Mi-am prins flori de primăvară în păr și zâmbesc spre voi cu bunătate, liniște și fericire.
Viață, viață...
Sunt doi ani de când povestea scrisului a prins viață!
Trebuie să mulțumesc pentru asta prietenilor mei buni, de suflet care au avut încredere în mine, care la momentul acela, în care sufletul meu a fost zdrobit, mi-au arătat că scrisul e talentul meu.
Ei mi-au dat atunci, în momentele acelea în care am simțit că pământul fuge de sub picioarele mele, mi-au dat aripi de înger! Ca să zbor în scris!
Libertatea întotdeauna este presărată cu lacrimi. Indiferent ce fel de libertate e!
Pentru libertate de gândire, de simțire... lupți, lupți cu tot sufletul, cu inima, cu sufletul.
Înfrunți pe toți din jurul tău, înfrunți lumea!
Nu este ceva ușor, să fim bine înțeleși, dar ce este ușor în viața asta!
Când suntem mici ne imaginăm că atunci când suntem mari, adulți, vom avea o viață ca în povești. Nimeni și nimic nu ne învață că e așa de rar să se întâmple asta!
Speranța, încrederea, optimismul ne îndeamnă să iubim necondiționat.
Nostim este că deși primim lecții, nu învățam din ele, pentru că sperăm mereu că data viitoare o să fie bine!
Uneori mă întreb dacă nu e mai simplu să prețuim fiecare moment special din viața noastră, fără să mai avem așteptări. Să luăm lucrurile așa cum vin, cu bune și rele și să mergem mai departe, fără a mai pune întrebări, fără a mai despica firul în patru, zece sau o sută!
Uneori te simți pierdut în lumea aceasta nedreaptă, dar dacă zâmbești parcă totul se înseninează.
Am învățat ceva:
Prietenia rămâne, indiferent ce se întâmplă!
Prietenia e dincolo de cuvinte.
Prietenia e simțire, e bunătate.
Prietenia e gândul acela care zboară necondiționat spre tine.
Prietenia e susținere permanentă.
Iar atunci când în jurul tău sunt prietenii tăi, nu ești singur!
Pentru că...viața asta ciudată te lasă câteodată fără suflu și atunci ai nevoie să te agăți de ceva ca să poți respira, ca să fii pe linia de plutire. Prietenii sunt acolo alături de tine și în cele mai negre zile ale tale. Mi-aduc aminte cu mare tristețe de momente când până și să respir era greu, dar sfaturile, susținerea a fost permanentă. Iar acest lucru nu se poate uita!
Mă înclin și vă mulțumesc, prieteni dragi!
De ce așteptăm primăvara?
Pentru că, dragii mei, totul revine la viață!
Soarele ne îmbrățișează cu razele lui scântâietoare, vântul ne ia la dans!
Norii se joacă pe cerul senin, păsările își încep larma veselă.
Pomii se îmbracă de sărbătoare în culori de cireș, de vișini, de salcâm...
Verdele ne îmbată cu prospețime, ne inundă sufletele și inimile cu speranță și optimism.
De ce primăvară?
Pentru că ne simțim liberi!
Pentru că avem...ARIPI DE ÎNGER!!!!
Pentru prietenii mei dragi,
Mihaela
Viață, viață...
Sunt doi ani de când povestea scrisului a prins viață!
Trebuie să mulțumesc pentru asta prietenilor mei buni, de suflet care au avut încredere în mine, care la momentul acela, în care sufletul meu a fost zdrobit, mi-au arătat că scrisul e talentul meu.
Ei mi-au dat atunci, în momentele acelea în care am simțit că pământul fuge de sub picioarele mele, mi-au dat aripi de înger! Ca să zbor în scris!
Libertatea întotdeauna este presărată cu lacrimi. Indiferent ce fel de libertate e!
Pentru libertate de gândire, de simțire... lupți, lupți cu tot sufletul, cu inima, cu sufletul.
Înfrunți pe toți din jurul tău, înfrunți lumea!
Nu este ceva ușor, să fim bine înțeleși, dar ce este ușor în viața asta!
Când suntem mici ne imaginăm că atunci când suntem mari, adulți, vom avea o viață ca în povești. Nimeni și nimic nu ne învață că e așa de rar să se întâmple asta!
Speranța, încrederea, optimismul ne îndeamnă să iubim necondiționat.
Nostim este că deși primim lecții, nu învățam din ele, pentru că sperăm mereu că data viitoare o să fie bine!
Uneori mă întreb dacă nu e mai simplu să prețuim fiecare moment special din viața noastră, fără să mai avem așteptări. Să luăm lucrurile așa cum vin, cu bune și rele și să mergem mai departe, fără a mai pune întrebări, fără a mai despica firul în patru, zece sau o sută!
Uneori te simți pierdut în lumea aceasta nedreaptă, dar dacă zâmbești parcă totul se înseninează.
Am învățat ceva:
Prietenia rămâne, indiferent ce se întâmplă!
Prietenia e dincolo de cuvinte.
Prietenia e simțire, e bunătate.
Prietenia e gândul acela care zboară necondiționat spre tine.
Prietenia e susținere permanentă.
Iar atunci când în jurul tău sunt prietenii tăi, nu ești singur!
Pentru că...viața asta ciudată te lasă câteodată fără suflu și atunci ai nevoie să te agăți de ceva ca să poți respira, ca să fii pe linia de plutire. Prietenii sunt acolo alături de tine și în cele mai negre zile ale tale. Mi-aduc aminte cu mare tristețe de momente când până și să respir era greu, dar sfaturile, susținerea a fost permanentă. Iar acest lucru nu se poate uita!
Mă înclin și vă mulțumesc, prieteni dragi!
De ce așteptăm primăvara?
Pentru că, dragii mei, totul revine la viață!
Soarele ne îmbrățișează cu razele lui scântâietoare, vântul ne ia la dans!
Norii se joacă pe cerul senin, păsările își încep larma veselă.
Pomii se îmbracă de sărbătoare în culori de cireș, de vișini, de salcâm...
Verdele ne îmbată cu prospețime, ne inundă sufletele și inimile cu speranță și optimism.
De ce primăvară?
Pentru că ne simțim liberi!
Pentru că avem...ARIPI DE ÎNGER!!!!
Pentru prietenii mei dragi,
Mihaela
Comentarii
Trimiteți un comentariu