Treceți la conținutul principal

Oportunitate

"Trăiește mai mult, fă mai puțin" cuvinte care nu-mi aparțin, le-am auzit într-un film.
Mi-au plăcut așa de mult încât am considerat că trebuie să încep cu ele.

Să trăiești frumos într-o lume nebună? Doar dacă ești curajos. Trebuie să ai un curaj nebun, să ai personalitate și tărie de caracter ca să-i înfrunți pe ceilalți.
Dacă citiți cuvintele invers: Fă mai puțin că trăiești mai mult? Nu e haios? Se spune că acei oameni care se îngrijesc aceia trăiesc mai mult. Se spune, nu știu dacă e confirmat!

În fine, pentru că mi-am dat singură o provocare, aceea de a scrie având drept inspirație cele trei imagini din articolul precedent, am încercat ceva.
Așa că pentru voi:


Oportunitate

"Acordurile chitarei răsună în ritmuri fierbinți, oamenii dansează cu bucuria întipărită pe față, dar Aya privește absentă. Prietenii ei sunt pe ringul de dans, ea însă nu a avut puterea...
Zâmbește tristă spre chipurile dragi și încearcă să iasă din această stare. Își repetă în gând că totul o să fie bine, că viața merge mai departe, că nu poate schimba trecutul și că acum este așa de liniștită.
Ritmul muzicii contry se schimbă și prietenii ei se trântesc fericiți și îmbujorați pe scaune.
  - Hei! Data viitoare dansezi cu mine, spune Mihai hotărât. Nu accept refuz.
  - Mda, parcă nu știi că m-ați obligat să vin, acum să și dansez?
  - Lasă că un dans nu-ți strică, râde prietena ei bună.
  - Bine, până atunci să bem pentru prietenie! Că poate până la urmă mă apuc și de cântat! zâmbește Aya spre bunii ei prieteni. 
Glumele și bancurile încep să curgă într-un ritm amețitor.
Hohotele lor au acoperit muzica și soliștii au privit spre grupul acela gălăgios.
  - Pentru doamnele frumoase de la masa din dreapta! Le invităm la dans și la un cântec! spune solistul trupei.
Aya împreună cu prietena ei se uită uimite spre cel care tocmai le-a făcut o dedicație și încep să râdă din toată inima.
  - Vai de capul meu! M-ați prostit să mă aduceți aici, șoptește Aya. Acum ce fac?
  - Nimic...vii la dans, spune Mihai. Hai!
Fără tragere de inimă Aya pășește pe ringul de dans. Îi place să danseze, dar amintirile sunt așa de triste încât greșește pașii, se încurcă și se oprește brusc. Ochii își tresaltă în lacrimi, inima încremenește în durerea amintirii asemeni unui nufăr rătăcit pe lacul verde...
  - Îmi dai voie? se aude un glas necunoscut.
Aya privește spre Mihai cum îi dă voie bărbatului din spatele lui să o invite la dans. Își strânge buzele furioasă când prietenul ei pleacă zâmbind și trăgându-i cu ochiul și începe să danseze refuzând să scoată un sunet.
Ritmul muzicii se schimbă, dar deși vrea să mulțumească politicoas de dans, un zâmbet amuzat și o privire provocatoare o face să nu se oprească. Muzica răsună tot mai alert, pașii sunt tot mai rapizi, dar nu vrea să-i dea satisfacție. Doi pași în față, doi în lateral și o fentă astfel că-l ia pe nepregătite și atunci Aya începe să râdă.
  - În sfârșit! spune bărbatul râzând. Credeam că o să stai furioasă toată seara și va trebui să-ți aduc un buchet de flori de câmp, așa cum îți place ție.
Aya vrea să răspundă, dar o serie de piruete o fac să-și piardă suflu și să ajungă cu totul în brațele lui. Muzica se oprește tocmai la timp. Își ridică privirea și se pierde în ochii căprui care o privesc amuzați. Se încruntă furioasă. 
  - De ce?
  - De ce zâmbesc? Îți stă bine cu flori în păr!
  - Mda...mi-au murit lăudătorii!
  - Simpatic! Sper să mai dansăm.
Aya privește cu atenție chipul, dar nu găsește decât sinceritate. Dă din cap a încuvințare și se îndreaptă spre masa prietenilor ei. 
  - Ce-i? întreabă ea furioasă, văzând că ei sunt foarte serioși.
  - Păi...
  - Păi? Vorbiți! 
  - Suntem îngrijorați. Dacă din prima seară faci așa cucerire, ce o să mai faci în următoarele?
  - Ați luat-o razna? 
Prietenii ei încep să râdă și de abea atunci își dă seama de comicul situației. 
  - M-ați prostit, nu? Of! Ce mă fac eu cu voi? Totuși cine e?
Cei doi privesc unul spre altul uimiți:
  - Nu știi? Tu...chiar nu știi?
  - Trebuie?
Mihai începe să râdă și cele două prietene bune se molipsesc. 
Poveștile încep. Aduceri aminte din tinerețea lor când urcau pe cărări de munte, când viața li se părea că este așa de ușoară, când visele păreau atât de reale...
Aya privește cu drag spre cei doi și știe că nu ar putea trece prin această perioadă fără ei..."

