Treceți la conținutul principal

Reconectare la umanitate

Mi-am prins flori în păr și privesc spre voi cu zâmbet.
Viața este cu bune și rele, important este să avem încredere în noi și să ne „ridicăm” de fiecare dată de jos și să o luăm de la început. Trăim cu trecutul în suflet, trebuie să ne împăcăm cu el într-un final, dar acesta nu trebuie să ne definească. 
Noi suntem ceea ce suntem, nu ceea ce cred alții despre noi sau ce vor alții de la noi.

În ultimele luni viața noastră, a tuturor, s-a schimbat total. 
Virusul acesta ne-a „furat” liniștea. Toți ne-am văzut obligați să luăm o pauză de la realitatea personală. Spre surprinderea mea majoritatea populației a acceptat foarte ușor toate măsurile. 
Zic eu, că toți am dat dovadă de responsabilitate.
 
Mă întreb tot mai mult dacă sacrificiul pe care l-am făcut toți este apreciat și a contat? Oare?
Mi-aș dori să văd mai multă încredere și speranță, calm și responsabilitate, pentru că acestea se transmit. Întotdeauna, chiar întotdeauna ele pleacă de „sus” în „jos”.
Eu sunt...„jos”, voi?
Și nu simt calmul, liniștea, încrederea și speranța...

Dar totuși zâmbesc!
De ce?
Pentru că-mi scotocesc în suflet și asemeni unui magician iau de acolo: speranța, încrederea, calmul și zâmbetul meu inconfundabil. Le transpun în cuvinte și le „arunc” spre voi.
Vedeți? 
Deja zâmbetul a înflorit pe fața voastră.
 
Reconectare la umanitate...
Reconectare la „a fi”
A fi fericit.
A fi visător.
A fi responsabil
A fi plin de curaj nebun.
A fi înțelept.
Doar...a fi Om.

Priviți cu atenție în sufletul vostru și căutați să vă răspundeți cu sinceritate la întrebarea: 
Cine sunt?
Căutați în inima voastră și vedeți dacă vreți să schimbați ceva acolo.
Sunt liber în gândire?
Pot decide asupra vieții mele?
Sunt capabil să mă protejez și să-i protejez pe cei din jurul meu?
Dacă da...cum fac acest lucru?
Știu, știu o să-mi spuneți: Ne spălăm pe mâini. Purtăm masca. Am grijă la cei care sunt în jurul meu...

Corect.
Dar voi înțelegeți că vreau să mă reconectez la umanitate?
Vreau să-mi îmbrățișez cunoscuții, 
vreau să stau la un pahar de vin fără să mă tem, 
vreau să râd și să spun un banc, chiar dacă nu sunt grozavă la asta, în prezența prietenilor la „pensionarea” aceea care nu mai vine. 
Vreau să dansez fără să-mi fie teamă cu un virus zboară spre mine. 
Bătu-l-ar vina, că ne-a schimbat întreaga gândire, ne-a înfricoșat peste măsură, ne-a făcut să ne temem și de umbra noastră, ne-a determinat pe unii să nu mai ieșim din casă!

Cum vom reuși să ne reluăm viața?
Să avem încredere?
Să avem liniște că mediul de acasă sau la locul de muncă, de la școală sau dintr-un loc public, este sigur? Întrebări la care cu siguranță ați încercat să dați un răspuns mai ales în aceste luni.

Toți am încercat cu clor și dezinfectant, sunt convinsă.
Zilele trecute, însă, am citit despre ceva foarte interesant, care ne-ar putea readuce liniștea în viață.
Sterilizatoare cu lampă UVC, care distrug bacterile, virusurile și purifică aerul în proporție de 99,9 %.

Ia auziți aici: dezinfectează spațiile închise, casa, mașina, garderoba, birouri, săli de conferință, dar și obiecte precum telefoane, chei, bani și bijuteri ( dacă le ai, normal.😀)
Normal pentru că-mi place să mă documentez și-mi place să găsesc soluții viabile pentru a mă putea reconecta cât mai repede la umanitate și la realitatea aceea „furată” de virus, am căutat magazinul online unde găsim astfel de sterilizatoare  https://lavanuv.ro/

Corect.
Ați înțeles bine.
Aici găsiți produse de calitate pentru o protecție avansată.
Prețul? Este unul ok pentru ceea ce face. 
Foarte important, din ceea ce am citit este că noi trebuie să părăsim încăperea în momentul în care dăm drumul la o astfel de lampă și după ce se termină timpul de sterilizare încăperea se aerisește 30 de minute.
Vă las pe voi să citiți mai multe despre acest produs, eu mă gândesc numai la șeful meu. Oare nu ia decizia de a dezinfecta încăperile astfel, să mă întorc la serviciu să aud de dimineață un banc zis de colega mea haioasă, care ne destinde frunțile încă de la prima oră.
Să revin la viața mea!

