Cât de frumos este să trăim în viața aceasta într-o lume de poveste. Să deschidem ochii și cineva să ne zâmbească, să râdem și să fim fericiți toată ziua, să uităm că există răutate și tristețe.
Oare câți dintre noi își doresc ca totul să fie bine, să uite de grijile zilnice? Probabil că majoritatea.
Mi-aș fi dorit să pot spune că există lumea de poveste, dar nu pot. Nu există.
E o lume din ce în ce mai tristă, cu oameni care muncesc până la epuizare și tot nu reușesc să-și împlinească dorințele. Pentru că ele sunt tot mai mari de la o zi la alta.
Ne dorim un control așa de mare asupra vieții noastre încât uneori uităm că trăim, că existăm, că suntem ființe care au nevoie doar... de o poveste cu prietenii.
Vă aduceți aminte de copilăria voastră?
Simțeam că suntem în siguranță acasă, dar și pe stradă. Oriunde mergeam nu ne era teama.
Acum e tot mai rău. Începem să ne temem și de umbra noastră. Poate pentru că nu mai avem încredere unul în altul sau poate, cineva vrea să ne fie teama, cine știe!
Mă gândesc cât de bine era când nu îmi făceam griji pentru nimic, când știam că trebuie numai să mă joc. Apoi viața m-a purtat la școală, dar a fost un timp al bucuriei, al fericirii și al libertății.
Viața mi-a dat fericirea apoi mi-a luat-o și tot așa.
Am învățat însă să nu mă las înfrântă ci să mă ridic de jos de fiecare dată.
Vă învăț pe voi că în întuneric întotdeauna există o luminiță micuță, dar există. Depinde numai de noi să o vedem, să avem încredere în noi și să privim fără teamă viitorul.
Căsuța din copac...
E poate ceea ce mi-am dorit o viață.
Să o văd
Să o privesc minute în șir și să nu mă mai satur.
Să-mi imaginez o lume de poveste...
Să mă dau în leagăn și să-mi aduc aminte doar de momentele frumoase din viață.
Într-o zi...
Până atunci mi-am strâns poveștile înapoi în inima mea și le-am ferecat bine ca nu cumva să dispară!
Într-o altă zi...
V-ați întrebat vreodată cât de importantă e...siguranța?
Știu o să-mi spuneți că iarăși am idei trăsnite, dar vă asigur că nu am. De data aceasta sunt foarte serioasă. De câteva zile mă gândesc la acest cuvânt.
Siguranța, conform DEX-ului înseamnă lipsă de primejdie, sentiment de liniște și încredere pe care îl dă cuiva faptul de a se ști la adăpost de orice pericol.
Întrebarea care mă chinuie de câteva zile este:
Când ne simțim în siguranță?
Poate..
Când suntem copii.
Acasă, în casa părinților noștri.
Când suntem adulți.
Acasă, în casa noastră. Casa pe care ne-o aranjăm așa cum ne dorim noi.
Când suntem bătrâni.
Acasă, în casa pentru care am muncit o viață întreagă.
Siguranța e ceea ce simți când deschizi ușa și te afli acolo în locul acela drag, alături de cei pe care-i iubești. E liniștea aceea în fericire și bunătate, în dăruire și iubire.
Dar când totul o ia razna și nu mai am acel loc, ce mă fac cu siguranța?
Cum pot să-mi găsesc un punct de liniște?
De ce să mă prind ca să pot înfrunta cu demnitate viața?
Iată întrebări care mă chinuie.
Te-ntorci la locul unde te simți în siguranță, șoptiți voi.
Da, în cazurile fericite, când mai ai unde. În cele mai multe cazuri nu ai unde!
Atunci...cauți, șoptiți voi.
Da, poate.
Până la urmă nu contează unde ajungi, singurul lucru pe care ți-l dorești este doar să ai liniște.
Începutul este deosebit de greu, dar apoi...ai puterea de a înfrunta lumea, de a privi cu determinare fiecare persoană în ochi și de a merge mai departe.
Ai voința de a schimba totul, de a începe să clădești iarăși povestea vieții tale!
Și povestea se țese cu fire invizibile, se conturează în liniște și siguranță.
Într-o zi...
Am să-mi deschid inima și am să aștern poveștile una câte una. Poate în cartea aceea de care în ultimul timp nu am mai avut timp, poate aici cine știe!
Am să ajung la căsuța din copac și acolo îmi voi pleca capul și voi zbura în visare!
Am să privesc minute în șir apa care tresare la atingerea mea, care-mi șoptește în susurul ei:
Mergi înainte ca mine, nu te lăsa înfrântă de nimeni și de nimic.
Prețuiește-te pe tine pentru ceea ce ești, pentru ceea ce poți, pentru ceea ce ai de oferit.
Nu renunța la speranțele sufletului tău, la vise, la povești, pentru că poveștile vieții se pot scrie iarăși...
Nu renuța!
Am să zâmbesc așa cum știu eu pentru că...
sunt în siguranță!
