Treceți la conținutul principal

În așteptarea viitorului...

Mi-am prins flori în păr și privesc spre voi cu bunătate și multă fericire.
Uneori clipele sunt așa de simple, dar atât de încărcate de fericire, încât nu reușești să exprimi în cuvinte încărcătura emoțională. Mi-am dorit de mult această fericire și iată, e primul an în care o am!
Liniștea sufletească e poate cea mai importantă.
Bucuria picurată în inimă este un dar de neprețuit.
Pentru aceasta trebuie să mulțumesc fiului meu, fiicei mele și fericirii mele!

Ce e viitorul?
E ceea ce ne imaginăm, ceea ce ne dorim să se întâmple în viața noastră, ceea ce vrem să trăim.
Sau putem spune: e ceea ce vom trăi, ce se va întâmpla în viața noastră la un moment dat.
Firul acesta dintre trecut-prezent-viitor este așa de subțire încât totul trece dintr-un registru în altul în fiecare clipă.
Cum să explic, acum când scriu este prezent, clipa care vine este viitorul. Dar peste o clipă, deja am un trecut, trăiesc clipa viitorului, în prezent și aștept o altă clipă a viitorului!
Uite așa viața noastră este plină de clipe...
Clipe frumoase sau triste, fericite sau nefericite, pline de lumină sau de întuneric. Clipe, doar clipe!

Cred că nu există om care să nu își dorească ceva de la viitor.
Cred că fiecare dintre noi este în așteptarea viitorului!
Fiecare își dorește ceva, fiecare visează la ceva sau cineva, fiecare muncește pentru viitorul lui.
Doar că dacă acesta se împlinește sau nu, este un adânc mister.

Eu am început să cred tot mai mult că un gând proiectat în univers este capabil de a schimba ordinea universului personal. Pentru că puterea acestuia este atât de mare încât se proiectează asupra vieții tale, dar și a celor din jurul tău.
Poate uneori nu se întâmplă exact cum vrei, dar totul se rostogolește și nu mai poate fi oprit, iar când ajungi la capăt îți dai seama că tocmai ți s-a împlinit VISUL!!!

Vă aduceți aminte de ultimul moment din viața voastră în care ați visat?
În care v-ați închipuit cel mai frumos moment care ați vrea să vi se întâmple în viață?
Vă aduceți aminte de vreun vis din viața voastră care vi s-a repetat în decursul vieții.
Cum să spun, mai explicit, în anumite momente ale vieții să reveniți la o dorință, la un vis...

Viața m-a învățat să nu renunț la vise!
Viața m-a educat să lupt pentru liniștea și fericirea mea.
Viața mi-a arătat că așteptarea viitorului nu este o nebuloasă, ci doar un răsărit!
Eu, eu am avut un astfel de vis.
Un vis la care am revenit mereu în anumite momente ale vieții mele.
Acum, acum cred ca s-a împlinit, dar cine știe...

Uneori ne dorim așa de mult să treacă timpul, să trăim viitorul, încât uităm să ne bucurăm de prezent.
Uităm că dacă suntem înconjurați de cei dragi, atunci totul e mai simplu, viitorul poate fi mai bun, optimismul și speranța se cuibărește în suflet, mintea aleargă în vise.

Să ne lăsăm copleșiți de prezent, să zâmbim în clipe fericite, să ne bucurăm copilărește de momentele frumoase petrecute alături de cei dragi și să așteptăm viitorul cu încredere!

Pentru voi,
        Mihaela.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Tăcerea din sufletul tău/meu

Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. D eseori o durere imensă șterge din suflet tot. Este, cum să spun, asemeni unei furtuni care mătură tot în cale. Acel uragan de care tot vorbesc eu de doi ani. Un uragan care distruge totul, lăsând în urma lui numai prăpăd. Și tăcere. O tăcere adâncă. Care doare. Indefinită pentru cei din jurul tău, dar atât de plină de sensuri pentru tine. Nimeni și nimic nu va înțelege ce este în sufletul tău. Nimeni și nimic nu poate readuce părțile frumoase din trecut înapoi în viața ta. S-a șters. Delete. Degeaba cauți. Mintea ta refuză să mai readucă informațiile. Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. Î n timp, ea devine asemeni unui lac într-o zi frumoasă de vară. De o frumusețe ieșită din comun, dar...fără sens dacă ești singur. Când primești pe altcineva în sufletul tău... Știi. Știi că nu vine acolo pentru a umple golul acela, ci pentru a construi împreună un alt vis, o altă realitate a vieții t

Povestea unei cești de cafea

Mi-am prins flori în păr și privesc spre voi amuzată. Prietena mea îmi spunea zilele trecute că orice problemă are o rezolvare. Și sunt convinsă de asta. Doar că timpul...până la rezolvare  e greu. Revenind asupra ultimului articol... Fiecare loc are amprenta celor care stau acolo. E foarte greu să ștergi o "amprentă" Știu acest lucru pentru că eu am încercat ani de zile să fac asta.🙂 Intr-un final, am crezut că am reușit,  dar nu a fost să fie. Am plecat și am luat-o de la capăt.  Uite-așa! Despre acest lucru am citit un articol ieri, foarte interesant scris de un biolog renumit. Dacă retin bine, titlul era ceva de genul: Nu ești cine crezi că ești. Simpatică teorie. Demonstrată de altfel. Te pune cu totul pe gânduri. Dar despre ea...într-o altă seară. În seara aceasta : Povestea unei cești de cafea. O poveste spusă de marele părinte Arsenie Boca. Noi, cei din România,  știm cine este. Pentru cei din afara țării care citiți: părintele Arsenie este un mare sfânt

Lumea văzută prin ochii mei

Mi-am pus ochelarii pe nas și am deschis ochii să văd mai bine! Poate, mi-am zis în gând, poate o să văd frumusețea din lumea aceasta. Și am deschis ochii cât de mult am putut. Am privit cu atenție în jurul meu... Viața, viața e o înșiruire de evenimente frumoase, triste, amuzante, dramatice. Evenimente care te marchează, care te schimbă, care te maturizează... Lumea pe care o văd eu nu este perfectă! Lumea pe care o văd eu este complicată! Aș vrea să pot schimba ceva. Aș vrea să pot mângâia cu degetele mele fiecare moment din viața mea și să îl fac mai frumos, mai bun sau mai spectaculos. Dar nu se poate! Nici unul dintre noi nu-și poate schimba destinul. Putem însă să facem lucruri mărunte, care să ne facă să ne simțim fericiți. Îmi aduc aminte de un film, cred că November se numea,  în care personajul principal încerca să trăiască la maxim fiecare clipă pentru că știa că mai are foarte puțin de trăit. De multe ori m-am gândit cum ar fi să știi că zilele tale sunt numărat