Treceți la conținutul principal

Liniștea zilei de mâine

Este uimitor cât de mult ne dorim liniște în viața noastră și cât de puțină avem. Prin liniște să nu înțelegeți tăcere, ci mai degrabă împăcare cu viața pe care o avem.

Câți dintre voi sunteți mulțumiți de viața pe care o aveți acum?
Cât de supărați sunteți pe voi că știți că trebuie să schimbați ceva și nu aveți curajul?
Cât de mult ați vrea ca mâine când deschideți ochii să aveți liniștea necesară pentru a putea merge la muncă, a zâmbi și a face totul cu plăcere?  Și să vă bucurați de fiecare lucru frumos văzut?

Mă uit în fiecare zi la chipurile oamenilor pe lângă care trec și nu văd decât tristețe. O tristețe de nedescris în cuvinte. Fețe întunecate de nemulțumire și unele chiar mânioase încă de la prima oră.
Mă întreb unde am pierdut zâmbetul și bucuria de a trăi?
De ce nu mai dăm timpului, timp?
De ce nu ne mai găsim timp pentru propria persoană? Ceva cât de puțin, ceva care să ne facă fericiți, ceva care să ne dea speranță într-o zi de mâine mai bună?
Grele întrebări, dificile răspunsuri.
Poate pentru simplu fapt că suntem tot mai egoiști în sentimentele noastre, că ne dorim totul numai pentru noi. Am uitat de bunătate. Am uitat să cinstim pe cei de lângă noi. Am ajuns să pretindem că nouă ni se cuvine totul.
Poate că este un mod al omului de a reacționa la tot ce se întâmplă în jurul lui.
Până la urmă viața este o luptă, în care de multe ori nu se respectă nici un fel de reguli și în care fiecare vede ce are de câștigat sau de pierdut. Iar omul vrea să câștige cu orice preț!
Foarte puțin sunt cei care se bazează pe sinceritate și pe onestitate. Tot mai puțini.

Mi-este dor de timpul în care credeam că visele pot deveni realitate, în care sufletul îmi era plin de speranța că pot schimba mentalitatea celor din jurul meu. Astăzi, când tristețea străbate fiecare rând, cu siguranță nu mai cred, dar să știți că rămân optimistă.
Poate nu voi putea schimba mentalitatea unora, dar pot încă aduce zâmbet pe chipul celor triști.
Așa că...ascult muzică ca să-mi încarc sufletul de frumos, de bucurie și liniște sufletească.
Cânt încetișor...ceea ce e o binecuvântare pentru sufletul meu. (În urmă cu mulți ani am renunțat la cântat, dar poate e timpul să revin sau să-mi revin!)

Cred că fiecare om are puterea de a merge mai departe, indiferent prin ce greutăți trece.
Cred că fiecare dintre voi are dreptul să aleagă să fie liniștit sufletește și să lupte să-și împlinească visele. Pentru că orice vis împlinit vă dă aripi să zburați. Zâmbetul înflorește pe chipul vostru și fericirea se cuibărește în suflet.
Iar eu îmi doresc tot mai mult să văd în jurul meu oameni fericiți, oameni împliniți, care știu să aprecieze ce au, să se bucure din suflet și să mulțumească...
Nu uitați să mulțumiți!

 În ultima vreme mai multe persoane din viața mea m-au îndemnat să schimb denumirea: tehnologie amară! M-am uitat tristă spre ei și le-am spus că nu au înțeles nimic. Sunt momente în viață când o clipă sau două cuvinte îți schimbă toată percepția despre tot ce e în jurul tău.
Când începi să folosești tehnologia într-unul dintre cele mai grele momente din viața ta, ea rămâne amară, chiar dacă ți se îndeplinește un vis de o viață.

Știți ceva?
Îmi place acest nume!
Așa că rămâne așa.
Vă salut pe toți cei din țara mea minunată, dar și pe cei din afara țării care-mi citiți rândurile.

Pentru voi,
            Eu.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Tăcerea din sufletul tău/meu

Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. D eseori o durere imensă șterge din suflet tot. Este, cum să spun, asemeni unei furtuni care mătură tot în cale. Acel uragan de care tot vorbesc eu de doi ani. Un uragan care distruge totul, lăsând în urma lui numai prăpăd. Și tăcere. O tăcere adâncă. Care doare. Indefinită pentru cei din jurul tău, dar atât de plină de sensuri pentru tine. Nimeni și nimic nu va înțelege ce este în sufletul tău. Nimeni și nimic nu poate readuce părțile frumoase din trecut înapoi în viața ta. S-a șters. Delete. Degeaba cauți. Mintea ta refuză să mai readucă informațiile. Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. Î n timp, ea devine asemeni unui lac într-o zi frumoasă de vară. De o frumusețe ieșită din comun, dar...fără sens dacă ești singur. Când primești pe altcineva în sufletul tău... Știi. Știi că nu vine acolo pentru a umple golul acela, ci pentru a construi împreună un alt vis, o altă realitate a vieții t

Povestea unei cești de cafea

Mi-am prins flori în păr și privesc spre voi amuzată. Prietena mea îmi spunea zilele trecute că orice problemă are o rezolvare. Și sunt convinsă de asta. Doar că timpul...până la rezolvare  e greu. Revenind asupra ultimului articol... Fiecare loc are amprenta celor care stau acolo. E foarte greu să ștergi o "amprentă" Știu acest lucru pentru că eu am încercat ani de zile să fac asta.🙂 Intr-un final, am crezut că am reușit,  dar nu a fost să fie. Am plecat și am luat-o de la capăt.  Uite-așa! Despre acest lucru am citit un articol ieri, foarte interesant scris de un biolog renumit. Dacă retin bine, titlul era ceva de genul: Nu ești cine crezi că ești. Simpatică teorie. Demonstrată de altfel. Te pune cu totul pe gânduri. Dar despre ea...într-o altă seară. În seara aceasta : Povestea unei cești de cafea. O poveste spusă de marele părinte Arsenie Boca. Noi, cei din România,  știm cine este. Pentru cei din afara țării care citiți: părintele Arsenie este un mare sfânt

Lumea văzută prin ochii mei

Mi-am pus ochelarii pe nas și am deschis ochii să văd mai bine! Poate, mi-am zis în gând, poate o să văd frumusețea din lumea aceasta. Și am deschis ochii cât de mult am putut. Am privit cu atenție în jurul meu... Viața, viața e o înșiruire de evenimente frumoase, triste, amuzante, dramatice. Evenimente care te marchează, care te schimbă, care te maturizează... Lumea pe care o văd eu nu este perfectă! Lumea pe care o văd eu este complicată! Aș vrea să pot schimba ceva. Aș vrea să pot mângâia cu degetele mele fiecare moment din viața mea și să îl fac mai frumos, mai bun sau mai spectaculos. Dar nu se poate! Nici unul dintre noi nu-și poate schimba destinul. Putem însă să facem lucruri mărunte, care să ne facă să ne simțim fericiți. Îmi aduc aminte de un film, cred că November se numea,  în care personajul principal încerca să trăiască la maxim fiecare clipă pentru că știa că mai are foarte puțin de trăit. De multe ori m-am gândit cum ar fi să știi că zilele tale sunt numărat