Treceți la conținutul principal

Gânduri haihui...

Goodbye...goodbye...
Zâmbesc spre voi cu tristețe în priviri.
Nu, nu de la voi îmi iau rămas bun, ci de la toate amintirile urâte din ultimii 20 de ani.
Am făcut ordine în sufletul meu și am păstrat numai amintirile frumoase și am hotărât că trebuie să merg mai departe...
Nu, nu este un lucru ușor, dar sunt o luptătoare și nu mă las înfrântă. Cred că  sunt un om tare încăpățânat, care dacă vrea să facă un lucru îl face, chiar dacă știe că suferă. Așa că merg mai departe, chiar dacă unii nu pricep cum pot, uit tot răul și nedreptatea care mi-a fost făcută și încerc să văd numai partea frumoasă a vieții mele.
Așa că-mi spun zilnic de când deschid ochii că sunt binecuvântată că am în jurul meu oameni care mă iubesc și mă stimează pentru ceea ce sunt și  mă susțin în toate proiectele la care lucrez. Și zău că am două proiecte mari care-mi ocupă cea mai mare parte din timp!
Știu, știu...sunt modestă! ( râd așa din tot sufletul, ca un copil care este fericit de jucăria primită, pentru că tot ce fac, acum, este ceea ce mi-am dorit o viață întreagă. Și nu este vorba de scris!)

Astăzi am avut o zi grea, în care am văzut încă o dată cât de răi sunt oamenii...
Este așa de greu să accept că în societatea în care trăim începe să lipsească tot mai mult respectul, buna-cuviință și sinceritatea.
Îmi plec fruntea în tristețe și-mi spun: minciuna este la ordinea zilei.
Doamne! Doamne!
Cât de greu, cât de nedrept...
Dar care este partea bună? Știți?
Că am văzut adevărata față. Realitatea. Lumea reală.
Zâmbesc printre lacrimi și-mi propun să nu mă schimb, să nu-mi schimb inima și sufletul chiar dacă binele pe care l-am făcut mi-a fost răsplătit cu rău.
Așa că...ascult una dintre trupele mele favorite Zmei3. Și cânt și eu: "Săracă-i inima mea..."
Cei care știți melodia o să-mi dați dreptate, ceilalți ascultați o să vă placă.

Astăzi nu am o ordine în idei...
Dar...uneori e bine să te lași în voia sorții și gata.
O să las lucrurile să-și urmeze cursul.

În urmă cu câteva luni am participat la workshop numit: Scriere creativă. A fost o decizie de ultim moment. Nu am fost prea convinsă că trebuie să particip, dar am făcut două lucruri într-unul: m-am întâlnit cu o persoană dragă, o prietenă, și am asistat și la discuțiile despre scriere creativă.
A fost interesant că permanent am vorbit despre altceva!

Veșnic discuția mergea spre alte probleme, dar oamenii au fost faini și doamna care a pregătit tot și-a dat silința.
M-am gândit o vreme la ceea ce înseamnă această întâlnire. 
Vedeți voi, cred tot mai mult că nimic nu este întâmplător. Încă nu am găsit motivul pentru care am fost atunci acolo, dar...într-o zi o să știu!

Îmi place să fac tot felul de jocuri de scriere creativă. O să vă spun unul dintre ele, preferatul meu.
Deschid DEX-ul la întâmplare și iau trei cuvinte, care vă dați seama nu au nici măcar o legătură unul cu altul. Probabilitatea e destul de mică. Și apoi îmi propun să scriu ceva, frumos, interesant în care să apară cele trei cuvinte.
Eu...reușesc de fiecare dată.
Voi?
Uite azi vă dau temă: trei poze. Sunt din locuri diferite, nu prea au nici o legătură. Provocarea: un text interesant în care să se încadreze cele trei imagini perfect. Și eu voi încerca. Sper să reușesc.

Cu gândurile haihui astăzi, într-o logică pe care numai eu o pot urmări, dar cu bucurie că pot scrie, că pot face lucruri, cu bunătate în inimă și cu zâmbetul meu simpatic, vă salut!

Eu

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Tăcerea din sufletul tău/meu

Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. D eseori o durere imensă șterge din suflet tot. Este, cum să spun, asemeni unei furtuni care mătură tot în cale. Acel uragan de care tot vorbesc eu de doi ani. Un uragan care distruge totul, lăsând în urma lui numai prăpăd. Și tăcere. O tăcere adâncă. Care doare. Indefinită pentru cei din jurul tău, dar atât de plină de sensuri pentru tine. Nimeni și nimic nu va înțelege ce este în sufletul tău. Nimeni și nimic nu poate readuce părțile frumoase din trecut înapoi în viața ta. S-a șters. Delete. Degeaba cauți. Mintea ta refuză să mai readucă informațiile. Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. Î n timp, ea devine asemeni unui lac într-o zi frumoasă de vară. De o frumusețe ieșită din comun, dar...fără sens dacă ești singur. Când primești pe altcineva în sufletul tău... Știi. Știi că nu vine acolo pentru a umple golul acela, ci pentru a construi împreună un alt vis, o altă realitate a vieții t...

Culorile vieții

M i-am prins în păr o rază de soare și privesc spre voi amuzată. Știu, știu afară plouă de rupe, nici măcar nu ninge, dar aseară o prietenă dragă de care mi-e tare, tare dor mi-a spus să-mi prind în păr o rază de soare. Așa că astăzi am căutat concentrată pe cer și cumva dintre nori am găsit o rază, cam firavă cei drept, dar am găsit-o și mi-am așezat-o cu mândrie în plete. Uite-așa! A cum trecând la lucruri mai serioase...Nu mai vine odată primăvara? Că parcă sunt în poeziile lui Bacovia unde ploaia nu se mai termină și sufletul poetului este prins într-un sicriu...ceva de genul! Adevărul că vremea aceasta care se schimbă atât de tare ne dereglează tot organismul. Nu că n-am fi dereglați, că oricum suntem! ( zâmbesc ) Nu mai avem timp de bucuriile vieții. Nu mai avem timp de noi. Nu mai considerăm că trebuie să ne facem timp de ceea ce ne face plăcere. Avem timp, dar în același timp, nu avem. Pare un non-sens, dar știu ce vorbesc. Sunt zile în care nu fac nimic, dar sunt mai...

Fata cu flori în păr

M i-am prins flori în păr și privesc spre voi cu zâmbet în priviri. Uneori este greu să acceptăm realitatea și ne ascundem sentimentele după zâmbetul de pe chip. În fiecare zi sunt uimită de cei din jurul meu, care au impresia că sunt...bine! Cât de comic mi se pare, cât de trist. Dar cum aș putea să le explic că nu mi-am dorit să arăt mai bine, să îmi schimb întreaga viață, să iau totul de la început? Că sunt lucruri care ne depășesc, care nu au o explicație logică, care pur și simplu se întâmplă și gata. Cum să le explic ceva ce nici eu nu înțeleg? Cum să înțeleg ceva care nu are o explicație logică? M-am uitat astăzi, atât de tristă, spre cei care-mi sunt aproape în fiecare zi și mi-am dat seama că nu au cum să înțeleagă ce este în sufletul meu. Le-am zâmbit. E mai bine să vadă doar omul care luptă cu toată ființa pentru a fi bine.... U neori este așa de bine să încercăm să ne facem viața frumoasă.E așa de simplu. Nici măcar nu vă dați seama, cât de simplu! Priviți o imagin...