în când. Îmi provoacă o adevărată stare de tristețe.  Apoi trec în starea cealaltă și mă gândesc că poate am șansa de a face și altceva, de a mă determina pe mine să fiu mai creativă, mai încrezătoare. Sunt însă convinsă că nu ar fi ușor. Să începi de la zero totul, e greu. Avum să ne înțelegem,  dacă ești tânăr poți să faci asta, să tot schimbi locul de muncă. Dacă, însă, ai o vârstă, mai greu. Nu pentru că nu vrei tu,  ci pentru că nu te vor angajatorii. Nu prezinți un real interes. Și totuși ce aș face? Păi...cred că aș scrie mai mult. Și...mi-ar face o deosebită plăcere să îmi indeplinesc un vis. Iară vis...