Este uimitor cât de mult ne dorim liniște în viața noastră și cât de puțină avem. Prin liniște să nu înțelegeți tăcere, ci mai degrabă împăcare cu viața pe care o avem.
Câți dintre voi sunteți mulțumiți de viața pe care o aveți acum?
Cât de supărați sunteți pe voi că știți că trebuie să schimbați ceva și nu aveți curajul?
Cât de mult ați vrea ca mâine când deschideți ochii să aveți liniștea necesară pentru a putea merge la muncă, a zâmbi și a face totul cu plăcere? Și să vă bucurați de fiecare lucru frumos văzut?
Mă uit în fiecare zi la chipurile oamenilor pe lângă care trec și nu văd decât tristețe. O tristețe de nedescris în cuvinte. Fețe întunecate de nemulțumire și unele chiar mânioase încă de la prima oră.
Mă întreb unde am pierdut zâmbetul și bucuria de a trăi?
De ce nu mai dăm timpului, timp?
De ce nu ne mai găsim timp pentru propria persoană? Ceva cât de puțin, ceva care să ne facă fericiți, ceva care să ne dea speranță într-o zi de mâine mai bună?
Grele întrebări, dificile răspunsuri.
Poate pentru simplu fapt că suntem tot mai egoiști în sentimentele noastre, că ne dorim totul numai pentru noi. Am uitat de bunătate. Am uitat să cinstim pe cei de lângă noi. Am ajuns să pretindem că nouă ni se cuvine totul.
Poate că este un mod al omului de a reacționa la tot ce se întâmplă în jurul lui.
Până la urmă viața este o luptă, în care de multe ori nu se respectă nici un fel de reguli și în care fiecare vede ce are de câștigat sau de pierdut. Iar omul vrea să câștige cu orice preț!
Foarte puțin sunt cei care se bazează pe sinceritate și pe onestitate. Tot mai puțini.
Mi-este dor de timpul în care credeam că visele pot deveni realitate, în care sufletul îmi era plin de speranța că pot schimba mentalitatea celor din jurul meu. Astăzi, când tristețea străbate fiecare rând, cu siguranță nu mai cred, dar să știți că rămân optimistă.
Poate nu voi putea schimba mentalitatea unora, dar pot încă aduce zâmbet pe chipul celor triști.
Așa că...ascult muzică ca să-mi încarc sufletul de frumos, de bucurie și liniște sufletească.
Cânt încetișor...ceea ce e o binecuvântare pentru sufletul meu. (În urmă cu mulți ani am renunțat la cântat, dar poate e timpul să revin sau să-mi revin!)
Cred că fiecare om are puterea de a merge mai departe, indiferent prin ce greutăți trece.
Cred că fiecare dintre voi are dreptul să aleagă să fie liniștit sufletește și să lupte să-și împlinească visele. Pentru că orice vis împlinit vă dă aripi să zburați. Zâmbetul înflorește pe chipul vostru și fericirea se cuibărește în suflet.
Iar eu îmi doresc tot mai mult să văd în jurul meu oameni fericiți, oameni împliniți, care știu să aprecieze ce au, să se bucure din suflet și să mulțumească...
Nu uitați să mulțumiți!
În ultima vreme mai multe persoane din viața mea m-au îndemnat să schimb denumirea: tehnologie amară! M-am uitat tristă spre ei și le-am spus că nu au înțeles nimic. Sunt momente în viață când o clipă sau două cuvinte îți schimbă toată percepția despre tot ce e în jurul tău.
Când începi să folosești tehnologia într-unul dintre cele mai grele momente din viața ta, ea rămâne amară, chiar dacă ți se îndeplinește un vis de o viață.
Știți ceva?
Îmi place acest nume!
Așa că rămâne așa.
Vă salut pe toți cei din țara mea minunată, dar și pe cei din afara țării care-mi citiți rândurile.
Pentru voi,
Eu.
Câți dintre voi sunteți mulțumiți de viața pe care o aveți acum?
Cât de supărați sunteți pe voi că știți că trebuie să schimbați ceva și nu aveți curajul?
Cât de mult ați vrea ca mâine când deschideți ochii să aveți liniștea necesară pentru a putea merge la muncă, a zâmbi și a face totul cu plăcere? Și să vă bucurați de fiecare lucru frumos văzut?
Mă uit în fiecare zi la chipurile oamenilor pe lângă care trec și nu văd decât tristețe. O tristețe de nedescris în cuvinte. Fețe întunecate de nemulțumire și unele chiar mânioase încă de la prima oră.
Mă întreb unde am pierdut zâmbetul și bucuria de a trăi?
De ce nu mai dăm timpului, timp?
De ce nu ne mai găsim timp pentru propria persoană? Ceva cât de puțin, ceva care să ne facă fericiți, ceva care să ne dea speranță într-o zi de mâine mai bună?
Grele întrebări, dificile răspunsuri.
Poate pentru simplu fapt că suntem tot mai egoiști în sentimentele noastre, că ne dorim totul numai pentru noi. Am uitat de bunătate. Am uitat să cinstim pe cei de lângă noi. Am ajuns să pretindem că nouă ni se cuvine totul.
Poate că este un mod al omului de a reacționa la tot ce se întâmplă în jurul lui.
Până la urmă viața este o luptă, în care de multe ori nu se respectă nici un fel de reguli și în care fiecare vede ce are de câștigat sau de pierdut. Iar omul vrea să câștige cu orice preț!
Foarte puțin sunt cei care se bazează pe sinceritate și pe onestitate. Tot mai puțini.
Mi-este dor de timpul în care credeam că visele pot deveni realitate, în care sufletul îmi era plin de speranța că pot schimba mentalitatea celor din jurul meu. Astăzi, când tristețea străbate fiecare rând, cu siguranță nu mai cred, dar să știți că rămân optimistă.
Poate nu voi putea schimba mentalitatea unora, dar pot încă aduce zâmbet pe chipul celor triști.
Așa că...ascult muzică ca să-mi încarc sufletul de frumos, de bucurie și liniște sufletească.
Cânt încetișor...ceea ce e o binecuvântare pentru sufletul meu. (În urmă cu mulți ani am renunțat la cântat, dar poate e timpul să revin sau să-mi revin!)
Cred că fiecare om are puterea de a merge mai departe, indiferent prin ce greutăți trece.
Cred că fiecare dintre voi are dreptul să aleagă să fie liniștit sufletește și să lupte să-și împlinească visele. Pentru că orice vis împlinit vă dă aripi să zburați. Zâmbetul înflorește pe chipul vostru și fericirea se cuibărește în suflet.
Iar eu îmi doresc tot mai mult să văd în jurul meu oameni fericiți, oameni împliniți, care știu să aprecieze ce au, să se bucure din suflet și să mulțumească...
Nu uitați să mulțumiți!
În ultima vreme mai multe persoane din viața mea m-au îndemnat să schimb denumirea: tehnologie amară! M-am uitat tristă spre ei și le-am spus că nu au înțeles nimic. Sunt momente în viață când o clipă sau două cuvinte îți schimbă toată percepția despre tot ce e în jurul tău.
Când începi să folosești tehnologia într-unul dintre cele mai grele momente din viața ta, ea rămâne amară, chiar dacă ți se îndeplinește un vis de o viață.
Știți ceva?
Îmi place acest nume!
Așa că rămâne așa.
Vă salut pe toți cei din țara mea minunată, dar și pe cei din afara țării care-mi citiți rândurile.
Pentru voi,
Eu.
Comentarii
Trimiteți un comentariu