Treceți la conținutul principal

Rucsacul Chloe cadoul perfect

Permiteți-mi să încep cu câteva întrebări:
- Cum arată pentru voi cadoul perfect?
- De ce este important să găsim cadoul perfect?
- Cât trebuie să căutăm pentru a fi mulțumiți de alegerea noastră?

Nu știu pentru voi, dar eu sunt foarte atentă la ceea ce aleg pentru a dărui. Zâmbetul de pe chip, fericirea din privirea celui sărbătorit când primește cadoul e mulțumirea mea cea mai mare. E drept că în ultimul timp e tot mai greu să găsești cadoul ideal, dar nu imposibil.

Foarte mult timp am cumpărat o ramă foto simplă în care puneam o poză care ne amintea de un moment fericit din viața noastră, a mea și a celui sărbătorit.
Mi se părea cel mai simplu și cel mai de suflet.
Timpul acela a trecut, poate pentru că eu m-am schimbat, poate pentru că am fost nevoită să-mi schimb viața.
Știți vorba: nevoia te învață!
Ei, cam așa și cu mine. Am învățat să fac cumpărături, să mă bucur de ele, să dau cu cardul, cum îmi place mie să glumesc și să mă gândesc de fiecare dată cât de amuzantă e situația: m-a călcat în picioare, dar am reușit să mă ridic și să devin femeia puternică care sunt astăzi. Așa că doamnelor să nu credeți niciodată când vă spune cineva că fără el nu puteți trăi, că fără el nu reușiți să vă descurcați. Vă puteți descurca chiar foarte bine și o să fiți mândre de fiecare pas pe care-l faceți, pentru că fiecare reușită e a voastră.

Mă pun pe tocuri și la shopping cu mine!
Oooo, da!
Încep să am pretenții după doi ani. Sunt tot mai mofturoasă, adică să ne înțelegem învăț să cumpăr ce îmi place, dar în același timp produse de calitate.
Calitatea produsului a devenit esențială pentru că un lucru pe care-l achiziționez trebuie să mă facă fericită.
Fericirea, bat-o vina!
Fericirea e importantă în viața noastră a tuturor.
Uneori dacă nu o găsim la cei din jurul nostru o căutăm în cadoul perfect pe care să ni-l oferim.
Și căutăm, căutăm până când zâmbetul nostru nu mai încape pe față ci se răspândește în mintea și inima noastră și scufundă propria ființă într-o stare de exaltare supremă.

Suntem oameni și căutăm să atingem fericirea în fiecare moment din viața noastră, fericirea să devină cumva palpabilă. Uneori avem timp și ni-l petrecem în magazine văzând, încercând, căutând febrili, uitând de noi și dând cu cardul.
Altădată suntem în lipsă de timp și atunci căutăm, normal varianta cea mai ușoară shopping on-line.

Ei, trebuie să vă spun că m-am perfecționat și aici. Nu mai sunt o novice.
Caut însă de o vreme firmele românești cu produse făcute aici în țară.
Știu, știu nu vă miră!
La cât vorbesc despre țara mea minunată cu oameni harnici, pricepuți la toate, e normal să fie așa.
Folosesc tehnologia cu folos pentru a găsi cadoul perfect pentru mine, de cele mai multe ori, dar de data aceasta pentru fiica mea, pentru că ziua ei de naștere "bate la ușă".
Și ca să înțelegeți mai bine revin la prima mea întrebare: Cum arată pentru voi cadoul perfect?
Nu știu, dar știu că pentru mine trebuie să fie ceva ce își dorește din tot sufletul fiica mea. Aflu prima dată dorința apoi caut, caut folosind tehnologia aceasta care mă ajută atât de mult, deși știți voi...e amară!

Caut de câteva zile și trecând de la un site la altul am găsit Alesa.ro
Prima dată am căutat rucsacul perfect, cel pe care și-l dorește așa de mult.
L-am găsit. E superb din piele, verde-turcoise culoarea preferată a fiicei mele. Prețul corect, zic eu.
Apoi, curiozitatea mea care în ultima vreme e tot mai puternică m-a făcut să cercetez mai atent acest site. Am citit cu atenție tot. Felul în care fac comanda, cum plătesc și cum pot returna produsul. Am citit recenzile. Cuvinte de laudă din partea cumpărătorilor. Mi-a plăcut sau mai degrabă am fost impresionată de faptul că după ce faci comanda un operator te sună pentru confirmare și atunci poți specifica culoarea care ți-o dorești la geantă, sau...Și mai fain, cum îmi place mie să spun, poți să trimiți o poză cu ce vrei să se potrivească geanta ta, eventual o pereche de pantofi cu toc cui. Vei fi sfătuită ce culoare se potrivește. Asta da! Doar la gențile românești, pentru că ele se fac aici și atunci din gama de culori pe care le au pe stoc, eu, cumpărătorul, pot să-mi aleg culoarea.
Încă un lucru care mi-a plăcut: totul explicat foarte bine. E plăcut să navighezi pe acest site și să descoperi ce îți place sau ce îți trebuie.

