Viața e frumoasă...
Când începi să vezi lumea în culori.
Culorile vieții îți mângâie sufletul și mintea ta o ia razna.
Razna e simțirea vieții și dansul inimii tale.
Inima bate nebună în dorința uriașă de a spera.
Speranța zboară spre cer aducând razele soarelui în sufletul tău!
Sufletul privește, învață și râde spre cerul senin pictat de norii pufoși.
Norii ascund picăturile de ploaie și zâmbesc șăgalnic spre tine.
Zâmbetul înflorește în mintea, inima și sufletul tău și viața prinde culoare...
Culorile vieții mele se revarsă spre mine din fiecare floare perfectă, din fiecare fir de iarbă, din apele bătrânului lac și din zâmbetul oamenilor care mă salută.
Viața mea...merge înainte.
Paginile vieții nu se mai pot da înapoi așa că nu-mi rămâne decât să citesc mai departe în marea carte a vieții. Pas cu pas străbat fiecare cuvânt și deși am sufletul îndoit zâmbesc, zâmbesc așa cum nu am mai zâmbit de ani de zile. Nu contează că în momentul următor lacrimile mele vor izvorî contează numai că nu mă las înfrântă.
Ieri nu am alergat pe lângă lacul meu bătrân ci am stat pe una din pietrele care străjuiesc acolo, cu o foaie de hârtie în mână și un creion...E prima dată când scriu acolo! Cuvintele au venit mai greu, dar important e că am reușit să scriu, așa din toată inima cum v-am învățat pe voi.
Iar astăzi am vorbit...
Și am reușit!
Așa că m-am bucurat din tot sufletul alături de cei care mi-au fost alături în anul acesta așa de greu. Și am găsit culoare!
Culoare în zâmbetul colegelor mele,
Culoare în dansul meu,
Culoare în inima mea!
Mă-ntorc cu gândul meu nebun la viață și îi spun că oricât de furioasă sunt pe ea, eu voi continua să găsesc culoare în fiecare floare, în fiecare lucru care mă-nconjoară, în fiecare om. Pentru că îmi place să gândesc simplu: Astăzi e astăzi, mâine e mâine!
Și cred din tot sufletul că puterea sufletului poate străbate gândurile,
că voința puternică te poate face
să mergi atunci când inima ta e la pământ, că...
Viață nebună!
Zâmbetul meu străbate rândurile scrise, pentru că e liniște.
Norii furtunii s-au retras pentru că eu sunt vântul care i-a împrăștiat.
Sufletul tresare în durere și bucurie în fiecare clipă a vieții și simte pentru prima dată că trăiește cu adevărat.
Speranța se înfășoară în jurul trupului meu și o poartă în pași de dans.
Inima se oprește pentru o secundă când întâlnește dorința nebună și razna o ia mintea în încercarea disperată de a se prinde de firul de păianjen pe care stă.
Culorile vieții se văd mai intense de acolo de pe firul acela pe care mă leagăn așa cum mă legănam în leagănul copilăriei mele.
Și două lacrimi îmi străbat obrajii, iar șoapta străbate întreg universul, zguduie timpul vieții din temelii:
Viața e frumoasă!
Pentru voi,
Mihaela.
Când începi să vezi lumea în culori.
Culorile vieții îți mângâie sufletul și mintea ta o ia razna.
Razna e simțirea vieții și dansul inimii tale.
Inima bate nebună în dorința uriașă de a spera.
Speranța zboară spre cer aducând razele soarelui în sufletul tău!
Sufletul privește, învață și râde spre cerul senin pictat de norii pufoși.
Norii ascund picăturile de ploaie și zâmbesc șăgalnic spre tine.
Zâmbetul înflorește în mintea, inima și sufletul tău și viața prinde culoare...
Culorile vieții mele se revarsă spre mine din fiecare floare perfectă, din fiecare fir de iarbă, din apele bătrânului lac și din zâmbetul oamenilor care mă salută.
Viața mea...merge înainte.
Paginile vieții nu se mai pot da înapoi așa că nu-mi rămâne decât să citesc mai departe în marea carte a vieții. Pas cu pas străbat fiecare cuvânt și deși am sufletul îndoit zâmbesc, zâmbesc așa cum nu am mai zâmbit de ani de zile. Nu contează că în momentul următor lacrimile mele vor izvorî contează numai că nu mă las înfrântă.
Ieri nu am alergat pe lângă lacul meu bătrân ci am stat pe una din pietrele care străjuiesc acolo, cu o foaie de hârtie în mână și un creion...E prima dată când scriu acolo! Cuvintele au venit mai greu, dar important e că am reușit să scriu, așa din toată inima cum v-am învățat pe voi.
Iar astăzi am vorbit...
Și am reușit!
Așa că m-am bucurat din tot sufletul alături de cei care mi-au fost alături în anul acesta așa de greu. Și am găsit culoare!
Culoare în zâmbetul colegelor mele,
Culoare în dansul meu,
Culoare în inima mea!
Mă-ntorc cu gândul meu nebun la viață și îi spun că oricât de furioasă sunt pe ea, eu voi continua să găsesc culoare în fiecare floare, în fiecare lucru care mă-nconjoară, în fiecare om. Pentru că îmi place să gândesc simplu: Astăzi e astăzi, mâine e mâine!
Și cred din tot sufletul că puterea sufletului poate străbate gândurile,
că voința puternică te poate face
să mergi atunci când inima ta e la pământ, că...
Viață nebună!
Norii furtunii s-au retras pentru că eu sunt vântul care i-a împrăștiat.
Sufletul tresare în durere și bucurie în fiecare clipă a vieții și simte pentru prima dată că trăiește cu adevărat.
Speranța se înfășoară în jurul trupului meu și o poartă în pași de dans.
Inima se oprește pentru o secundă când întâlnește dorința nebună și razna o ia mintea în încercarea disperată de a se prinde de firul de păianjen pe care stă.
Culorile vieții se văd mai intense de acolo de pe firul acela pe care mă leagăn așa cum mă legănam în leagănul copilăriei mele.
Și două lacrimi îmi străbat obrajii, iar șoapta străbate întreg universul, zguduie timpul vieții din temelii:
Viața e frumoasă!
Pentru voi,
Mihaela.
Comentarii
Trimiteți un comentariu