Amintirile ne leagă cu fire invizibile de trecut. Dar unele amintiri sunt așa de dureroase încât preferăm să le așezăm într-un colț mic și să nu mai știm de ele. Le lăsăm acolo să se așeze praful pe ele și să le uităm. Ne resetăm cumva mintea și sufletul și începem să trăim viața așa cum e cu bune și rele. De multe ori mergem înainte din virtutea inerției, nu că am face noi nu știu ce efort. Important e doar că înaintăm, că ne maturizăm și că învățăm să trăim, să respirăm și ...după!
În urmă cu câteva minute mi-am dat seama că...trebuie să ascult altă muzică.
Și normal, pentru că am numai idei trăsnite ( știu, recunosc!) am ales muzica cauntry.
Nu râdeți. Recunosc nu am ascultat așa ceva niciodată.
Nu am avut timp!
Am fost prea ocupată să fiu gospodină!
Știți ceva?
Îmi place! Îmi place ritmul. ( îmi vine să dansez)
.....
Tocmai am dansat!
E cam greu să revin după ce dansez.
Mi-am pierdut ideea în mijlocul dansului! De-a dreptul amuzant!
Ciudat e că am găsit o fărâmă de fericire!
Deci...când vrei să găsești fericirea asculți muzică ritmată, nu tristă (cum am făcut până acum!) și începi să zâmbești. Dacă mai și dansezi fericirea îți cuprinde sufletul.
Am scris deja câteva articole despre fericire. Unele chiar frumoase, zic eu.
Dar nu m-am gândit până în seara aceasta la căutarea fericirii.
Oare fericirea trebuie căutată?
Dacă da...de ce?
Dacă nu...de ce?
Mă întreb eu acum am fost oare învățați să căutăm fericirea?
Nu îmi aduc aminte. Nu cred că m-a învățat cineva acest lucru.
Mi s-a părut normal dacă am simțit că sunt fericită să rămân acolo, să nu mai caut.
Astăzi îmi dau seama că sunt mai multe feluri de fericire.
Că trebuie să cauți până o găsești pe ceea care te împlinește.
Știu. E o expresie ciudată, dar nu imposibilă.
Fericirea de care vorbesc eu este cea care te face să fii tu, nu te schimbă, îți dă aripi să zbori în libertate. Această fericire te împlinește ca om.
Vă spuneam în urmă cu multe luni că fericirea e greu de găsit, că trebuie să simți cu sufletul, că poate pentru unii oameni pare o adevărată nebunie. Dar nimeni și nimic nu te poate contrazice de contrariu atunci când trăiești acele momente pline de magie. E poate simțirea aceea a celuilalt, e momentul în care îți dăruiești inima.
Cum îți dai seama că este fericirea ta?
Dacă m-ați fi întrebat în urmă cu un an aș fi spus că simți cu inima, cu sufletul, cu mintea că omul din fața ta e persoana perfectă pentru tine, că e sufletul pereche, că e...el!
Astăzi pot să vă spun:
Niciodată să nu fii sigur!
Păstrează în inima ta un sâmbure de neîncredere și lasă loc de liniște în inima ta.
Pentru că fericirea nu înseamnă pustiirea inimii.
Fericirea trebuie să atingă și să mângâie, nu să ia în mod egoist liniștea, bucuria și dorința de a trăi!
Fericirea e bucuria simplă de a povesti, de a râde, de a găsi lucruri în comun.
Fericirea e bunătatea celui de lângă tine!
Acum să ne înțelegem, fericire nu înseamnă doar că iubești!
De exemplu: Eu sunt foarte fericită când mănânc înghețată! Sau când dansez. Sau când îmi fac un cadou: o cafea bună!
Iar în perioada aceasta în care primăvara cea așteptată a venit, ce își poate dori o femeie?
Ia să vedem ghiciți?
Da, da! ( râd eu spre voi)
O pereche de pantofi și o geantă! Da!
Iar eu, nu uitați, de o jumătate de an mă chinui să învăț să dau cu...cardul! Adică fac cumpărături cu stil, cu talent nebun. Am revenit la tocuri și viața se vede superb de la înălțime. Sunt tot mai elegantă, nu pentru a demonstra ceva ci pentru că mă simt bine și fericită în hainele pe care mi le fac cadou!
Poate acesta e motivul pentru care cei din jurul meu se uită ciudat la mine spunând că îmi merge bine.
Doar că ei nu înțeleg că sunt momente în viață, grele de altfel, în care cauți să te simți bine în pielea ta, în hainele pe care le porți, în geanta pe care o asortezi așa...pentru că știi, pentru că poți, pentru că nu ești un dezastru, cum ți-a repetat ani de zile!
Ești în căutarea propiei fericirii. Ești în căutarea sinelui. Ești în căutarea...ta.
Iar când te regăsești pe tine, sau te recreezi atunci poți spune așa:
Această femeie elegantă, sunt Eu!
