Treceți la conținutul principal

Vitamina B12

A sosit toamna! A început școala...

"Afară-i toamnă, frunză-mprăștiată,
Iar vântul zvârle-n geamuri grele picuri;
Și tu citești scrisori din roase plicuri
Și într-un ceas gândești la viața toată."

Știu, știu nu vă dau o știre senzațională! 
Doar că de câteva zile mă uit în jurul meu și văd efectele... 
Părinți stresați deja de copii, de activitățile lor mai precis. Fie vorba între noi, este mult mai ușor în vacanță când nu-i mai verifici temele, nu-l mai asculți sau nu mai pierzi ore în șir ducând și așteptându-l de la activitățile pe care le are: înot, dans, balet, tenis... engleză! 
Când copilul tău este talentat are cam toată săptămâna activități după cursuri. 
Distracție la maxim, pentru părinți! 
Iată că au trecut doar două săptămâni de școală, dar chipurile părinților sunt obosite parcă nici nu au fost în concediu. Numără zilele până la sâmbătă. Iar când mai aud că și ziua de sâmbătă le este ocupată, că le-a făcut program prâslea, își pun mâinile în cap și se întreabă serios cât o să reziste!

Fiind în aceeași situație, închid ochii pentru câteva clipe și mă gândesc la versurile așa de frumoase a lui  Mihai Eminescu:

"Pierzându-ți timpul tău cu dulci nimicuri,
N-ai vrea ca nimeni-n ușa ta să bată;
Dar și mai bine-i, când afară-i zloată,
Să stai visând la foc, de somn să picuri."

Gânduri răzlețe la timpuri de tihnă...
Doar că încă temperaturile sunt de vară chiar dacă toamna a început. Prevăzătoare așa cum sunt eu, mă pregătesc de timpul rece încă de acum. 

În ultimii ani toată lumea vorbește despre întărirea sistemului imunitar. 
Sunt așa de multe păreri încât de multe ori te încurci în ele.
M-am confruntat cu această problemă și sunt convinsă că și alții au pățit ca mine.
Ca părinte am avut momente grele în care nu mai știam ce să le mai dau copiilor mei pentru a le întări sistemul imunitar, să nu se mai îmbolnăvească tot a doua săptămână. Am încercat cătina, le-am dat siropuri naturale din muguri de brad, fructe multe, în special cele care conțineau vitamina C, dar tot așa s-au îmbonăvit. Acum cred că i-am cocoloșit prea mult, că trebuia să las organismul să lupte singur. Și lucrul cel mai important să facă sport, pentru că mișcarea le face mult bine.

Făcând parte dintre părinții care-și construiesc întreaga viață pe activitățile copiilor lor, am uitat de multe ori de propria persoană. Neinspirată decizie.
Din cauza agitației permanente și a supărărilor, sistemul meu imunitar a avut de suferit foarte mult. Când mi-am dat seama a fost puțin cam târziu. Acum caut să repar ce am stricat în ani de zile...
Nu pot vindeca, dar pot ține totul sub control. 
Și pentru că toamna a venit și școala a început de două săptămâni mi-am făcut un plan amănunțit cu tot ce trebuie să fac în această perioadă ca să  zâmbesc și la sfârșit de săptămână. 

Știu, știu...vreți și voi rețeta!
Vă spun. Nu sunt egoistă. (râd eu din toată inima)
Simplu, așa de simplu:  Vitamine, sport și odihnă!
Sportul este necesar, te face să te simți mai bine, îți redă o parte din energia pierdută în timpul zilei.
 
Vitamine...am tot căutat, am tot încercat și am ales un supliment alimentar cu vitamina B12 numit:
Imagini pentru b12 ankermannB12 ANKERMANN Vital. Acesta este disponibil în principalele farmacii din România, producătorul acestui supliment este WORWAG  Pharma, o companie germană cu renume foarte bun pe piață. Pentru mai multe informații despre ce conține și cum trebuie utilizat găsiți http://b12vital.ro/.

De ce acest produs?
Simplu. 
1.Am căutat să văd care este cauza senzației de oboseală permanentă pe care o aveam, faptul că nu mă puteam concentra și nu mă odihneam când dormeam. Și am aflat că sunt simptome ale deficitului de vitamina B12. 
2. Pentru că sunt o luptătoare! 
Caut ce este mai bun pentru sănătatea mea.
 
