Treceți la conținutul principal

Reconectare la umanitate

Mi-am prins flori în păr și privesc spre voi cu zâmbet.
Viața este cu bune și rele, important este să avem încredere în noi și să ne „ridicăm” de fiecare dată de jos și să o luăm de la început. Trăim cu trecutul în suflet, trebuie să ne împăcăm cu el într-un final, dar acesta nu trebuie să ne definească. 
Noi suntem ceea ce suntem, nu ceea ce cred alții despre noi sau ce vor alții de la noi.

În ultimele luni viața noastră, a tuturor, s-a schimbat total. 
Virusul acesta ne-a „furat” liniștea. Toți ne-am văzut obligați să luăm o pauză de la realitatea personală. Spre surprinderea mea majoritatea populației a acceptat foarte ușor toate măsurile. 
Zic eu, că toți am dat dovadă de responsabilitate.
 
Mă întreb tot mai mult dacă sacrificiul pe care l-am făcut toți este apreciat și a contat? Oare?
Mi-aș dori să văd mai multă încredere și speranță, calm și responsabilitate, pentru că acestea se transmit. Întotdeauna, chiar întotdeauna ele pleacă de „sus” în „jos”.
Eu sunt...„jos”, voi?
Și nu simt calmul, liniștea, încrederea și speranța...

Dar totuși zâmbesc!
De ce?
Pentru că-mi scotocesc în suflet și asemeni unui magician iau de acolo: speranța, încrederea, calmul și zâmbetul meu inconfundabil. Le transpun în cuvinte și le „arunc” spre voi.
Vedeți? 
Deja zâmbetul a înflorit pe fața voastră.
 
Reconectare la umanitate...
Reconectare la „a fi”
A fi fericit.
A fi visător.
A fi responsabil
A fi plin de curaj nebun.
A fi înțelept.
Doar...a fi Om.

Priviți cu atenție în sufletul vostru și căutați să vă răspundeți cu sinceritate la întrebarea: 
Cine sunt?
Căutați în inima voastră și vedeți dacă vreți să schimbați ceva acolo.
Sunt liber în gândire?
Pot decide asupra vieții mele?
Sunt capabil să mă protejez și să-i protejez pe cei din jurul meu?
Dacă da...cum fac acest lucru?
Știu, știu o să-mi spuneți: Ne spălăm pe mâini. Purtăm masca. Am grijă la cei care sunt în jurul meu...

Corect.
Dar voi înțelegeți că vreau să mă reconectez la umanitate?
Vreau să-mi îmbrățișez cunoscuții, 
vreau să stau la un pahar de vin fără să mă tem, 
vreau să râd și să spun un banc, chiar dacă nu sunt grozavă la asta, în prezența prietenilor la „pensionarea” aceea care nu mai vine. 
Vreau să dansez fără să-mi fie teamă cu un virus zboară spre mine. 
Bătu-l-ar vina, că ne-a schimbat întreaga gândire, ne-a înfricoșat peste măsură, ne-a făcut să ne temem și de umbra noastră, ne-a determinat pe unii să nu mai ieșim din casă!

Cum vom reuși să ne reluăm viața?
Să avem încredere?
Să avem liniște că mediul de acasă sau la locul de muncă, de la școală sau dintr-un loc public, este sigur? Întrebări la care cu siguranță ați încercat să dați un răspuns mai ales în aceste luni.

Toți am încercat cu clor și dezinfectant, sunt convinsă.
Zilele trecute, însă, am citit despre ceva foarte interesant, care ne-ar putea readuce liniștea în viață.
Sterilizatoare cu lampă UVC, care distrug bacterile, virusurile și purifică aerul în proporție de 99,9 %.

Ia auziți aici: dezinfectează spațiile închise, casa, mașina, garderoba, birouri, săli de conferință, dar și obiecte precum telefoane, chei, bani și bijuteri ( dacă le ai, normal.😀)
Normal pentru că-mi place să mă documentez și-mi place să găsesc soluții viabile pentru a mă putea reconecta cât mai repede la umanitate și la realitatea aceea „furată” de virus, am căutat magazinul online unde găsim astfel de sterilizatoare  https://lavanuv.ro/

Corect.
Ați înțeles bine.
Aici găsiți produse de calitate pentru o protecție avansată.
Prețul? Este unul ok pentru ceea ce face. 
Foarte important, din ceea ce am citit este că noi trebuie să părăsim încăperea în momentul în care dăm drumul la o astfel de lampă și după ce se termină timpul de sterilizare încăperea se aerisește 30 de minute.
Vă las pe voi să citiți mai multe despre acest produs, eu mă gândesc numai la șeful meu. Oare nu ia decizia de a dezinfecta încăperile astfel, să mă întorc la serviciu să aud de dimineață un banc zis de colega mea haioasă, care ne destinde frunțile încă de la prima oră.
Să revin la viața mea!

