Treceți la conținutul principal

Fericire în contratimp

Privește spre cer și vezi păsările cum zboară.
Privește în jurul tău și vezi oamenii zâmbind.
Privește în jurul tău și vezi bunătatea din ochii copiilor din jurul tău.
Privește viața așa cum este ea, într-o zi de primăvară când pomii s-au îmbrăcat de sărbătoare, când lacul tău bătrân este acolo pentru tine!
Ia viața în piept așa cum nu ai luat-o în toată viața ta.
Ia toate gândurile negre și aruncă-le în cele patru zări și îmbracă-te doar cu zâmbet, culoare și fericire!

Privește spre viață cu seninătatea copilăriei și repetă în gând: Viața e frumoasă!

Privește cu ochii în zâmbet și vezi lumina acolo unde nimeni nu o vede.
Privește lebedele de pe bătrânul lac și umple-ți sufletul de liniște.

Ia-ți sufletul și spală-l în apele limpezi.

Ia-ți inima și aruc-o spre cer ca să se încarce de frumusețe, liniște și iubire.

Privește cu tărie oamenii în ochi.

Privește prin ochi în sufletul oamenilor din jur.
Nu înceta să speri că într-o zi...
Nu înceta să speri că viața îți va da o șansă.
Nu înceta.

Aleargă, aleargă așa cum n-ai alergat în toată viața ta.

Aleargă și caută fericirea.
Prinde-o în pletele tale și lasă să-ți spele sufletul, să-ți împletească inima și să pună culoare pe chip.
Încearcă să crezi în visele tale, să speri, să iubești.
Încearcă să trăiești prezentul privind adevărul în față.
Încearcă!

Aleargă, aleargă pe lângă bătrânul tău lac până când inima ta sare din piept.

Aleargă după fericire așa cum n-ai alergat în toată viața ta.
Aleargă!
Prinde visele și desenează cu ele cerul primăvăratic.
Crezi în puterea ta interioară și nu mai lăsa pe nimeni să-ți strice castelele rațiunii tale.
Crezi în puterea de ați lua rămas bun de la amintiri ca să faci loc noilor trăiri.
Crezi.

Aleargă, aleargă privind la soarele care apune și cu fiecare pas făcut să-ți promiți că găsești fericirea.

Aleargă până când sângele explodează în ființa ta și-ți dă puterea să stai în picioare.
Aleargă!
Zboară așa cum fluturii primăverii zboară.
Zboară în vise atigând vârful munților.
Zboară în gând, zboară în faptă, zboară!

Vorbește, vorbește până obosești ca gândul tău să nu rămână în nimic.

Vorbește în cuvinte, în sentimente, în trăiri până când simți că sufletul e gol.
Primește apoi...
Primește cuvinte, sentimente și trăiri.
Refă ceea ce s-a dărâmat,
Creează chiar dacă e prea greu,
Iubește chiar dacă doare,
Nu renunța, nu pleca, nu sta în neclintirea minții tale.
Nu renunța la vise, nu renunța chiar dacă doare.
Nu renunța.

Aruncă fericirea până la cer și apoi prinde-o în brațele tale.

Aruncă amintirile urâte și păstrează-le cu sfințenie numai pe cele mai frumoase.
Învață să suferi sperând că după suferință urmează fericire!
Învață să crezi în tine, în puterea ta de schimbare, în puterea ta de a vorbi, de a striga.
Nu uita viața nu e numai fericire,
Viața te pune adesea la pământ,
Dar întotdeuna e o mână care te ridică.
Permanent e cineva care te îmbrățișează.
Inevitabil fericirea vine!

Caută fericirea,

Dar nu uita că inima ta se prinde permanent de privirea aceea care-o face să tresară.
Caută fericirea,
Dar nu uita...poate ai întâlnit-o deja!
Caută fericirea,
Întoarce-te spre inima ta și privește cu atenție poate îți va da indicații prețioase din amintirile tale.
Caută fericirea.

Găsește fericirea și ți-ne-o la pieptul tău.

Nu-i da drumul, nu renunța la ea.
Găsește fericirea și zâmbește așa cum n-ai făcut-o în toată viața ta.
Aleargă, aleargă în fericire pe lângă bătrânul lac până simți că zbori!
Privește spre lacul cu lebede și încarcă-ți sufletul de frumusețe, de liniște și bucurie.
Privește la florile care-și revarsă frumusețea într-o zi de primăvară.
Privește și învață,
Fericirea e acolo unde vrei tu.
Fericirea se oprește pentru tine...câteva clipe.
Nu spune niciodată, niciodată!
Nu spune: Vreau să stai!
Înțelege că e mult mai bine să vrea să rămână!
Înțelege viața chiar dacă până acum nu ai făcut-o.
Înțelege-ți inima și învaț-o să simtă, să creadă, să spere, să cunoască.