Există momente în viață când ne pierdem în detalii fără rost, uităm ce este cu adevărat important, uităm cu desăvârșire de importanța clipei. Nimic nu mai aduce înapoi minutul care a trecut, nu mai poți șterge amintirea frumoasă sau tristă petrecută deja.
Dar poți construi viitorul!
Pentru că viața e un test, iar...

Fiecare test, e o oportunitate!

Pentru voi,
       Mihaela.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Dacă aș fi...

Mi-am prins flori în păr și privesc spre voi amuzată.Da, da...știu. O să mă întrebați ce găsesc de râs într-un timp al încercărilor. Spre surprinderea mea, mai sunt zile în care zâmbetul revine așa de nicăieri. Pur și simplu.
Am lipsit o perioadă destul de lungă, dar asta e pentru că încă nu reușesc să-mi partajez programul în așa fel încât să am timp de lucru- timp de scris - timp liber- timp de studiu. Și ele se îmbină așa de haotic, încât la final de săptămână îmi spun: „Of, iarăși ai uitat de blog!”
Un alt aspect important este faptul că înainte de pandemia...( aici sunt câteva cuvinte pe care voi nu trebuie să le auziți😃) a sta în fața ecranului și a scrie pe tastatură era o adevărată relaxare, o plăcere nevinovată, dacă vreți voi, iar acum, de când cu situația aceasta „minunată” deabea aștept să închid calculatorul și să nu mai văd ecranul.  Munca online din punctul meu de vedere este cea mai neinspirată muncă.  Adică, să ne înțelegem, pentru angajator este nemaipomenit, deoarece oa…

Reconectare la umanitate

Mi-am prins flori în păr și privesc spre voi cu zâmbet.Viața este cu bune și rele, important este să avem încredere în noi și să ne „ridicăm” de fiecare dată de jos și să o luăm de la început. Trăim cu trecutul în suflet, trebuie să ne împăcăm cu el într-un final, dar acesta nu trebuie să ne definească.  Noi suntem ceea ce suntem, nu ceea ce cred alții despre noi sau ce vor alții de la noi.
În ultimele luni viața noastră, a tuturor, s-a schimbat total.  Virusul acesta ne-a „furat” liniștea. Toți ne-am văzut obligați să luăm o pauză de la realitatea personală. Spre surprinderea mea majoritatea populației a acceptat foarte ușor toate măsurile.  Zic eu, că toți am dat dovadă de responsabilitate. Mă întreb tot mai mult dacă sacrificiul pe care l-am făcut toți este apreciat și a contat? Oare? Mi-aș dori să văd mai multă încredere și speranță, calm și responsabilitate, pentru că acestea se transmit. Întotdeauna, chiar întotdeauna ele pleacă de „sus” în „jos”. Eu sunt...„jos”, voi? Și nu simt calmul…

Scrisoare pentru prietenii mei...

Scrisoare pentru prietenul meu și pentru prietena mea

Copil uimit, cu ochii mari, cu privirea debusolată, cu durere și întristare în sufletul și inima mea...
Așa mă simt. Așa sunt.
Sunt proastă câteodată. Chiar de chiar. Îmi pare rău, tare rău. Sincer. Doar acum mi-am dat seama că v-ați simțit nedreptățiți. Aveți dreptate, chiar aveți.

Draga mea prietenă și dragul meu prieten,
Voi doi nu vă cunoașteți, nici măcar nu știți de existența celuilalt, eu sunt doar un punct comun.
In urmă cu două săptămâni v-am pus aceeași întrebare. Nu mi-ati răspuns, dar mi-ati promis că o să o faceți. Ați fost sinceri...doar că mie mi se pare că timpul se termină. Mi-am dorit atât de mult acel răspuns încât...am fost dezamăgită.
Nu de voi sunt dezamăgită, departe de mine gândul, nu!
Dezamăgită de mine, de dorința imensă de a știi că voi sunteți bine, sunteți fericiți, că viața voastră e una liniștită...Asta mi-am dorit să aud de la voi.
De ce? o să mă întrebați.
Păi pentru că indiferent ce credeți voi...s…