Sunt convinsă că există soluții viabile dacă se vrea să ne reconectăm toți la umanitate.
Voi ce credeți?

Pentru voi, 
tot eu,
      T. A.

P.S.
O imagine pentru voi din locul cel mai sigur.
Un colț de țară, unde ne re-conectăm cu Universul.




Comentarii

  1. 🌼🌼🌼
    🌺🌺🌺
    🏵️🏵️🏵️
    🍄🍄🍄
    🧚‍♂️🧚‍♂️🧚‍♂️
    🧚‍♀️🧚‍♀️🧚‍♀️

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Tăcerea din sufletul tău/meu

Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. D eseori o durere imensă șterge din suflet tot. Este, cum să spun, asemeni unei furtuni care mătură tot în cale. Acel uragan de care tot vorbesc eu de doi ani. Un uragan care distruge totul, lăsând în urma lui numai prăpăd. Și tăcere. O tăcere adâncă. Care doare. Indefinită pentru cei din jurul tău, dar atât de plină de sensuri pentru tine. Nimeni și nimic nu va înțelege ce este în sufletul tău. Nimeni și nimic nu poate readuce părțile frumoase din trecut înapoi în viața ta. S-a șters. Delete. Degeaba cauți. Mintea ta refuză să mai readucă informațiile. Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. Î n timp, ea devine asemeni unui lac într-o zi frumoasă de vară. De o frumusețe ieșită din comun, dar...fără sens dacă ești singur. Când primești pe altcineva în sufletul tău... Știi. Știi că nu vine acolo pentru a umple golul acela, ci pentru a construi împreună un alt vis, o altă realitate a vieții t...

Planul

M i-am prins flori în păr și privesc spre voi cu bucurie. Îmi doresc să am suficient timp pentru a scrie mai mult. Sufăr că nu pot să mă concentrez suficient atunci când scriu, din diferite motive,  nici nu contează care. Ideile, gândurile, scrisul meu acum nu are cursivitate și asta chiar mă enervează!😀 Păi cum e posibil? Dau sfaturi la alții și la mine nu le aplic? D a, cam așa. Lăsând gluma chiar am o perioadă în care nu mă pot concentra. Ai îmbătrânit,  râdeți voi. Da, da...și asta! Cred însă că vremea e de vină. Vreau primăvară! Vreau culoare! Vreau adierea vântului să-mi mângâie pletele să mă dezmierde și să-mi șoptească cuvinte numai de noi știute. Vreau...timp pentru scris. Intr-un colț de lume, într-o casă cu pridvor, într-o curte plină de câini și pisici și flori multe flori. Vreau liniște, ca din liniște să pot să-mi deapăn povestea pas cu pas, idee cu idee, până e un tot unitar. Vreau să nu mai uit cuvinte! Și vreau să nu mai uit de mine. Pentru că ...

Frumusețea cititului

M i-am prins flori în păr și fluturi în suflet și zâmbesc spre voi cu bunătate și tristețe. Știu, știu o să mă întrebați de ce tristețe! Păi.. E greu de explicat. E greu de înțeles chiar și de către mine! Așa că, mi-am propus să las tristețea pentru cinci minute într-un colț al inimii mele și să vorbesc cu voi! Da, da...scrisul meu e un mod de a povesti cu voi! V -am prezentat o carte interesantă de citit acum două zile. Normal că trebuie să vă prezint foarte pe scurt și continuarea. Dar să știți că am ales la întâmplare, din dorința de a cunoaște alt scriitor, pentru că m-am împotmolit la ultima carte pe care am achiziționat-o al lui Haruki Murakami , Underground . Îmi place atât de mult cum scrie, dar aici nu am putut să trec de 50 de pagini. Cum să vă spun, am înțeles că este prezentat un atentat, dar nu pricep de ce ar trebui să prezinți o mulțime de oameni cu trăirile lor din acel moment. Disperarea oamenilor, lipsa de ajutor și de compasiune cumva șochează. Două lumi, u...