Privește și speră.

Privește și lasă oamenii să vorbească.
Privește și refă fiecare lucru care te face fericită.
Privește și atinge cu privirea ta sufletul din fața ta.
Crede.
Primește.

Dacă iubirea lui este condiționată fugi, fugi cât mai departe.

Dacă iubirea îți distruge visele, fugi în depărtare.
Dacă iubirea lui îți rupe sufletul, fugi.
Nu renunța chiar dacă sufletul tău explodează în mii de cioburi.
Nu renunța chiar dacă visele tale se destramă.
Nu renunța.

Fericirea e așa de greu de obținut, dar și e și mai greu să reușești să nu-i dai drumul.

Fericirea...
Fericirea stă în lucruri mărunte.
Eu privesc în fiecare zi la florile care-și deschid petalele pentru a primi mângâierea delicată a razelor.
Eu privesc cu atenție fiecare chip de lângă mine și-mi umplu sufletul de speranță.
Eu privesc spre lacul cu lebede în fiecare seară în timp ce alerg și inima bate nebună, nebună.
Eu privesc spre apus și-mi șoptesc:
Mâine e o altă zi!
Mai frumoasă,
Mai specială.

Ziua în care am să prind fericirea 

și nu o să-i mai dau drumul! 

Pentru voi,
           Eu.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Viața...în pași de dans

       A rc peste timp, peste sentimente, peste trăiri.                                                                                        O ricât de mult vrem să ne reconectăm la viața pe care am trăit-o înainte de oprirea în loc a lumii (Știți voi!), nu reușim. Sunt două pespective diferite. Stați o clipă și priviți în oglindă. Prima data din partea stângă, apoi din partea dreaptă. Vedeți același lucru? Cele două imagini sunt aproape identice. Aproape. Mici detalii le fac diferite. Aceste detalii ne îndepărtează așa de mult de lumea și timpul petrecut înainte și de ceea ce trăim acum. Infinit de mult. Schimbări peste schimbări.      L umea s-a schimbat, oamenii s-au schimbat, copii s-au schimbat și ei. Totul e altfel, nimic nu mai este la fel. Gândirea noastră s-a modificat, dar oricât de mult mă întreb în ultimul timp, dacă în bine, nu pot să mă hotărăsc asupra răspunsului.                                                                                                      M ă u

Lumea văzută prin ochii mei

Mi-am pus ochelarii pe nas și am deschis ochii să văd mai bine! Poate, mi-am zis în gând, poate o să văd frumusețea din lumea aceasta. Și am deschis ochii cât de mult am putut. Am privit cu atenție în jurul meu... Viața, viața e o înșiruire de evenimente frumoase, triste, amuzante, dramatice. Evenimente care te marchează, care te schimbă, care te maturizează... Lumea pe care o văd eu nu este perfectă! Lumea pe care o văd eu este complicată! Aș vrea să pot schimba ceva. Aș vrea să pot mângâia cu degetele mele fiecare moment din viața mea și să îl fac mai frumos, mai bun sau mai spectaculos. Dar nu se poate! Nici unul dintre noi nu-și poate schimba destinul. Putem însă să facem lucruri mărunte, care să ne facă să ne simțim fericiți. Îmi aduc aminte de un film, cred că November se numea,  în care personajul principal încerca să trăiască la maxim fiecare clipă pentru că știa că mai are foarte puțin de trăit. De multe ori m-am gândit cum ar fi să știi că zilele tale sunt numărat

Fir de suflet

       Cine ești în lumea aceasta mare? Unde îți dorești să fii peste o clipă, o zi sau un an? Cum reușești să înfrunți fiecare zi din viață? Cu privirea plecată în înfrigurarea sufletului sau zâmbind senin spre cerul îmbujorat al dimineții?      Cine ești tu? În mulțimea destinelor ne pierdem, ne micșorăm până la un fir de suflet tremurat. Cum îți învingi teama de nou și răzbați deasupra inimii? Încredere înzecită în gândul tău răzleț, care străbate nemărginirea lumii.      Cine este el? Fantasmă a proprilor emoții, trăiri agățate în gânduri deșirate pe covorul vieții. Idei risipite în vântul primăvăratec, idei cu sens și fără sens, în îngemănare absurdă a senzațiilor, a simțirii, a trăirii la limită. Cu sens. Fără. Azi. Ieri. Mâine.      Cine suntem noi? Suflete îngemănate în dureri neștiute, în speranțe deșarte, în inimi pustiite de doruri nenumărate. Un gând, o idee încrezătoare, aducătoare de speranțe. Împărtășite sau nu. Dorite. Voite. Putere aducătoare de viață, de durere și