Am să privesc minute în șir spre florile din drumul meu și le șoptesc zâmbind:
For you,
just Me.
Oare câți dintre noi își doresc ca totul să fie bine, să uite de grijile zilnice? Probabil că majoritatea.
Mi-aș fi dorit să pot spune că există lumea de poveste, dar nu pot. Nu există.
E o lume din ce în ce mai tristă, cu oameni care muncesc până la epuizare și tot nu reușesc să-și împlinească dorințele. Pentru că ele sunt tot mai mari de la o zi la alta.
Ne dorim un control așa de mare asupra vieții noastre încât uneori uităm că trăim, că existăm, că suntem ființe care au nevoie doar... de o poveste cu prietenii.
Vă aduceți aminte de copilăria voastră?
Simțeam că suntem în siguranță acasă, dar și pe stradă. Oriunde mergeam nu ne era teama.
Acum e tot mai rău. Începem să ne temem și de umbra noastră. Poate pentru că nu mai avem încredere unul în altul sau poate, cineva vrea să ne fie teama, cine știe!
Mă gândesc cât de bine era când nu îmi făceam griji pentru nimic, când știam că trebuie numai să mă joc. Apoi viața m-a purtat la școală, dar a fost un timp al bucuriei, al fericirii și al libertății.
Viața mi-a dat fericirea apoi mi-a luat-o și tot așa.
Am învățat însă să nu mă las înfrântă ci să mă ridic de jos de fiecare dată.
Vă învăț pe voi că în întuneric întotdeauna există o luminiță micuță, dar există. Depinde numai de noi să o vedem, să avem încredere în noi și să privim fără teamă viitorul.
Căsuța din copac...
E poate ceea ce mi-am dorit o viață.
Să o văd
Să o privesc minute în șir și să nu mă mai satur.
Să-mi imaginez o lume de poveste...
Să mă dau în leagăn și să-mi aduc aminte doar de momentele frumoase din viață.
Într-o zi...
Până atunci mi-am strâns poveștile înapoi în inima mea și le-am ferecat bine ca nu cumva să dispară!
Într-o altă zi...
V-ați întrebat vreodată cât de importantă e...siguranța?
Știu o să-mi spuneți că iarăși am idei trăsnite, dar vă asigur că nu am. De data aceasta sunt foarte serioasă. De câteva zile mă gândesc la acest cuvânt.
Siguranța, conform DEX-ului înseamnă lipsă de primejdie, sentiment de liniște și încredere pe care îl dă cuiva faptul de a se ști la adăpost de orice pericol.
Întrebarea care mă chinuie de câteva zile este:
Când ne simțim în siguranță?
Poate..
Când suntem copii.
Acasă, în casa părinților noștri.
Când suntem adulți.
Acasă, în casa noastră. Casa pe care ne-o aranjăm așa cum ne dorim noi.
Când suntem bătrâni.
Acasă, în casa pentru care am muncit o viață întreagă.
Siguranța e ceea ce simți când deschizi ușa și te afli acolo în locul acela drag, alături de cei pe care-i iubești. E liniștea aceea în fericire și bunătate, în dăruire și iubire.
Dar când totul o ia razna și nu mai am acel loc, ce mă fac cu siguranța?
Cum pot să-mi găsesc un punct de liniște?
De ce să mă prind ca să pot înfrunta cu demnitate viața?
Iată întrebări care mă chinuie.
Te-ntorci la locul unde te simți în siguranță, șoptiți voi.
Da, în cazurile fericite, când mai ai unde. În cele mai multe cazuri nu ai unde!
Atunci...cauți, șoptiți voi.
Da, poate.
Până la urmă nu contează unde ajungi, singurul lucru pe care ți-l dorești este doar să ai liniște.
Începutul este deosebit de greu, dar apoi...ai puterea de a înfrunta lumea, de a privi cu determinare fiecare persoană în ochi și de a merge mai departe.
Ai voința de a schimba totul, de a începe să clădești iarăși povestea vieții tale!
Și povestea se țese cu fire invizibile, se conturează în liniște și siguranță.
Într-o zi...
Am să-mi deschid inima și am să aștern poveștile una câte una. Poate în cartea aceea de care în ultimul timp nu am mai avut timp, poate aici cine știe!
Am să ajung la căsuța din copac și acolo îmi voi pleca capul și voi zbura în visare!
Am să privesc minute în șir apa care tresare la atingerea mea, care-mi șoptește în susurul ei:
Mergi înainte ca mine, nu te lăsa înfrântă de nimeni și de nimic.
Prețuiește-te pe tine pentru ceea ce ești, pentru ceea ce poți, pentru ceea ce ai de oferit.
Nu renunța la speranțele sufletului tău, la vise, la povești, pentru că poveștile vieții se pot scrie iarăși...
Nu renuța!
Am să zâmbesc așa cum știu eu pentru că...
sunt în siguranță!
Am să privesc minute în șir spre florile din drumul meu și le șoptesc zâmbind:
For you,
just Me.
Comentarii
Trimiteți un comentariu