Treceți la conținutul principal

Dragobete

Mi-am presarat flori în suflet și m-am întrebat:
Cine ești Tu? Cine sunt Eu?
Am privit cu emoție fiecare detaliu al zâmbetului tău...
Mi-am zâmbit încântată de ideea trăznită, care mi-a fulgerat sufletul:
O să aflu, cine ești Tu!

Am adunat florile din sufletul meu și le-am așezat cu grijă în grădina minții mele, ca să le păstrez spre veșnicie.
Gândurile nebune au luat-o razna, inima a început să bată bezmetică, și mintea...mintea întreba în șoaptă: Cine ești Tu?
Mi-am oglindit privirea în privirea ta și m-am topit în noianul sentimentelor...
O să aflu! Cine ești...Tu!

Am mângâiat fiecare petală a florilor risipite prin mintea și sufletul meu și am zâmbit , căci amintirea zâmbetului, a privirii, a speranței m-a făcut să tremur de emoție.
Cine ești Tu?
Eu...cine sunt?

Mi-am potolit inima, nebuna, să mai simtă!
Mi-am certat mintea să uite zâmbetul tău.
Mi-am zdrobit sentimentele unul câte unul, ca să uit.
Dar...gândul îngână tainic: Cine ești Tu?

Am tunat și am risipit petalele împrăștiate în sufletul meu, m-am înfășurat în ele, m-am învârtit în furtuna din inima mea și am strigat până la cer:
Cine ești Tu?
Cine sunt...Eu?

Mi-am făcut haină din petalele zdrobite și m-am lăsat cuprinsă în îmbrățișarea ei.
M-am lăsat dezmierdată, îmbrățișată, iubită...
Cine ești Tu?

Eu...
Tu...
o inimă,
un suflet,
o simțire!

Tu...ești Eu!
Eu...sunt Tu!
Sunt furtuna care astăzi s-a preschimbat în rouă sub privirea ta.

Pentru voi,
      Fata cu flori în păr!



Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Tăcerea din sufletul tău/meu

Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. D eseori o durere imensă șterge din suflet tot. Este, cum să spun, asemeni unei furtuni care mătură tot în cale. Acel uragan de care tot vorbesc eu de doi ani. Un uragan care distruge totul, lăsând în urma lui numai prăpăd. Și tăcere. O tăcere adâncă. Care doare. Indefinită pentru cei din jurul tău, dar atât de plină de sensuri pentru tine. Nimeni și nimic nu va înțelege ce este în sufletul tău. Nimeni și nimic nu poate readuce părțile frumoase din trecut înapoi în viața ta. S-a șters. Delete. Degeaba cauți. Mintea ta refuză să mai readucă informațiile. Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. Î n timp, ea devine asemeni unui lac într-o zi frumoasă de vară. De o frumusețe ieșită din comun, dar...fără sens dacă ești singur. Când primești pe altcineva în sufletul tău... Știi. Știi că nu vine acolo pentru a umple golul acela, ci pentru a construi împreună un alt vis, o altă realitate a vieții t...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

timpul liniștii mele...

În urmă cu patru luni prietena mea îmi spunea că sunt în furtună, un ciclon mai exact, din care o să ies și totul se va calma. Nu am crezut-o pentru că părea așa de departe liniștea...Dar acum îmi dau seama că sunt acolo pe marginea aceea a furtunii și încep să simt liniștea tot mai mult. Trebuie să-i mulțumesc prietenei mele care permanent a fost omul care m-a susținut și mă susține în cele mai grele momente ale vieții mele. Timp de liniște...într-o viață atât de nebună...Pare ciudat, nu? Am citit în dimineața aceasta un articol despre comprimarea timpului și primul gând în mintea mea a fost: Dar eu vorbesc despre asta cu oamenii din jurul meu de ani de zile! E evident că s-a comprimat timpul! Cum? o să mă întrebați voi râzând. Păi...simplu. Așa de simplu. Timpul nu ne mai ajunge! E senzația tuturor, doar că nu ne dăm seama de ce! Nu este vina noastră că nu mai reușim să facem toate lucrurile care altădată le făceam, e pur și simplu TIMPUL! Eu am început să vă...
2 comentarii
Citiți mai multe

My war

M i-am prins flori în păr și privesc spre voi cu zâmbet. Trebuie să recunosc că mi-este tot mai greu să scriu. Sufăr pentru că nu aștern cuvintele pe hârtia virtuală, dar mi-am dorit o pauză de la toate activitățile ca să-mi încarc sufletul, mintea și inima de clipe frumoase. Și am reușit! Dar...când faci pauză îți e greu să o iei de la început! Așa că...timp de o lună nici măcar nu am deschis unealta de scris. Îmi vine să râd că scriu de mai mult de doi ani și nimeni nu-mi scrie nimic, nimeni nu mă contrazice. La aceste lucruri m-am gândit în ultima lună când am fost în vacanță. Astăzi când mi-am făcut curaj să deschid unealta de scris...un comentariu! Mă uitam la el și nu pricepeam. M-am întors la articolul pe care l-am scris la începutul vacanței mele și atunci mi-am dat seama ca am terminat cu o întrebare și... am primit răspuns. Mulțumesc. M ă întrebam zilele trecute dacă fata cu flori în păr mai există și nu știam ce să-mi răspund. Astăzi când am început să scriu...a reve...
3 comentarii
Citiți mai multe