Astăzi zâmbesc spre voi, așa cum v-am învățat în ultimul timp, prizându-mi flori de toamnă în păr.
Închid ochii și mă gândesc la toamna care este, la iarna care vine și la sfârșitul poeziei marelui poet, Sonet I :

"Și eu astfel mă uit din jeț pe gânduri,
Visez la basmul vechi al zânei Dochii;
În juru-mi ceața crește rânduri-rânduri;

Deodat-aud foșnirea unei rochii,
Un moale pas abia atins de scânduri...
Iar mâini subțiri și reci mi-acopăr ochii."

Pentru voi,
      Mihaela.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Tăcerea din sufletul tău/meu

Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. D eseori o durere imensă șterge din suflet tot. Este, cum să spun, asemeni unei furtuni care mătură tot în cale. Acel uragan de care tot vorbesc eu de doi ani. Un uragan care distruge totul, lăsând în urma lui numai prăpăd. Și tăcere. O tăcere adâncă. Care doare. Indefinită pentru cei din jurul tău, dar atât de plină de sensuri pentru tine. Nimeni și nimic nu va înțelege ce este în sufletul tău. Nimeni și nimic nu poate readuce părțile frumoase din trecut înapoi în viața ta. S-a șters. Delete. Degeaba cauți. Mintea ta refuză să mai readucă informațiile. Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. Î n timp, ea devine asemeni unui lac într-o zi frumoasă de vară. De o frumusețe ieșită din comun, dar...fără sens dacă ești singur. Când primești pe altcineva în sufletul tău... Știi. Știi că nu vine acolo pentru a umple golul acela, ci pentru a construi împreună un alt vis, o altă realitate a vieții t...

Sclipici

Î n ultima vreme gândurile mi-au invadat tot spațiul personal. Nu reușesc să prind o clipă libera în care să fie liniște. E așa...o apăsare, o tristețe care nu-și are locul, o presimțire, care nu știu dacă e bună sau rea. Cred că imbătrânesc. Am ajuns să nu pot dormi din cauza gândurilor.🤔 Tinerețe-bătrânețe. C red că depinde foarte mult de starea de spirit. De fapt nu contează câți ani ai, ci cum ești tu. Spuneam astăzi într-un discurs că fiecare dintre noi strălucim. Replica a fost, normal: Avem sclipici? Am râs de comicul situației și le-am explicat că nu sclipiciul dă strălucirea unui om, ci aura. Ceea ce este el, ceea ce transmite către ceilalți  și chiar mai mult, strălucirea vine din sufletul fiecărui. S-au uitat puțin cam neîncrezători spre mine 🙂 Nu am renunțat la discursul meu. Sclipirea...ne întinereste! Sclipirea...ne aduce beneficii. Sclipirea, ne dă mai multă putere de muncă, ne intăreste, ne descurcă prin lumea aceasta mare. Sclipirea se vede în chipul u...

tell her you belong to me

A stăzi, într-o zi în care soarele "și-a făcut de cap" împrăștiind căldură de noiembrie, mi-am adunat gândurile și m-am hotărât să revin puțin la cartea mea. Pentru cei care au început să-mi citească blogul doar de puțin timp, trebuie să vă spun că atunci când am început mi-am propus să scriu o carte în timp real. Și am făcut acest lucru o perioadă de timp. Eram mulțumită de rezultat. Mi-am depășit limitele permanent. Am învățat în fiecare zi, am studiat. Dar ...m-am oprit. N u pentru că nu-mi plăcea ceea ce făceam, ci pentru că viața "mi-a dat o palmă" atât de grea încât m-a pus la pământ. Am simțit-o în toată ființa mea, atât de real, atât de dureros, încât mintea a refuzat să zboare în visare, în scris, în idei și cuvinte. Nu , nu am vrut să renunț la pasiunea mea. Am continuat să scriu. Gânduri. Idei. Principii. Sfaturi. Realități. Și mi-a ieșit și asta. ( știu, sunt foarte modestă!!!) A stăzi, într-o zi călduroasă de noiembrie, am simțit că trebuie să m...