Sighișoara

Sunt zile în care tristețea mă cuprinde în brațe, apoi îmi revin și îmi spun că viața merge înainte indiferent dacă ești trist sau vesel. Așa că încerc să descopăr frumusețea unor locuri pentru a-mi mângâia sufletul trist și pentru a prinde curaj!
Știu o să râdeți dar viața aceasta nu poți să o trăiești decât cu mult curaj și determinare. Am învățat asta în ultimul an când m-am lovit de nenumărate ori. Câteodată nu am repetat greșelile, dar de cele mai multe ori le-am repetat, așa pentru că sunt un om tareeee încăpățânat!
Ce să mai zic, important e că-mi asum greșelile pe care le-am făcut și pot merge mai departe cu multă încredere că Dumnezeu îmi va rândui liniște și de ce nu, fericire!
Sunt o optimistă într-un ocean de tristețe!
Frumos, nu?

În zilele trecute am revenit la trenul meu drag. Și ce credeți voi, așa ca să încep vara cu veselie iată-mă în tren spre Cetatea Sighișoarei în singurul vagon al trenului. Păi am fost de-a dreptul șocată când am văzut un singur vagon. Mă tot întreb unde ajunge țara aceasta. Cel mai fericit a fost controlorul că mai avea și el călători așa că ne-a povestit că vagoanele au fost foarte vechi astfel că au fost casate, iar acum nu mai au! Tipic pentru țara mea!
Dar asta nu m-a descurajat în călătoria mea, am remarcat că deși e un tren personal merge mai repede decât am mers anul trecut pe aceeași rută cu trenul rapid! ( poate era mai ușor!!!) Iar condițiile din singurul vagon -acceptabile.
Eu m-am bucurat să văd iarăși dealurile mele dragi, să-mi umplu sufletul de verdele care a acoperit tot, de florile câmpului și de macii care înroșesc lanurile.
Călătoria cu trenul e pentru mine un timp al liniștii sufletului meu.

Sighișoara...
În fiecare an încep călătoria mea în această cetate.
Interesant e că de fiecare dată descopăr ceva nou!
Așa că...iată-mă în vechea cetate în care dacă pășești te întorci în trecut.
Nu am fost surprinsă să găsesc foarte mulți turiști, e deja o normalitate. Doar că anul acesta cele mai multe grupuri au fost de spanioli.
Dezamăgirea mea însă a fost mare pentru atitudinea doamnelor de la muzeul din turnul cu ceas. Încă o dată discriminați în propria țară! Adică să ne înțelegem ne purtăm frumos cu toate grupurile de străini, dar nu ne purtăm frumos cu românii! Tipic românesc.
Doar că sincer de data aceasta nu mi-a prea păsat. Atâta timp cât plătesc un bilet pentru a vedea exponatele unui muzeu și a admira panorama de sus din turn, de ce m-aș grăbi să cobor pentru că ele au foarte multe grupuri! Mai ales că nu ne-au atras atenția că am avea un timp. Deci?
Ceasul din turn merge și îl puteți admira în toată splendoarea lui. E interesant să vedeți cum se pune în mișcare totul. Timpul!

Oricum vă recomand să intrați în muzeu.
Eu descopăr lucruri de mult uitate de mine. Învățate cândva la școală, puse bine într-un cotlon al minții mele și uitate. De data aceasta m-am uitat cu mai multă atenție la toate exponatele de la fiecare breaslă. Chiar interesant. Și ca să fie totul complet am vizitat fiecare turn al fiecărei bresle. Unele le-am admirat de afară, pentru că nu erau restaurate, dar au fost unele unde am putut intra și chiar mi-au plăcut. Într-unul expoziție de pictură, în alt turn oameni care lucrează exact ca acum mult, mult timp.
Am fost uimită să aud că au calfe din toate țările, că vin oameni să învețe meserie! Foarte tare!

Sighișoara e un oraș al liniștii și împlinirii.

Oamenii și turiștii își zâmbesc, e o relaxare totală, fiecare om stă pe unde poate fără să se simtă cumva stingher. Trebuie să vă spun că o astfel de relaxare și bună-dispoziție am mai văzut numai în Elveția. Și nu glumesc. Am fost șocată când am văzut cât de calmi și zâmbitori sunt oamenii de acolo. Cumva timpul era mai lent.
Când te duci dintr-o țară în care toată lumea strigă, e nervoasă și super stresată de tot într-o țară ca Elveția ai un șoc! Mă uitam uimită la oamenii din jurul meu, cât de calmi, parcurile erau pline și stăteau pe jos pe iarbă copii, bătrâni, oameni zâmbitori... Pentru că programul de lucru este făcut în așa fel încât între 12-14 toată lumea ia masa! În fine o să vă mai povestesc eu odată despre vizita mea în țara aceasta frumoasă, dar acum să ne întoarcem la cetatea medievală încă locuită, Sighișoara.
Am descoperit cea mai frumoasă terasă de la cel mai frumos restaurant. Superb! (Nu singură!!!)
E minunat. Parcă te întorci în timp și trăiești cu totul în altă lume.
O lume desprinsă dintr-un film, o lume de poveste.

Am plecat cu bucurie în suflet, cu energie pozitivă, cu încredere că drumul meu în călătorii a început!
Vara este timpul să vedem cât mai multe locuri, să zâmbim cât mai mult, să citim enorm și să simțim fiecare clipă a vieții frumos!
Câteva fotografii făcute de mine, normal.

Pentru voi,
          Mihaela.