Treceți la conținutul principal

Aripi de înger

Mi-am prins flori de primăvară în păr și zâmbesc spre voi cu bunătate, liniște și fericire.

Viață, viață...
Sunt doi ani de când povestea scrisului a prins viață!
Trebuie să mulțumesc pentru asta prietenilor mei buni, de suflet care au avut încredere în mine, care la momentul acela, în care sufletul meu a fost zdrobit, mi-au arătat că scrisul e talentul meu.
Ei mi-au dat atunci, în momentele acelea în care am simțit că pământul fuge de sub picioarele mele, mi-au dat aripi de înger! Ca să zbor în scris!

Libertatea întotdeauna este presărată cu lacrimi. Indiferent ce fel de libertate e!
Pentru libertate de gândire, de simțire... lupți, lupți cu tot sufletul, cu inima, cu sufletul.
Înfrunți pe toți din jurul tău, înfrunți lumea!
Nu este ceva ușor, să fim bine înțeleși, dar ce este ușor în viața asta!

Când suntem mici ne imaginăm că atunci când suntem mari, adulți, vom avea o viață ca în povești. Nimeni și nimic nu ne învață că e așa de rar să se întâmple asta!
Speranța, încrederea, optimismul ne îndeamnă să iubim necondiționat.
Nostim este că deși primim lecții, nu învățam din ele, pentru că sperăm mereu că data viitoare o să fie bine!

Uneori mă întreb dacă nu e mai simplu să prețuim fiecare moment special din viața noastră, fără să mai avem așteptări. Să luăm lucrurile așa cum vin, cu bune și rele și să mergem mai departe, fără a mai pune întrebări, fără a mai despica firul în patru, zece sau o sută!

Uneori te simți pierdut în lumea aceasta nedreaptă, dar dacă zâmbești parcă totul se înseninează.
Am învățat ceva:
Prietenia rămâne, indiferent ce se întâmplă!
Prietenia e dincolo de cuvinte.
Prietenia e simțire, e bunătate.
Prietenia e gândul acela care zboară necondiționat spre tine.
Prietenia e susținere permanentă.
Iar atunci când în jurul tău sunt prietenii tăi, nu ești singur!
Pentru că...viața asta ciudată te lasă câteodată fără suflu și atunci ai nevoie să te agăți de ceva ca să poți respira, ca să fii pe linia de plutire. Prietenii sunt acolo alături de tine și în cele mai negre zile ale tale. Mi-aduc aminte cu mare tristețe de momente când până și să respir era greu, dar sfaturile, susținerea a fost permanentă. Iar acest lucru nu se poate uita!
Mă înclin și vă mulțumesc, prieteni dragi!

De ce așteptăm primăvara?
Pentru că, dragii mei, totul revine la viață!
Soarele ne îmbrățișează cu razele lui scântâietoare, vântul ne ia la dans!
Norii se joacă pe cerul senin, păsările își încep larma veselă.
Pomii se îmbracă de sărbătoare în culori de cireș, de vișini, de salcâm...
Verdele ne îmbată cu prospețime, ne inundă sufletele și inimile cu speranță și optimism.

De ce primăvară?
Pentru că ne simțim liberi!
Pentru că avem...ARIPI  DE  ÎNGER!!!!

Pentru prietenii mei dragi,
                 Mihaela                                     

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Tăcerea din sufletul tău/meu

Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. D eseori o durere imensă șterge din suflet tot. Este, cum să spun, asemeni unei furtuni care mătură tot în cale. Acel uragan de care tot vorbesc eu de doi ani. Un uragan care distruge totul, lăsând în urma lui numai prăpăd. Și tăcere. O tăcere adâncă. Care doare. Indefinită pentru cei din jurul tău, dar atât de plină de sensuri pentru tine. Nimeni și nimic nu va înțelege ce este în sufletul tău. Nimeni și nimic nu poate readuce părțile frumoase din trecut înapoi în viața ta. S-a șters. Delete. Degeaba cauți. Mintea ta refuză să mai readucă informațiile. Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. Î n timp, ea devine asemeni unui lac într-o zi frumoasă de vară. De o frumusețe ieșită din comun, dar...fără sens dacă ești singur. Când primești pe altcineva în sufletul tău... Știi. Știi că nu vine acolo pentru a umple golul acela, ci pentru a construi împreună un alt vis, o altă realitate a vieții t...

Povestea iubirii...

Vă vine câteodată să vă dați palme și să spuneți: Doamne dar câtă prostie a fost în capul meu! Cum am putut să-l cred? Mie acum chiar îmi vine! Uite! o să ziceți, apare revolta! O, da... Revolta mea, dar tot slabă de tot. Așa sunt eu, un om care a încercat permanent  să găsesc scuze tuturor fără să țin cont de persoana mea. Să nu faceți ca mine. Nu. Să strigați, să nu vă lăsați în fața nimănui. E dreptul vostru! O să râdeți acum și o să ziceți că devin o luptătoare pentru drepturile  femeilor! Și? O femeie trebuie să fie pentru un bărbat adevărat raza lui de soare.  E cea care încălzește căsnicia, este aceea care dă farmec și culoare, este  simțirea, este sufletul, este cea care dă VIAȚĂ! Ea trebuie prețuită, trebuie ajutată, sprijinită pentru că doar așa relația poate să se întrepătrundă, să prindă viață, să devină Una. Fiecare om bărbat sau femeie trebuie să-l prețuiască pe cel de lângă el. E obligatoriu. Să găsească puncte comune în care să...

"Aurul negru" din mijlocul țării...

"Unde ești...nămolule?" O să râdeți de expresia mea, dar astăzi am tot repetat-o... A fost una din zilele acelea în care durerea nu m-a lăsat în pace nici o clipă. O durere sâcâietoare în toate oasele mele... Ei, hai! cred că exagerezi, spuneți voi cu zâmbetul pe buze. Nu...Este așa de intensă durerea că nu știu ce să mai fac. Revine așa din când în când, după ce trec printr-o perioadă tensionată. Dar...să nu lăsăm să ne strice seara, așa că ...am un zâmbet pe  chip ( mai mult un rânjet! dar ce să-i faci, mă străduiesc!). V-am promis aseară că vă vorbesc despre lacul minunat, lacul cu nămol! Eu...l-am descoperit anul trecut. E ciudat... E greu să te înveți cu el. E așa, cum să spun... trebuie să treci peste un prag psihologic. Apoi...nu mai vrei să ieși din el! O să numesc nămolul "aurul negru" pentru că este foarte benefic organismului. Eu...am fost forte neîncrezătoare ca și voi. Anul trecut am ajuns din întâmplare aici în mijlocul țării. Acum nu m...