Re-creație

Mi-am prins flori în păr și privesc spre voi cu bunătate și fericire.
O fericire care-mi inundă sufletul, care mă face să tresar la fiecare respirație.

Uneori avem nevoie de un moment de liniște ca să putem merge mai departe.
Un moment de regăsire spirituală, înaintea unui moment de creație.
Oricât de mult am vrut să scriu în ultima perioadă, nu am reușit.
Poate pentru că mi-am simțit sufletul pustiit, sau poate că am fost foarte stresată, cine știe!
Doar câteodată am impresia că nu mai am timp nici să respir și știu că nu e bine, că mi-am promis că o să fac ce-mi place, doar că viața aceasta te duce pe căi necunoscute, te prinde într-un vârtej și e așa de greu să ieși din el.

Dar nu mă las!
Ies din vârtejul vieții într-un moment al re-creației și apoi mă întorc mai hotărâtă să termin tot ce am început. Cu fiecare zi petrecută simt că sunt tot mai puternică în gândire, în purtare, în înfruntarea propiului destin.

Muzica...
Muzica îți aduce zâmbet pe față,
Muzica te face să tresari, să visezi, să alergi în gând, să fii copil pentru câteva minute.
Sunetele te îndeamnă la mișcare, la dans. Un dans al simțirii bucuriei.
Sunetele picură în suflet și-l îmbrățișează și-l vindecă de tristețe.
Note puse pe portativ pentru a ilustra iubirea, bunătatea, generozitatea, fericirea.
Note înșirate...doimi, pătrimi, optimi...într-o horă a simțirii.
Muzica...

Lectura...
Când citești cuvintele se înșiră în fața ochilor tăi, sensul acestora se întretaie cu sentimentele, cu imaginile pe care le ai în suflet. Astfel că personajele prind viață în mintea ta, trăiesc alături de sufletul tău...Și astfel se crează un moment de magie.
Este magia cuvintelor înșirate de către cel care crează povestea.
Firul logic al evenimentelor îți rămâne imprimat în minte, încerci să judeci fiecare pas și schimbi puțin povestea, întrebându-te dacă nu ar fi mai frumasă varianta ta.
Iată câteva momente de fericire a celui care citește.
Ultima carte pe care am citit-o a fost: "6 povești cu draci", a lui Igor Bergler.
Deja știți, că v-am tot spus, că sunt fană Igor Bergler, dar ultima lui carte cu povestiri nu m-a încântat foarte mult. Sunt întradevăr povestiri interesante, bine scrise, doar că am întâlnit iarăși ideea aceea că într-un fel sau altul omul se învață cu îngerul rău și acesta devine parte din viața lui.
Cred că eu, cititorul, nu pot să concep acest lucru.
Țin minte că am citit acum vreo patru-cinci ani o carte scrisă prin anii 1950 și m-au frapat povestirile. Unele din ele anunțau cumva anumite descoperirile tehnologice, care sunt deja în timpul nostru. Ultima însă m-a șocat, a fost una dintre cele mai ciudate povestiri. În ea lumea era pregătită de venirea îngerului rău, iar când acesta vine, copiii îl iau de mână, pentru că erau deja obișnuiți cu el.
Ei, cumva ideea aceasta este și în unele din povestirile lui Igor Bergler și pentru mine e puțin cam mult.
O să-mi spuneți că nu văd realitatea.
O văd foarte bine, știu ce se întâmplă, dar vreau încă să sper că într-un fel sau altul reușim să punem binele pe primul loc și nu răul. Rămân o optimistă.
Lectura...
Lectura pentru mine este un moment de bucurie copilărească.
Aș putea citi ore în șir fără să fac pauze, fără să mănânc.
Hrană sufletească!

Teatrul...
Teatrul te poartă într-o poveste, te face să zâmbești, să râzi și să te bucuri alături de actori și de spectatori. Povestea, cea dintr-o carte, o vezi în fața ta.
Felul în care fiecare actor se identifică în personaj, felul în care transmite te inspiră, te liniștește și pleci de fiecare dată cu ideea întipărită în minte că data viitoare o să fii prezent acolo, pentru următoarea poveste.
Te învață, te educă.
Teatrul...

Iubirea...
Iubirea reprezentată în teatru. Momente de tandrețe, de gesturi care-ți fac inima să-ți tresare aducându-ți aminte de iubirea ta, de momentele acelea pline de magie când te-ai îndrăgostit. Când ți-ai arătat dragostea prin cântec, în bucurie. Când ai citit toate cărțile de dragoste pe care le-ai găsit în bibliotecă, dar și în librărie.
Momente de fericire când te-ai topit în ochii celuilalt, când ai dorit din tot sufletul să fii cu el permanent.
Iubirea...

Uneori mă-ntreb de ce viața aceasta este ciudată?
De ce se schimbă totul într-o secundă?
De ce uităm iubirea care ne-a făcut să facem sacrificii peste sacrificii?
Poate pentru că iubirea nu ar trebui să ceară sacrificii?
Poate...
Sau poate e doar timpul să găsești o altă iubire, mai mare, mai frumoasă.
O iubire matură în centru căreia este prețuirea celuilalt, respectul și bunătatea.
Cine știe!

Pentru o seară plină de liniște,
de teatru și muzică,
de scris și lectură,
de hrană sufletească!
O seară în care am învățat încă o dată sensul cuvântului re-creație:
Momentul în care respirăm, ne liniștim, ne încărcăm de energie pentru a ne putea întoarce  să creăm, să realizăm lucruri mărețe!
Pentru voi,
           Fata cu flori în păr.