Străin, lângă mine

Viață ciudată m-ai pus iarăși la pământ!
Mi-ai arătat încă o dată că nedreptatea triumfă, că oamenii sunt răi!
Dar...
Dar Eu am învățat.
Am învățat să nu mă consider învinsă.
Am învățat că dacă sunt întinsă pe pământul rece pot vedea norii, soarele mă încălzește, ploaia mă spală, vântul mă mângâie și-mi șterge lacrimile. Și pot visa! 
Am învățat că uneori când crezi că ai câștigat, de fapt ai pierdut cel mai mult!
Am învățat că uneori când pierzi câștigi!

Și, da, am stat întinsă în iarba înflorită o jumătate de oră, dar apoi m-am ridicat și am alergat. Când nu am mai avut suflu am mers, dar nu m-am oprit. Știți de ce?
Pentru simplu fapt că pot!
Pentru că nu mi-este rușine de nimic.
Pentru că am fost, sunt și voi fi același om.
Și m-am gândit, sincer, la voi. La ce v-am învățat de un an de zile: că în orice rău există o parte bună. Cu fiecare pas făcut mă întrebam: Care este binele din tot răul acesta?
Sunt puternică! am strigat în ființa mea.
Sunt o fire veselă! am zâmbit eu.
Sunt nebună câteodată, dar super simpatică!
Sunt talentată! Da, mi-am spus eu singură. Sunt.
Și...

Este așa de ușor să verși venin peste celălalt. Dar v-ați gândit vreodată că doar acela care are venin în suflet, doar acela poate să-l verse? Așa că dacă a trebuit să suport toate lucrurile urâte, le-am primit.
Dar...
Nu m-au înfrânt ci m-au făcut puternică!
M-au determinat să văd lumea cu alți ochi. Să privesc oamenii din jurul meu mai atentă și să încerc să fac lucruri care-mi fac plăcere. Și acest lucru m-a schimbat, sau mai degrabă m-am redescoperit pe mine. 
În seara aceasta una dintre prietenele mele bune mi-a spus că de fiecare dată când citește rândurile mele simte că e acolo, că ea e personajul acela. Am privit-o uimită. Nu am crezut nici o clipă că s-ar putea întâmpla așa ceva! Dar apoi mi-am dat seama că sunt atâția oameni care se regăsesc în situațile de viață prezentate și cine știe într-un fel sau altul îi ajut. Ce aș mai putea dori mai mult decât atât?

Viața aceasta ciudată mi-a luat și mi-a dat, iar apoi mi-a dat și iarăși mi-a luat.
Deci, zic eu optimista, sunt la...primesc!
Astăzi am simțit pentru prima dată că nu sunt singură! 
O să râdeți, dar acesta a fost sentimentul meu un an de zile: 
Că sunt așa de singurăăă! Că am rămas singură!

Astăzi însă nu mi-e mai frică de singurătate. 
Am descoperit cu uimire în timp ce mergeam pe lângă lacul meu bătrân.
De ce? șoptiți voi cu lacrimi în ochi.
Pentru că-mi place această singurătate. 
Vedeți voi, e mai greu să te simți singur când ești într-o căsnicie! Atunci singurătatea doare așa de tare, încât nu mai știi de tine. Poți tot încerca și nu ai cum să scapi de sentimentul care-ți taie respirația, care-ți sfâșie sufletul în mii de părticele.
Încerci din răsputeri să oferi explicații acolo unde nu sunt, să găsești motive pentru a-l scuza într-un fel sau altul...Nu vrei să accepți adevărul. Îl negi cu așa tărie, de începi să te crezi pe cuvânt!
O să râdeți, dar de multe ori am zis anul acesta: Doamne, dar chiar mi-e milă de el, săracul!
Toți se uitau la mine numai că nu-mi ziceu: ai luat-o razna?
Dar nu, nu am luat-o ci doar așa se comportă cea care iubește prea mult.
Acum să ne înțelegem bine, eu nu mai am nici un fel de sentiment pentru cel pe care l-am considerat sufletul meu pereche! A avut el grijă de asta! Dar nu regret nimic. Am crezut, m-am sacrificat pentru că așa am crezut că trebuie, am suferit și....s-a terminat.

De fiecare dată când se încheie ceva, începe altceva.
Deci sunt la început! Și sunt așa de liniștită!
Și mă bucur că i-am dedicat primele 100 de articole. Și că am scris atâtea articole din care să vadă unde a greșit. Doar că...atunci când ai solzi pe ochi nimeni nu ți-i poate da jos.
Astăzi îmi dedic mie celelalte aproape 100 de articole pe care le-am scris pentru că merit!
Pentru că am o putere interioară extraordinară.
Și pentru că am învățat să mă prețuiesc pentru ceea ce sunt.

E așa de frumoasă liniștea mea.
E așa de magică privirea copiilor mei.
Am plâns pentru tine, dar trebuia să plâng pentru mine.
Te-am prețuit pentru că mi-am imaginat că ești altfel, dar ai dovedit contrariu.
Am plâns până la cer și stele, dar viața aceasta nu înseamnă...tu.
Știu că în drumul meu o să întâlnesc un alt...Tu!

Viața mea e frumoasă pentru că vreau Eu să o fac frumoasă.
Viața mea e liniștită, pentru că liniștea mi-a cuprins sufletul și ființa întreagă.
Viața mi-a arătat partea ei întunecată ca să pot vedea lumina.
Așa că astăzi am făcut festin!
Am mâncat înghețată cât am vrut!
Mi-am privit copii amândoi și i-am văzut așa de fericiți!
Și am realizat că...

În sfârșit: Sunt LIBERĂ!

Pentru voi,
          Mihaela.