Treceți la conținutul principal

În așteptarea viitorului...

Mi-am prins flori în păr și privesc spre voi cu bunătate și multă fericire.
Uneori clipele sunt așa de simple, dar atât de încărcate de fericire, încât nu reușești să exprimi în cuvinte încărcătura emoțională. Mi-am dorit de mult această fericire și iată, e primul an în care o am!
Liniștea sufletească e poate cea mai importantă.
Bucuria picurată în inimă este un dar de neprețuit.
Pentru aceasta trebuie să mulțumesc fiului meu, fiicei mele și fericirii mele!

Ce e viitorul?
E ceea ce ne imaginăm, ceea ce ne dorim să se întâmple în viața noastră, ceea ce vrem să trăim.
Sau putem spune: e ceea ce vom trăi, ce se va întâmpla în viața noastră la un moment dat.
Firul acesta dintre trecut-prezent-viitor este așa de subțire încât totul trece dintr-un registru în altul în fiecare clipă.
Cum să explic, acum când scriu este prezent, clipa care vine este viitorul. Dar peste o clipă, deja am un trecut, trăiesc clipa viitorului, în prezent și aștept o altă clipă a viitorului!
Uite așa viața noastră este plină de clipe...
Clipe frumoase sau triste, fericite sau nefericite, pline de lumină sau de întuneric. Clipe, doar clipe!

Cred că nu există om care să nu își dorească ceva de la viitor.
Cred că fiecare dintre noi este în așteptarea viitorului!
Fiecare își dorește ceva, fiecare visează la ceva sau cineva, fiecare muncește pentru viitorul lui.
Doar că dacă acesta se împlinește sau nu, este un adânc mister.

Eu am început să cred tot mai mult că un gând proiectat în univers este capabil de a schimba ordinea universului personal. Pentru că puterea acestuia este atât de mare încât se proiectează asupra vieții tale, dar și a celor din jurul tău.
Poate uneori nu se întâmplă exact cum vrei, dar totul se rostogolește și nu mai poate fi oprit, iar când ajungi la capăt îți dai seama că tocmai ți s-a împlinit VISUL!!!

Vă aduceți aminte de ultimul moment din viața voastră în care ați visat?
În care v-ați închipuit cel mai frumos moment care ați vrea să vi se întâmple în viață?
Vă aduceți aminte de vreun vis din viața voastră care vi s-a repetat în decursul vieții.
Cum să spun, mai explicit, în anumite momente ale vieții să reveniți la o dorință, la un vis...

Viața m-a învățat să nu renunț la vise!
Viața m-a educat să lupt pentru liniștea și fericirea mea.
Viața mi-a arătat că așteptarea viitorului nu este o nebuloasă, ci doar un răsărit!
Eu, eu am avut un astfel de vis.
Un vis la care am revenit mereu în anumite momente ale vieții mele.
Acum, acum cred ca s-a împlinit, dar cine știe...

Uneori ne dorim așa de mult să treacă timpul, să trăim viitorul, încât uităm să ne bucurăm de prezent.
Uităm că dacă suntem înconjurați de cei dragi, atunci totul e mai simplu, viitorul poate fi mai bun, optimismul și speranța se cuibărește în suflet, mintea aleargă în vise.

Să ne lăsăm copleșiți de prezent, să zâmbim în clipe fericite, să ne bucurăm copilărește de momentele frumoase petrecute alături de cei dragi și să așteptăm viitorul cu încredere!

Pentru voi,
        Mihaela.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Tăcerea din sufletul tău/meu

Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. D eseori o durere imensă șterge din suflet tot. Este, cum să spun, asemeni unei furtuni care mătură tot în cale. Acel uragan de care tot vorbesc eu de doi ani. Un uragan care distruge totul, lăsând în urma lui numai prăpăd. Și tăcere. O tăcere adâncă. Care doare. Indefinită pentru cei din jurul tău, dar atât de plină de sensuri pentru tine. Nimeni și nimic nu va înțelege ce este în sufletul tău. Nimeni și nimic nu poate readuce părțile frumoase din trecut înapoi în viața ta. S-a șters. Delete. Degeaba cauți. Mintea ta refuză să mai readucă informațiile. Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. Î n timp, ea devine asemeni unui lac într-o zi frumoasă de vară. De o frumusețe ieșită din comun, dar...fără sens dacă ești singur. Când primești pe altcineva în sufletul tău... Știi. Știi că nu vine acolo pentru a umple golul acela, ci pentru a construi împreună un alt vis, o altă realitate a vieții t...

Culorile vieții

M i-am prins în păr o rază de soare și privesc spre voi amuzată. Știu, știu afară plouă de rupe, nici măcar nu ninge, dar aseară o prietenă dragă de care mi-e tare, tare dor mi-a spus să-mi prind în păr o rază de soare. Așa că astăzi am căutat concentrată pe cer și cumva dintre nori am găsit o rază, cam firavă cei drept, dar am găsit-o și mi-am așezat-o cu mândrie în plete. Uite-așa! A cum trecând la lucruri mai serioase...Nu mai vine odată primăvara? Că parcă sunt în poeziile lui Bacovia unde ploaia nu se mai termină și sufletul poetului este prins într-un sicriu...ceva de genul! Adevărul că vremea aceasta care se schimbă atât de tare ne dereglează tot organismul. Nu că n-am fi dereglați, că oricum suntem! ( zâmbesc ) Nu mai avem timp de bucuriile vieții. Nu mai avem timp de noi. Nu mai considerăm că trebuie să ne facem timp de ceea ce ne face plăcere. Avem timp, dar în același timp, nu avem. Pare un non-sens, dar știu ce vorbesc. Sunt zile în care nu fac nimic, dar sunt mai...

Fata cu flori în păr

M i-am prins flori în păr și privesc spre voi cu zâmbet în priviri. Uneori este greu să acceptăm realitatea și ne ascundem sentimentele după zâmbetul de pe chip. În fiecare zi sunt uimită de cei din jurul meu, care au impresia că sunt...bine! Cât de comic mi se pare, cât de trist. Dar cum aș putea să le explic că nu mi-am dorit să arăt mai bine, să îmi schimb întreaga viață, să iau totul de la început? Că sunt lucruri care ne depășesc, care nu au o explicație logică, care pur și simplu se întâmplă și gata. Cum să le explic ceva ce nici eu nu înțeleg? Cum să înțeleg ceva care nu are o explicație logică? M-am uitat astăzi, atât de tristă, spre cei care-mi sunt aproape în fiecare zi și mi-am dat seama că nu au cum să înțeleagă ce este în sufletul meu. Le-am zâmbit. E mai bine să vadă doar omul care luptă cu toată ființa pentru a fi bine.... U neori este așa de bine să încercăm să ne facem viața frumoasă.E așa de simplu. Nici măcar nu vă dați seama, cât de simplu! Priviți o imagin...