Vedeți?
În urmă cu doi ani cumpăram și atât, acum sunt atentă la detalii și îmi fac temele.(râd așa din toată inima). Dacă doresc să dăruiesc cadoul perfect atunci trebuie să fiu eu mulțumită de ceea ce cumpăr. Și trebuie să vă spun că de câte ori găsesc ceva care este făcut în țara mea minunată, de oameni harnici, care au o pasiune și cred în ea, atunci sunt mândră. Cumpăr cu plăcere și duc vorba mai departe. Pentru că pasiunea poate fi un stil de viață! 

Și încă ceva...

Cumpărăturile cu stil sunt ingredientul perfect pentru un zâmbet pe chipul meu.
Eu am găsit rucsacul Chloe, care e perfect pentru fiica mea pe  https://www.alesa.ro/p/rucsacul-casual-din-pielechloe. Dar pe https://www.alesa.ro/  am găsit și o geantă...sau mai multe!
Cum să mă opresc când văd atâtea lucruri frumoase?
Spuneți voi doamnelor!
Fericire, fericire...
Shopping!

Revenind la realitate mă întreb dacă acest cadou o să fie ideal pentru domnișoara mea. Îmi înșir în gând toate argumentele, pro și contra, dar primează ceva care mă face să am zâmbetul până la urechi.
Vă șoptesc și vouă ca să râdeți împreună cu mine:
Când o să se plictisească de rucsac, că e adolescentă și e normal, cine credeți că o să fie fericita posesoare a lui? EU! Normal.

Pentru voi,
  cu zâmbetul pe buze,
             T.A

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Tăcerea din sufletul tău/meu

Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. D eseori o durere imensă șterge din suflet tot. Este, cum să spun, asemeni unei furtuni care mătură tot în cale. Acel uragan de care tot vorbesc eu de doi ani. Un uragan care distruge totul, lăsând în urma lui numai prăpăd. Și tăcere. O tăcere adâncă. Care doare. Indefinită pentru cei din jurul tău, dar atât de plină de sensuri pentru tine. Nimeni și nimic nu va înțelege ce este în sufletul tău. Nimeni și nimic nu poate readuce părțile frumoase din trecut înapoi în viața ta. S-a șters. Delete. Degeaba cauți. Mintea ta refuză să mai readucă informațiile. Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. Î n timp, ea devine asemeni unui lac într-o zi frumoasă de vară. De o frumusețe ieșită din comun, dar...fără sens dacă ești singur. Când primești pe altcineva în sufletul tău... Știi. Știi că nu vine acolo pentru a umple golul acela, ci pentru a construi împreună un alt vis, o altă realitate a vieții t...

Speranța

M i-am prins flori în păr și privesc spre voi amuzată. Cred că mi-am regăsit sclipiciul și încep să-l presar peste inimile celor din jur. Astăzi am îmbrățișat în scris o prietenă și a fost uimitor răspunsul ei: Multumesc. Aveam nevoie. Am simțit cum inima mea tresaltă în durere pentru că știam că urma să vină acasă de Paști și probabil nu o mai face...Nu am îndrăznit să întreb. Mi-a fost teamă de răspuns. Î n urmă cu câteva zile prietena mea mi-a trimis mesaj: De ce tăcere? Chiar nu scrii nimic? Toată ziua mi-am reproșat: Acum când oamenii au nevoie, eu...nu pot? Durerea din sufletul meu e atât de mare încât mi-am pierdut sclipiciul? Nu, am strigat cu tot sufletul.  Trebuie să pot. Am deja experiență.  Am mai pierdut tot și m-am ridicat.  În perioada aceea cuvintele oamenilor au fost darul lui Dumnezeu, care mi-a mângâiat sufletul. Știu ce înseamnă boala și să trăiești cu spaima în suflet că nu-ți mai vezi copii crescând. Am exemple, am trecut peste...trec și acu...

Copilăria...

C e trebuie să facem pentru a-i învăța pe cei din jurul nostru? Ce trebuie să facem pentru a le arăta că greșesc? Ce trebuie să facem ca ei să înțeleagă că se poartă copilărește? Ce trebuie să arătăm ca să vadă adevărul? De ce nu pot vedea adevărul? De ce? Parcă au pe ochi solzi de metal și nimeni și nimic nu-i poate da jos! Oare...mai cad vreodată? Oare...o să-și dea seama ce au pierdut? Î ntrebări grele care-mi apasă inima, care-mi fac sufletul să tresară în durere. Am trecut de perioada lui "de ce", dar sunt tristă, așa de o tristețe mare ca oceanul, o tristețe care-mi umbrește ochii și chipul. Nu, nu sufăr așa de tare încât să nu mă ridic din pat! ( unii deabea așteptă!) Nu, nu mai iubesc! Iubirea pentru mine acum...e o mare amăgire. Poate cu timpul o să-mi schimb părerea, dar acum așa cred. C red că suntem așa de egoiști, că fiecare se gândește doar la eul propriu. Doar "eu" sunt în centrul universului. D oar ceea ce îmi doresc "eu...