Treceți la conținutul principal

Aripi de înger

Mi-am prins flori de primăvară în păr și zâmbesc spre voi cu bunătate, liniște și fericire.

Viață, viață...
Sunt doi ani de când povestea scrisului a prins viață!
Trebuie să mulțumesc pentru asta prietenilor mei buni, de suflet care au avut încredere în mine, care la momentul acela, în care sufletul meu a fost zdrobit, mi-au arătat că scrisul e talentul meu.
Ei mi-au dat atunci, în momentele acelea în care am simțit că pământul fuge de sub picioarele mele, mi-au dat aripi de înger! Ca să zbor în scris!

Libertatea întotdeauna este presărată cu lacrimi. Indiferent ce fel de libertate e!
Pentru libertate de gândire, de simțire... lupți, lupți cu tot sufletul, cu inima, cu sufletul.
Înfrunți pe toți din jurul tău, înfrunți lumea!
Nu este ceva ușor, să fim bine înțeleși, dar ce este ușor în viața asta!

Când suntem mici ne imaginăm că atunci când suntem mari, adulți, vom avea o viață ca în povești. Nimeni și nimic nu ne învață că e așa de rar să se întâmple asta!
Speranța, încrederea, optimismul ne îndeamnă să iubim necondiționat.
Nostim este că deși primim lecții, nu învățam din ele, pentru că sperăm mereu că data viitoare o să fie bine!

Uneori mă întreb dacă nu e mai simplu să prețuim fiecare moment special din viața noastră, fără să mai avem așteptări. Să luăm lucrurile așa cum vin, cu bune și rele și să mergem mai departe, fără a mai pune întrebări, fără a mai despica firul în patru, zece sau o sută!

Uneori te simți pierdut în lumea aceasta nedreaptă, dar dacă zâmbești parcă totul se înseninează.
Am învățat ceva:
Prietenia rămâne, indiferent ce se întâmplă!
Prietenia e dincolo de cuvinte.
Prietenia e simțire, e bunătate.
Prietenia e gândul acela care zboară necondiționat spre tine.
Prietenia e susținere permanentă.
Iar atunci când în jurul tău sunt prietenii tăi, nu ești singur!
Pentru că...viața asta ciudată te lasă câteodată fără suflu și atunci ai nevoie să te agăți de ceva ca să poți respira, ca să fii pe linia de plutire. Prietenii sunt acolo alături de tine și în cele mai negre zile ale tale. Mi-aduc aminte cu mare tristețe de momente când până și să respir era greu, dar sfaturile, susținerea a fost permanentă. Iar acest lucru nu se poate uita!
Mă înclin și vă mulțumesc, prieteni dragi!

De ce așteptăm primăvara?
Pentru că, dragii mei, totul revine la viață!
Soarele ne îmbrățișează cu razele lui scântâietoare, vântul ne ia la dans!
Norii se joacă pe cerul senin, păsările își încep larma veselă.
Pomii se îmbracă de sărbătoare în culori de cireș, de vișini, de salcâm...
Verdele ne îmbată cu prospețime, ne inundă sufletele și inimile cu speranță și optimism.

De ce primăvară?
Pentru că ne simțim liberi!
Pentru că avem...ARIPI  DE  ÎNGER!!!!

Pentru prietenii mei dragi,
                 Mihaela                                     

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Dacă aș fi...

Mi-am prins flori în păr și privesc spre voi amuzată.Da, da...știu. O să mă întrebați ce găsesc de râs într-un timp al încercărilor. Spre surprinderea mea, mai sunt zile în care zâmbetul revine așa de nicăieri. Pur și simplu.
Am lipsit o perioadă destul de lungă, dar asta e pentru că încă nu reușesc să-mi partajez programul în așa fel încât să am timp de lucru- timp de scris - timp liber- timp de studiu. Și ele se îmbină așa de haotic, încât la final de săptămână îmi spun: „Of, iarăși ai uitat de blog!”
Un alt aspect important este faptul că înainte de pandemia...( aici sunt câteva cuvinte pe care voi nu trebuie să le auziți😃) a sta în fața ecranului și a scrie pe tastatură era o adevărată relaxare, o plăcere nevinovată, dacă vreți voi, iar acum, de când cu situația aceasta „minunată” deabea aștept să închid calculatorul și să nu mai văd ecranul.  Munca online din punctul meu de vedere este cea mai neinspirată muncă.  Adică, să ne înțelegem, pentru angajator este nemaipomenit, deoarece oa…

Reconectare la umanitate

Mi-am prins flori în păr și privesc spre voi cu zâmbet.Viața este cu bune și rele, important este să avem încredere în noi și să ne „ridicăm” de fiecare dată de jos și să o luăm de la început. Trăim cu trecutul în suflet, trebuie să ne împăcăm cu el într-un final, dar acesta nu trebuie să ne definească.  Noi suntem ceea ce suntem, nu ceea ce cred alții despre noi sau ce vor alții de la noi.
În ultimele luni viața noastră, a tuturor, s-a schimbat total.  Virusul acesta ne-a „furat” liniștea. Toți ne-am văzut obligați să luăm o pauză de la realitatea personală. Spre surprinderea mea majoritatea populației a acceptat foarte ușor toate măsurile.  Zic eu, că toți am dat dovadă de responsabilitate. Mă întreb tot mai mult dacă sacrificiul pe care l-am făcut toți este apreciat și a contat? Oare? Mi-aș dori să văd mai multă încredere și speranță, calm și responsabilitate, pentru că acestea se transmit. Întotdeauna, chiar întotdeauna ele pleacă de „sus” în „jos”. Eu sunt...„jos”, voi? Și nu simt calmul…

Scrisoare pentru prietenii mei...

Scrisoare pentru prietenul meu și pentru prietena mea

Copil uimit, cu ochii mari, cu privirea debusolată, cu durere și întristare în sufletul și inima mea...
Așa mă simt. Așa sunt.
Sunt proastă câteodată. Chiar de chiar. Îmi pare rău, tare rău. Sincer. Doar acum mi-am dat seama că v-ați simțit nedreptățiți. Aveți dreptate, chiar aveți.

Draga mea prietenă și dragul meu prieten,
Voi doi nu vă cunoașteți, nici măcar nu știți de existența celuilalt, eu sunt doar un punct comun.
In urmă cu două săptămâni v-am pus aceeași întrebare. Nu mi-ati răspuns, dar mi-ati promis că o să o faceți. Ați fost sinceri...doar că mie mi se pare că timpul se termină. Mi-am dorit atât de mult acel răspuns încât...am fost dezamăgită.
Nu de voi sunt dezamăgită, departe de mine gândul, nu!
Dezamăgită de mine, de dorința imensă de a știi că voi sunteți bine, sunteți fericiți, că viața voastră e una liniștită...Asta mi-am dorit să aud de la voi.
De ce? o să mă întrebați.
Păi pentru că indiferent ce credeți voi...s…