Astăzi am căutat fericirea!
Încă nu am găsit-o, dar...
am găsit mulțumire, bucurie, zâmbet și culoare!
Pentru cel
pe care l-am considerat sufletul meu pereche
multă vreme...degeaba!
Eu!
În urmă cu câteva minute mi-am dat seama că...trebuie să ascult altă muzică.
Și normal, pentru că am numai idei trăsnite ( știu, recunosc!) am ales muzica cauntry.
Nu râdeți. Recunosc nu am ascultat așa ceva niciodată.
Nu am avut timp!
Am fost prea ocupată să fiu gospodină!
Știți ceva?
Îmi place! Îmi place ritmul. ( îmi vine să dansez)
.....
Tocmai am dansat!
E cam greu să revin după ce dansez.
Mi-am pierdut ideea în mijlocul dansului! De-a dreptul amuzant!
Ciudat e că am găsit o fărâmă de fericire!
Deci...când vrei să găsești fericirea asculți muzică ritmată, nu tristă (cum am făcut până acum!) și începi să zâmbești. Dacă mai și dansezi fericirea îți cuprinde sufletul.
Am scris deja câteva articole despre fericire. Unele chiar frumoase, zic eu.
Dar nu m-am gândit până în seara aceasta la căutarea fericirii.
Oare fericirea trebuie căutată?
Dacă da...de ce?
Dacă nu...de ce?
Mă întreb eu acum am fost oare învățați să căutăm fericirea?
Nu îmi aduc aminte. Nu cred că m-a învățat cineva acest lucru.
Mi s-a părut normal dacă am simțit că sunt fericită să rămân acolo, să nu mai caut.
Astăzi îmi dau seama că sunt mai multe feluri de fericire.
Că trebuie să cauți până o găsești pe ceea care te împlinește.
Știu. E o expresie ciudată, dar nu imposibilă.
Fericirea de care vorbesc eu este cea care te face să fii tu, nu te schimbă, îți dă aripi să zbori în libertate. Această fericire te împlinește ca om.
Vă spuneam în urmă cu multe luni că fericirea e greu de găsit, că trebuie să simți cu sufletul, că poate pentru unii oameni pare o adevărată nebunie. Dar nimeni și nimic nu te poate contrazice de contrariu atunci când trăiești acele momente pline de magie. E poate simțirea aceea a celuilalt, e momentul în care îți dăruiești inima.
Cum îți dai seama că este fericirea ta?
Dacă m-ați fi întrebat în urmă cu un an aș fi spus că simți cu inima, cu sufletul, cu mintea că omul din fața ta e persoana perfectă pentru tine, că e sufletul pereche, că e...el!
Astăzi pot să vă spun:
Niciodată să nu fii sigur!
Păstrează în inima ta un sâmbure de neîncredere și lasă loc de liniște în inima ta.
Pentru că fericirea nu înseamnă pustiirea inimii.
Fericirea trebuie să atingă și să mângâie, nu să ia în mod egoist liniștea, bucuria și dorința de a trăi!
Fericirea e bucuria simplă de a povesti, de a râde, de a găsi lucruri în comun.
Fericirea e bunătatea celui de lângă tine!
Acum să ne înțelegem, fericire nu înseamnă doar că iubești!
De exemplu: Eu sunt foarte fericită când mănânc înghețată! Sau când dansez. Sau când îmi fac un cadou: o cafea bună!
Iar în perioada aceasta în care primăvara cea așteptată a venit, ce își poate dori o femeie?
Ia să vedem ghiciți?
Da, da! ( râd eu spre voi)
O pereche de pantofi și o geantă! Da!
Iar eu, nu uitați, de o jumătate de an mă chinui să învăț să dau cu...cardul! Adică fac cumpărături cu stil, cu talent nebun. Am revenit la tocuri și viața se vede superb de la înălțime. Sunt tot mai elegantă, nu pentru a demonstra ceva ci pentru că mă simt bine și fericită în hainele pe care mi le fac cadou!
Poate acesta e motivul pentru care cei din jurul meu se uită ciudat la mine spunând că îmi merge bine.
Doar că ei nu înțeleg că sunt momente în viață, grele de altfel, în care cauți să te simți bine în pielea ta, în hainele pe care le porți, în geanta pe care o asortezi așa...pentru că știi, pentru că poți, pentru că nu ești un dezastru, cum ți-a repetat ani de zile!
Ești în căutarea propiei fericirii. Ești în căutarea sinelui. Ești în căutarea...ta.
Iar când te regăsești pe tine, sau te recreezi atunci poți spune așa:
Această femeie elegantă, sunt Eu!
Astăzi am căutat fericirea!
Încă nu am găsit-o, dar...
am găsit mulțumire, bucurie, zâmbet și culoare!
Pentru cel
pe care l-am considerat sufletul meu pereche
multă vreme...degeaba!
Eu!
Comentarii
Trimiteți un comentariu