Treceți la conținutul principal

Gânduri haihui...

Goodbye...goodbye...
Zâmbesc spre voi cu tristețe în priviri.
Nu, nu de la voi îmi iau rămas bun, ci de la toate amintirile urâte din ultimii 20 de ani.
Am făcut ordine în sufletul meu și am păstrat numai amintirile frumoase și am hotărât că trebuie să merg mai departe...
Nu, nu este un lucru ușor, dar sunt o luptătoare și nu mă las înfrântă. Cred că  sunt un om tare încăpățânat, care dacă vrea să facă un lucru îl face, chiar dacă știe că suferă. Așa că merg mai departe, chiar dacă unii nu pricep cum pot, uit tot răul și nedreptatea care mi-a fost făcută și încerc să văd numai partea frumoasă a vieții mele.
Așa că-mi spun zilnic de când deschid ochii că sunt binecuvântată că am în jurul meu oameni care mă iubesc și mă stimează pentru ceea ce sunt și  mă susțin în toate proiectele la care lucrez. Și zău că am două proiecte mari care-mi ocupă cea mai mare parte din timp!
Știu, știu...sunt modestă! ( râd așa din tot sufletul, ca un copil care este fericit de jucăria primită, pentru că tot ce fac, acum, este ceea ce mi-am dorit o viață întreagă. Și nu este vorba de scris!)

Astăzi am avut o zi grea, în care am văzut încă o dată cât de răi sunt oamenii...
Este așa de greu să accept că în societatea în care trăim începe să lipsească tot mai mult respectul, buna-cuviință și sinceritatea.
Îmi plec fruntea în tristețe și-mi spun: minciuna este la ordinea zilei.
Doamne! Doamne!
Cât de greu, cât de nedrept...
Dar care este partea bună? Știți?
Că am văzut adevărata față. Realitatea. Lumea reală.
Zâmbesc printre lacrimi și-mi propun să nu mă schimb, să nu-mi schimb inima și sufletul chiar dacă binele pe care l-am făcut mi-a fost răsplătit cu rău.
Așa că...ascult una dintre trupele mele favorite Zmei3. Și cânt și eu: "Săracă-i inima mea..."
Cei care știți melodia o să-mi dați dreptate, ceilalți ascultați o să vă placă.

Astăzi nu am o ordine în idei...
Dar...uneori e bine să te lași în voia sorții și gata.
O să las lucrurile să-și urmeze cursul.

În urmă cu câteva luni am participat la workshop numit: Scriere creativă. A fost o decizie de ultim moment. Nu am fost prea convinsă că trebuie să particip, dar am făcut două lucruri într-unul: m-am întâlnit cu o persoană dragă, o prietenă, și am asistat și la discuțiile despre scriere creativă.
A fost interesant că permanent am vorbit despre altceva!

Veșnic discuția mergea spre alte probleme, dar oamenii au fost faini și doamna care a pregătit tot și-a dat silința.
M-am gândit o vreme la ceea ce înseamnă această întâlnire. 
Vedeți voi, cred tot mai mult că nimic nu este întâmplător. Încă nu am găsit motivul pentru care am fost atunci acolo, dar...într-o zi o să știu!

Îmi place să fac tot felul de jocuri de scriere creativă. O să vă spun unul dintre ele, preferatul meu.
Deschid DEX-ul la întâmplare și iau trei cuvinte, care vă dați seama nu au nici măcar o legătură unul cu altul. Probabilitatea e destul de mică. Și apoi îmi propun să scriu ceva, frumos, interesant în care să apară cele trei cuvinte.
Eu...reușesc de fiecare dată.
Voi?
Uite azi vă dau temă: trei poze. Sunt din locuri diferite, nu prea au nici o legătură. Provocarea: un text interesant în care să se încadreze cele trei imagini perfect. Și eu voi încerca. Sper să reușesc.

Cu gândurile haihui astăzi, într-o logică pe care numai eu o pot urmări, dar cu bucurie că pot scrie, că pot face lucruri, cu bunătate în inimă și cu zâmbetul meu simpatic, vă salut!

Eu

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Viața...în pași de dans

       A rc peste timp, peste sentimente, peste trăiri.                                                                                        O ricât de mult vrem să ne reconectăm la viața pe care am trăit-o înainte de oprirea în loc a lumii (Știți voi!), nu reușim. Sunt două pespective diferite. Stați o clipă și priviți în oglindă. Prima data din partea stângă, apoi din partea dreaptă. Vedeți același lucru? Cele două imagini sunt aproape identice. Aproape. Mici detalii le fac diferite. Aceste detalii ne îndepărtează așa de mult de lumea și timpul petrecut înainte și de ceea ce trăim acum. Infinit de mult. Schimbări peste schimbări.      L umea s-a schimbat, oamenii s-au schimbat, copii s-au schimbat și ei. Totul e altfel, nimic nu mai este la fel. Gândirea noastră s-a modificat, dar oricât de mult mă întreb în ultimul timp, dacă în bine, nu pot să mă hotărăsc asupra răspunsului.                                                                                                      M ă u

Lumea văzută prin ochii mei

Mi-am pus ochelarii pe nas și am deschis ochii să văd mai bine! Poate, mi-am zis în gând, poate o să văd frumusețea din lumea aceasta. Și am deschis ochii cât de mult am putut. Am privit cu atenție în jurul meu... Viața, viața e o înșiruire de evenimente frumoase, triste, amuzante, dramatice. Evenimente care te marchează, care te schimbă, care te maturizează... Lumea pe care o văd eu nu este perfectă! Lumea pe care o văd eu este complicată! Aș vrea să pot schimba ceva. Aș vrea să pot mângâia cu degetele mele fiecare moment din viața mea și să îl fac mai frumos, mai bun sau mai spectaculos. Dar nu se poate! Nici unul dintre noi nu-și poate schimba destinul. Putem însă să facem lucruri mărunte, care să ne facă să ne simțim fericiți. Îmi aduc aminte de un film, cred că November se numea,  în care personajul principal încerca să trăiască la maxim fiecare clipă pentru că știa că mai are foarte puțin de trăit. De multe ori m-am gândit cum ar fi să știi că zilele tale sunt numărat

Fir de suflet

       Cine ești în lumea aceasta mare? Unde îți dorești să fii peste o clipă, o zi sau un an? Cum reușești să înfrunți fiecare zi din viață? Cu privirea plecată în înfrigurarea sufletului sau zâmbind senin spre cerul îmbujorat al dimineții?      Cine ești tu? În mulțimea destinelor ne pierdem, ne micșorăm până la un fir de suflet tremurat. Cum îți învingi teama de nou și răzbați deasupra inimii? Încredere înzecită în gândul tău răzleț, care străbate nemărginirea lumii.      Cine este el? Fantasmă a proprilor emoții, trăiri agățate în gânduri deșirate pe covorul vieții. Idei risipite în vântul primăvăratec, idei cu sens și fără sens, în îngemănare absurdă a senzațiilor, a simțirii, a trăirii la limită. Cu sens. Fără. Azi. Ieri. Mâine.      Cine suntem noi? Suflete îngemănate în dureri neștiute, în speranțe deșarte, în inimi pustiite de doruri nenumărate. Un gând, o idee încrezătoare, aducătoare de speranțe. Împărtășite sau nu. Dorite. Voite. Putere aducătoare de viață, de durere și