Treceți la conținutul principal

Fata cu flori în păr

Mi-am prins flori în păr și privesc spre voi cu zâmbet în priviri.
Uneori este greu să acceptăm realitatea și ne ascundem sentimentele după zâmbetul de pe chip. În fiecare zi sunt uimită de cei din jurul meu, care au impresia că sunt...bine! Cât de comic mi se pare, cât de trist. Dar cum aș putea să le explic că nu mi-am dorit să arăt mai bine, să îmi schimb întreaga viață, să iau totul de la început? Că sunt lucruri care ne depășesc, care nu au o explicație logică, care pur și simplu se întâmplă și gata. Cum să le explic ceva ce nici eu nu înțeleg?
Cum să înțeleg ceva care nu are o explicație logică?
M-am uitat astăzi, atât de tristă, spre cei care-mi sunt aproape în fiecare zi și mi-am dat seama că nu au cum să înțeleagă ce este în sufletul meu. Le-am zâmbit. E mai bine să vadă doar omul care luptă cu toată ființa pentru a fi bine....

Uneori este așa de bine să încercăm să ne facem viața frumoasă.E așa de simplu.
Nici măcar nu vă dați seama, cât de simplu!
Priviți o imagine care mi-a bucurat sufletul în zilele trecute: Luna care se oglindește așa de frumos în apă.
Cred că așteptările noastre sunt tot mai mari, dorințele noastre sunt tot mai puternice și ajung să ne distrugă liniștea. Poate pentru că suntem înconjurați de tot felul de lucruri, pe care ni le dorim.
Nu fac excepție! Să nu credeți asta.
Oooo, nu! În ultimul timp am făcut shopping, dar am încercat să-mi iau numai ceea ce mă reprezintă.
Doar că...
Vedeți voi, nici un lucru material nu te face fericit, sau e doar o fericire efemeră.
Fericirea e așa de greu de găsit. Toată viața o căutăm, dar atunci când o avem nu știm să o prețuim. Ne pierdem în detalii, ne supărăm pentru nimicuri, ne distrugem singuri fericirea.
Când o pierdem rămânem cu sufletul îndurerat și trist...

Câteodată simt că am nevoie de spațiu, că nu mai pot respira, că nu mai pot să mă ridic de jos. Încerc atunci să văd doar partea bună a lucrurilor, asemeni copiilor. Știți că orice copil când este supărat caută altceva care să-l facă fericit. Ei cam așa fac și eu, caut ceva care-mi să-mi abată gândul de la tot. Așa că încerc în fiecare moment al vieții mele cenușii să găsesc un motiv pentru a zâmbi, nu pentru că-mi vine, ci pentru că am nevoie.
Am nevoie de optimism, am nevoie să-mi câștig încrederea în mine, după ce aceasta mi-a fost călcată în picioare, am nevoie să gătesc iarăși, ca să-mi demostrez că îmi place să gătesc, ca să nu cred cuvintele lor. Am nevoie să mă aranjez ca să-mi demostrez că Eu sunt Eu și nu ceea ce au încercat să demonstreze.
Sunt lucruri deosebit de grele, pentru că presupune o luptă continuă cu tine însuți, presupune voință puternică și multă muncă. Dar...nu mi-a fost frică de muncă niciodată! Doar că am muncit ani de zile doar pentru alții. Astăzi, muncesc pentru mine și îi ajut pe cei de lângă mine cât pot. Satisfacția este uriașă...

Mă gândesc zâmbind cum am început să scriu și-mi spun mereu că poate așa trebuia să fie. Cred cu putere că totul se aranjează într-un mod pe care noi nu-l înțelegem, dar care e doar spre binele nostru.
Sunt așa de tristă pentru atitudinea fiului meu, dar cred că o să fie un moment în care va vedea că greșește, își va aduce aminte de fiecare clipă frumoasă petrecută alături de mama lui, de clipele în care găteam împreună, povesteam verzi și uscate, mergeam la activități, în excursii, făceam teme, aveam grijă de el cât era bolnav...
Iubirea, iubirea e ceea ce nu se uită niciodată.
Într-o zi o să vadă, într-o zi o să simtă...Atunci brațele mele sunt deschise.
Părinții sunt capabili de multe sacrificii. Uneori copii nu văd aceste lucruri, pentru că...sunt copii. Iar ei sunt egoiști în iubirea lor,  vor să vadă numai ceea ce cred ei că e bine, ce le e bine lor. Nu țin cont de nimeni și de nimic.

Lumea mea s-a schimbat în ultimul an, e un fapt, dar nu las amintirile să-mi cuprindă sufletul. Lupt pentru liniștea mea. Încerc să-i învăț pe cei care citesc rândurile mele că e important să nu te lași înfrânt orice se întâmplă cu viața ta, să zâmbești din tot sufletul indiferent cum e vremea afară!
Iar cei de lângă mine...sunt simpatici!

