Treceți la conținutul principal

Gânduri haihui...

Goodbye...goodbye...
Zâmbesc spre voi cu tristețe în priviri.
Nu, nu de la voi îmi iau rămas bun, ci de la toate amintirile urâte din ultimii 20 de ani.
Am făcut ordine în sufletul meu și am păstrat numai amintirile frumoase și am hotărât că trebuie să merg mai departe...
Nu, nu este un lucru ușor, dar sunt o luptătoare și nu mă las înfrântă. Cred că  sunt un om tare încăpățânat, care dacă vrea să facă un lucru îl face, chiar dacă știe că suferă. Așa că merg mai departe, chiar dacă unii nu pricep cum pot, uit tot răul și nedreptatea care mi-a fost făcută și încerc să văd numai partea frumoasă a vieții mele.
Așa că-mi spun zilnic de când deschid ochii că sunt binecuvântată că am în jurul meu oameni care mă iubesc și mă stimează pentru ceea ce sunt și  mă susțin în toate proiectele la care lucrez. Și zău că am două proiecte mari care-mi ocupă cea mai mare parte din timp!
Știu, știu...sunt modestă! ( râd așa din tot sufletul, ca un copil care este fericit de jucăria primită, pentru că tot ce fac, acum, este ceea ce mi-am dorit o viață întreagă. Și nu este vorba de scris!)

Astăzi am avut o zi grea, în care am văzut încă o dată cât de răi sunt oamenii...
Este așa de greu să accept că în societatea în care trăim începe să lipsească tot mai mult respectul, buna-cuviință și sinceritatea.
Îmi plec fruntea în tristețe și-mi spun: minciuna este la ordinea zilei.
Doamne! Doamne!
Cât de greu, cât de nedrept...
Dar care este partea bună? Știți?
Că am văzut adevărata față. Realitatea. Lumea reală.
Zâmbesc printre lacrimi și-mi propun să nu mă schimb, să nu-mi schimb inima și sufletul chiar dacă binele pe care l-am făcut mi-a fost răsplătit cu rău.
Așa că...ascult una dintre trupele mele favorite Zmei3. Și cânt și eu: "Săracă-i inima mea..."
Cei care știți melodia o să-mi dați dreptate, ceilalți ascultați o să vă placă.

Astăzi nu am o ordine în idei...
Dar...uneori e bine să te lași în voia sorții și gata.
O să las lucrurile să-și urmeze cursul.

În urmă cu câteva luni am participat la workshop numit: Scriere creativă. A fost o decizie de ultim moment. Nu am fost prea convinsă că trebuie să particip, dar am făcut două lucruri într-unul: m-am întâlnit cu o persoană dragă, o prietenă, și am asistat și la discuțiile despre scriere creativă.
A fost interesant că permanent am vorbit despre altceva!

Veșnic discuția mergea spre alte probleme, dar oamenii au fost faini și doamna care a pregătit tot și-a dat silința.
M-am gândit o vreme la ceea ce înseamnă această întâlnire. 
Vedeți voi, cred tot mai mult că nimic nu este întâmplător. Încă nu am găsit motivul pentru care am fost atunci acolo, dar...într-o zi o să știu!

Îmi place să fac tot felul de jocuri de scriere creativă. O să vă spun unul dintre ele, preferatul meu.
Deschid DEX-ul la întâmplare și iau trei cuvinte, care vă dați seama nu au nici măcar o legătură unul cu altul. Probabilitatea e destul de mică. Și apoi îmi propun să scriu ceva, frumos, interesant în care să apară cele trei cuvinte.
Eu...reușesc de fiecare dată.
Voi?
Uite azi vă dau temă: trei poze. Sunt din locuri diferite, nu prea au nici o legătură. Provocarea: un text interesant în care să se încadreze cele trei imagini perfect. Și eu voi încerca. Sper să reușesc.

Cu gândurile haihui astăzi, într-o logică pe care numai eu o pot urmări, dar cu bucurie că pot scrie, că pot face lucruri, cu bunătate în inimă și cu zâmbetul meu simpatic, vă salut!

Eu

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Tăcerea din sufletul tău/meu

Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. D eseori o durere imensă șterge din suflet tot. Este, cum să spun, asemeni unei furtuni care mătură tot în cale. Acel uragan de care tot vorbesc eu de doi ani. Un uragan care distruge totul, lăsând în urma lui numai prăpăd. Și tăcere. O tăcere adâncă. Care doare. Indefinită pentru cei din jurul tău, dar atât de plină de sensuri pentru tine. Nimeni și nimic nu va înțelege ce este în sufletul tău. Nimeni și nimic nu poate readuce părțile frumoase din trecut înapoi în viața ta. S-a șters. Delete. Degeaba cauți. Mintea ta refuză să mai readucă informațiile. Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. Î n timp, ea devine asemeni unui lac într-o zi frumoasă de vară. De o frumusețe ieșită din comun, dar...fără sens dacă ești singur. Când primești pe altcineva în sufletul tău... Știi. Știi că nu vine acolo pentru a umple golul acela, ci pentru a construi împreună un alt vis, o altă realitate a vieții t...

timpul liniștii mele...

În urmă cu patru luni prietena mea îmi spunea că sunt în furtună, un ciclon mai exact, din care o să ies și totul se va calma. Nu am crezut-o pentru că părea așa de departe liniștea...Dar acum îmi dau seama că sunt acolo pe marginea aceea a furtunii și încep să simt liniștea tot mai mult. Trebuie să-i mulțumesc prietenei mele care permanent a fost omul care m-a susținut și mă susține în cele mai grele momente ale vieții mele. Timp de liniște...într-o viață atât de nebună...Pare ciudat, nu? Am citit în dimineața aceasta un articol despre comprimarea timpului și primul gând în mintea mea a fost: Dar eu vorbesc despre asta cu oamenii din jurul meu de ani de zile! E evident că s-a comprimat timpul! Cum? o să mă întrebați voi râzând. Păi...simplu. Așa de simplu. Timpul nu ne mai ajunge! E senzația tuturor, doar că nu ne dăm seama de ce! Nu este vina noastră că nu mai reușim să facem toate lucrurile care altădată le făceam, e pur și simplu TIMPUL! Eu am început să vă...

Dimineață superbă de august...

Verde crud împletit cu roua dimineții... Liniște ...De mult mi-am dorit liniștea aceasta.  Iată-mă în tren!  De data aceasta nu mai am caietul  și stiloul, direct unealta de scris, pentru că nu mai am timp să scriu!  Ciudat, timpul se comprimă atunci când reușești să faci fel de fel de lucruri. Dacă în urmă cu o lună vă scriam de călătoria mea în tren, de faptul că doar eu eram cu un caiet în care scriam, iată-mă astăzi în alt tren mergând mai departe... În fața mea însă, un cuplu simpatic de englezi! A dat norocul peste mine! Eu și engleza mea! Râde Cineva de mine, așa cum eu m-am distrat ieri de povestea aceea simpatică! Dar...ce credeți ce face doamna cu o ținută tipic englezească? Păi...și-a scos un caiet și își notează impresiile în el. Am tras cu ochiul ( nu-i frumos, dar nu m-am putut abține! Nu m-am holbat, așa...discret!) și are și desene cu locurile prin care a trecut! Eeee... Așa că de data aceasta... frumusețea locurilor o văd în priv...