Wonderful life

Am plâns pentru tine, dar am greșit trebuia să plâng...pentru mine!
Am plâns pentru iubire, dar am greșit pentru că iubirea nu moare!
Am plâns pentru fericire, dar am greșit...fericirea apare atunci când nu o mai aștepți.
Am plâns, am plâns, am plâns până când lacrimile mele au secat.
Am strigat spre cer...

M-am prăbușit în durerea adâncă a sufletului meu și...cineva m-a prins în brațe și m-a ridicat!
Am zâmbit printre lacrimi și am acceptat îmbrățișarea.
Am simțit fericirea cum îmi atinge sufletul și îl sărută și...am râs!
Am simțit o altfel de iubire și mi-am spus uimită: Ce bine e!
Am râs din tot sufletul pentru mine,
m-am îmbrăcat în fericire și 
am acceptat iubirea și mi-am spus:
Sunt Eu!
Merit! 
Trăiesc!
Zâmbesc! 
Sunt Eu!

Când viața te zguduie din temelii e foarte greu să ai curajul de a începe...să respiri!
O să râdeți de expresie. Dar e exact cum m-am exprimat.
Când viața ta are un sens, când știi ce urmează, când ai planuri pentru viitor...și totul se sfarmă așa în câteva ore, atunci rămâi fără respirație. Atunci simți că totul, chiar totul nu mai are rost. Atunci îți dorești cu disperare să te întinzi și să nu te mai ridici, să nu mai simți, să nu mai vezi oamenii că vorbesc și zâmbesc.
Ca să te ridici e nevoie de curaj uriaș.
Ca să încerci să judeci fiecare lucru în parte și să îl accepți ai nevoie de o putere infinită.
Ca să lupți ai nevoie de o tărie sufletească și de coloană vertebrală!

Sunt convinsă că în alte țări există grupuri organizate în care înveți să începi "să respiri"!
Aici, în țara mea minunată e mai greu. Lucrurile se desfășoară mai încet. Trebuie să lupți cu tine singură, trebuie să înveți să trăiești iarăși...singură! Ce este cel mai frumos e că reușim! Nu îmi explic cum, dar putem! Și intrăm iarăși în "lumea trăiților"!
Poate pentru că oamenii sunt mai prietenoși.
Poate pentru că simți că ai în jurul tău familia, nu știu.
Știu doar că fiecare persoană în parte mi-a dat puțin din puterea ei.
Și am răzbit acolo unde nimeni nu îmi dădea nici o șansă!

Într-o săptămână în care fiecare dintre noi își face o radiografie a vieții, eu mi-am dat seama că viața e minunată dacă vrei, că poți trăi în bucurie dacă îți dorești și că nu e nevoie de nimic special pentru a zâmbi! Așa că pot să vă spun că doar privind dincolo de durere o să vedeți fericirea.
Doar punând punct puteți să începeți iarăși să respirați.
Doar oprind furia puteți vedea calmul și liniștea care vă aduc bucurie sufletească.
Nu pot însă să vă spun: doar iertând puteți mergeți mai departe. Nu pot pentru că eu nu am ajuns aici, nu am puterea necesară și sincer nici nu îmi doresc! ( Știu, o să râdeți, dar asta e!)

Așa că priviți viața cu simplitate,
Priviți viața așa cum e ea: cumplită sau minunată.
Luați doar ce vă place din ea.
Faceți lucruri de care să nu vă fie rușine.
Luați decizii doar pentru voi.
Bucurați-vă de fiecare moment petrecut cu cei dragi: familie, prieteni sau cunoscuți.

Uitați trecutul.
Gândiți prezentul.
Viitorul lăsați-l să vină.

M-am agățat de iubire și iubirea m-a pus la pământ.
M-am prins cu disperare de fericire și am distrus ideea de fericire!
M-am arucat în vâltoarea lumii și m-a scuturat până când nu am mai știut de mine.
Am crezut în cel de lângă mine și s-a dovedit doar un străin.
Am visat și visele mele s-au sfârșit.
Am sperat dar...

Viața mi-a arătat că nimic nu e cum mi-am imaginat,
că nu îl cunoști pe cel de lângă tine indiferent cât timp trece,
că pentru fericire trebuie să lupte doi oameni nu unul,
că iubirea vine, trece și apoi iarăși...VINE!
Pentru că viața e minunată!

Pentru voi,
            Eu, zburând în fericire!