Și ca să termin așa în felul meu o să vă spun o scurtă poveste: O femeie vine într-o zi și se plânge de familia ei. Că nu mai poate că în casa ei sunt copii, soțul, socrii...Este sfătuită să ia două animale și să le ducă în casă. Deși protestează, face acest lucru. După câteva zile iarăși se plânge ca acum e și mai mare nebunie în casa ei. Atunci e sfătuită să mai ia câteva animale și să le ducă în casă. Când după câteva zile spune că nu mai poate...Atunci e sfătuită să scoată animalele din casă.
Reacția? Știți?
E fericită că a rămas numai cu soțul, copii și socrii!
( povestea e puțin altfel, doar că mie îmi place să o povestesc în felul meu propriu!!!)
Sfat: bucuria alături de cei dragi trebuie prețuită de toți cei din familie, iar greutățile vieții duse împreună, trebuie respectate de toți membrii familiei.
Cea care se sacrifică cel mai mult e mama!
Doar că jertfa ei nu o vede nimeni. Iar dacă mama nu mai e...se destramă familia!

Pentru voi,
cu putere de muncă,
cu hotărâre, cu zâmbet,
       Eu.
PS. Articolul cu numărul 200!!!
      Bravo, mie!


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Dacă aș fi...

Mi-am prins flori în păr și privesc spre voi amuzată.Da, da...știu. O să mă întrebați ce găsesc de râs într-un timp al încercărilor. Spre surprinderea mea, mai sunt zile în care zâmbetul revine așa de nicăieri. Pur și simplu.
Am lipsit o perioadă destul de lungă, dar asta e pentru că încă nu reușesc să-mi partajez programul în așa fel încât să am timp de lucru- timp de scris - timp liber- timp de studiu. Și ele se îmbină așa de haotic, încât la final de săptămână îmi spun: „Of, iarăși ai uitat de blog!”
Un alt aspect important este faptul că înainte de pandemia...( aici sunt câteva cuvinte pe care voi nu trebuie să le auziți😃) a sta în fața ecranului și a scrie pe tastatură era o adevărată relaxare, o plăcere nevinovată, dacă vreți voi, iar acum, de când cu situația aceasta „minunată” deabea aștept să închid calculatorul și să nu mai văd ecranul.  Munca online din punctul meu de vedere este cea mai neinspirată muncă.  Adică, să ne înțelegem, pentru angajator este nemaipomenit, deoarece oa…

Reconectare la umanitate

Mi-am prins flori în păr și privesc spre voi cu zâmbet.Viața este cu bune și rele, important este să avem încredere în noi și să ne „ridicăm” de fiecare dată de jos și să o luăm de la început. Trăim cu trecutul în suflet, trebuie să ne împăcăm cu el într-un final, dar acesta nu trebuie să ne definească.  Noi suntem ceea ce suntem, nu ceea ce cred alții despre noi sau ce vor alții de la noi.
În ultimele luni viața noastră, a tuturor, s-a schimbat total.  Virusul acesta ne-a „furat” liniștea. Toți ne-am văzut obligați să luăm o pauză de la realitatea personală. Spre surprinderea mea majoritatea populației a acceptat foarte ușor toate măsurile.  Zic eu, că toți am dat dovadă de responsabilitate. Mă întreb tot mai mult dacă sacrificiul pe care l-am făcut toți este apreciat și a contat? Oare? Mi-aș dori să văd mai multă încredere și speranță, calm și responsabilitate, pentru că acestea se transmit. Întotdeauna, chiar întotdeauna ele pleacă de „sus” în „jos”. Eu sunt...„jos”, voi? Și nu simt calmul…

Scrisoare pentru prietenii mei...

Scrisoare pentru prietenul meu și pentru prietena mea

Copil uimit, cu ochii mari, cu privirea debusolată, cu durere și întristare în sufletul și inima mea...
Așa mă simt. Așa sunt.
Sunt proastă câteodată. Chiar de chiar. Îmi pare rău, tare rău. Sincer. Doar acum mi-am dat seama că v-ați simțit nedreptățiți. Aveți dreptate, chiar aveți.

Draga mea prietenă și dragul meu prieten,
Voi doi nu vă cunoașteți, nici măcar nu știți de existența celuilalt, eu sunt doar un punct comun.
In urmă cu două săptămâni v-am pus aceeași întrebare. Nu mi-ati răspuns, dar mi-ati promis că o să o faceți. Ați fost sinceri...doar că mie mi se pare că timpul se termină. Mi-am dorit atât de mult acel răspuns încât...am fost dezamăgită.
Nu de voi sunt dezamăgită, departe de mine gândul, nu!
Dezamăgită de mine, de dorința imensă de a știi că voi sunteți bine, sunteți fericiți, că viața voastră e una liniștită...Asta mi-am dorit să aud de la voi.
De ce? o să mă întrebați.
Păi pentru că indiferent ce credeți voi...s…