Mi-am prins flori în păr și privesc spre voi cu zâmbet larg pe chip.
Cuvintele pot să te facă fericit.
Iar fericirea aceasta nu are seamăn.
M-am întrebat mereu ce aș face dacă aș ajunge în atelierul unui pictor.
Ce mi-aș dori să văd?
Tablourile! ziceți voi, râzând.
Poate, vă răspund eu, gânditoate. Poate.
Dar nu cred că ar fi prima opțiune.
Cred că mi-aș dori să văd culorile.
Să observ fiecare culoare în parte. Să văd cum le combină, cum le amestecă, cum le presară pe pânză.
Uneori nu finalitatea e importantă ci munca aceea făcută pas cu pas.
Transpunerea în lucru, ideile care-ți curg în mâni, în degete...
Culori care se întrepătrund în mii de idei, în imagini care-ți deschid sufletul în visare.
Culori care te înseninează și-ți luminează mintea și inima.
Culori care te întristează și-ți redau omenia din tine.
Culori care te duc de fapt la sentimente, trăiri, stări.
Felul în care lucreză artistul mi-ar plăcea să-l văd acolo în atelier. Omul din spatele pânzei, omul acela care pune puțin din sufletul său în fiecare pictură.
Uneori visăm atunci când vedem un tablou. Ne imaginăm că suntem acolo, alături de pictor în atelier, la creația lui. Stăm jos. Ne uităm cum ilustrează viața pas cu pas prin culoare.
Ne minunăm cât de ușor pare a fi, dar ne dăm seama că noi nu suntem în stare nici să ținem pensula în mână. Ne înclinăm în gând în fața lui și zâmbim.
Zâmbim la ziua de mâine.
Ziua în care copii noștri vor vedea, când așa ca și noi, o să-și dorească să fie măcar o clipă lângă cel care a ilustrat viața cu atâta talent.
Atelierul unui pictor...rămâne doar un vis, pentru mine.
Dar de fiecare dată când văd tablouri în expoziție mi-aduc aminte de tablourile pictate de fiul meu cândva și de cuvintele doamnei profesor, care m-au uimit: Are talent!
Cine știe, poate odată o să revină la asta...
Atelierul unui pictor...
E asemenea sufletului nostru care se împodobește zi de zi cu tot ce vede în jur, culori îmbinate perfect, într-o lume creată desăvârșit.
Pentru voi,
Mihaela.
Cuvintele pot să te facă fericit.
Iar fericirea aceasta nu are seamăn.
M-am întrebat mereu ce aș face dacă aș ajunge în atelierul unui pictor.
Ce mi-aș dori să văd?
Tablourile! ziceți voi, râzând.
Poate, vă răspund eu, gânditoate. Poate.
Dar nu cred că ar fi prima opțiune.
Cred că mi-aș dori să văd culorile.
Să observ fiecare culoare în parte. Să văd cum le combină, cum le amestecă, cum le presară pe pânză.
Uneori nu finalitatea e importantă ci munca aceea făcută pas cu pas.
Transpunerea în lucru, ideile care-ți curg în mâni, în degete...
Culori care se întrepătrund în mii de idei, în imagini care-ți deschid sufletul în visare.
Culori care te înseninează și-ți luminează mintea și inima.
Culori care te întristează și-ți redau omenia din tine.
Culori care te duc de fapt la sentimente, trăiri, stări.
Felul în care lucreză artistul mi-ar plăcea să-l văd acolo în atelier. Omul din spatele pânzei, omul acela care pune puțin din sufletul său în fiecare pictură.
Uneori visăm atunci când vedem un tablou. Ne imaginăm că suntem acolo, alături de pictor în atelier, la creația lui. Stăm jos. Ne uităm cum ilustrează viața pas cu pas prin culoare.
Ne minunăm cât de ușor pare a fi, dar ne dăm seama că noi nu suntem în stare nici să ținem pensula în mână. Ne înclinăm în gând în fața lui și zâmbim.
Zâmbim la ziua de mâine.
Ziua în care copii noștri vor vedea, când așa ca și noi, o să-și dorească să fie măcar o clipă lângă cel care a ilustrat viața cu atâta talent.
Atelierul unui pictor...rămâne doar un vis, pentru mine.
Dar de fiecare dată când văd tablouri în expoziție mi-aduc aminte de tablourile pictate de fiul meu cândva și de cuvintele doamnei profesor, care m-au uimit: Are talent!
Cine știe, poate odată o să revină la asta...
Atelierul unui pictor...
E asemenea sufletului nostru care se împodobește zi de zi cu tot ce vede în jur, culori îmbinate perfect, într-o lume creată desăvârșit.
Pentru voi,
Mihaela.
Comentarii
Trimiteți un comentariu