Sunt convinsă că există soluții viabile dacă se vrea să ne reconectăm toți la umanitate.
Voi ce credeți?

Pentru voi, 
tot eu,
      T. A.

P.S.
O imagine pentru voi din locul cel mai sigur.
Un colț de țară, unde ne re-conectăm cu Universul.




Comentarii

  1. 🌼🌼🌼
    🌺🌺🌺
    🏵️🏵️🏵️
    🍄🍄🍄
    🧚‍♂️🧚‍♂️🧚‍♂️
    🧚‍♀️🧚‍♀️🧚‍♀️

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Viața...în pași de dans

       A rc peste timp, peste sentimente, peste trăiri.                                                                                        O ricât de mult vrem să ne reconectăm la viața pe care am trăit-o înainte de oprirea în loc a lumii (Știți voi!), nu reușim. Sunt două pespective diferite. Stați o clipă și priviți în oglindă. Prima data din partea stângă, apoi din partea dreaptă. Vedeți același lucru? Cele două imagini sunt aproape identice. Aproape. Mici detalii le fac diferite. Aceste detalii ne îndepărtează așa de mult de lumea și timpul petrecut înainte și de ceea ce trăim acum. Infinit de mult. Schimbări peste schimbări.      L umea s-a schimbat, oamenii s-au schimbat, copii s-au schimbat și ei. Totul e altfel, nimic nu mai este la fel. Gândirea noastră s-a modificat, dar oricât de mult mă întreb în ultimul timp, dacă în bine, nu pot să mă hotărăsc asupra răspunsului.                                                                                                      M ă u

Lumea văzută prin ochii mei

Mi-am pus ochelarii pe nas și am deschis ochii să văd mai bine! Poate, mi-am zis în gând, poate o să văd frumusețea din lumea aceasta. Și am deschis ochii cât de mult am putut. Am privit cu atenție în jurul meu... Viața, viața e o înșiruire de evenimente frumoase, triste, amuzante, dramatice. Evenimente care te marchează, care te schimbă, care te maturizează... Lumea pe care o văd eu nu este perfectă! Lumea pe care o văd eu este complicată! Aș vrea să pot schimba ceva. Aș vrea să pot mângâia cu degetele mele fiecare moment din viața mea și să îl fac mai frumos, mai bun sau mai spectaculos. Dar nu se poate! Nici unul dintre noi nu-și poate schimba destinul. Putem însă să facem lucruri mărunte, care să ne facă să ne simțim fericiți. Îmi aduc aminte de un film, cred că November se numea,  în care personajul principal încerca să trăiască la maxim fiecare clipă pentru că știa că mai are foarte puțin de trăit. De multe ori m-am gândit cum ar fi să știi că zilele tale sunt numărat

Fir de suflet

       Cine ești în lumea aceasta mare? Unde îți dorești să fii peste o clipă, o zi sau un an? Cum reușești să înfrunți fiecare zi din viață? Cu privirea plecată în înfrigurarea sufletului sau zâmbind senin spre cerul îmbujorat al dimineții?      Cine ești tu? În mulțimea destinelor ne pierdem, ne micșorăm până la un fir de suflet tremurat. Cum îți învingi teama de nou și răzbați deasupra inimii? Încredere înzecită în gândul tău răzleț, care străbate nemărginirea lumii.      Cine este el? Fantasmă a proprilor emoții, trăiri agățate în gânduri deșirate pe covorul vieții. Idei risipite în vântul primăvăratec, idei cu sens și fără sens, în îngemănare absurdă a senzațiilor, a simțirii, a trăirii la limită. Cu sens. Fără. Azi. Ieri. Mâine.      Cine suntem noi? Suflete îngemănate în dureri neștiute, în speranțe deșarte, în inimi pustiite de doruri nenumărate. Un gând, o idee încrezătoare, aducătoare de speranțe. Împărtășite sau nu. Dorite. Voite. Putere aducătoare de viață, de durere și