Sibiu - orașul sufletului meu

Mi-am prins flori în păr și privesc spre voi.
Simplu. Fară expresie.
Nu pot zâmbi, nu pot plânge.
Evenimentele din țară nu prea îți dau voie să te bucuri.
Îmi îmbrățișez fiica permanent, o sun des, foarte des, ies și o caut ca să mă conving că e bine...
Sunt conștientă că nu sunt singură în țara aceasta care face acest lucru.
Toți procedăm la fel.
În fața unei nenorociri îți dai seama că tu ești bine, că tu ai pentru ce să te bucuri.
Dar nu poți pentru că empatizezi cu cel în durere.
Dar mergi înainte pentru că viața continuă, crudă, fără să țină seama de nici o durere, de nimeni.
Mergi înainte și atât. (E sfatul pe care mi l-au dat cei din jurul meu în ultimii doi ani. L-am urât din tot sufletul. Dar a fost ceea ce m-a determinat să zâmbesc iarăși.)

Astăzi vreau să vorbesc puțin despre orașul Sibiu, orașul sufletului meu.
Mi-am propus ca în vacanța aceasta să prezint câteva orașe din țară. Așa cum le văd eu. Am început cu Timișoara, astăzi Sibiu și dacă reușesc și Oradea. Apoi Piatra Neamț...și mai vedem când îmi ajunge timpul. Știți voi, scrisul e pasiunea mea, dar viața mă determină să și muncesc ca să pot trăi.

Sibiu este unul dintre puținele orașe care-mi sunt la suflet.
Știu, știu m-am îndrăgostit de Timișoara, dar Sibiu e o dragoste mai veche.
Aici pe străduțele acestea am trăit prima dragoste. Iar aceasta nu se uită.

Mă întorc cu drag în fiecare an să cutreer prin oraș. Totul e schimbat, dar schimbat în bine.

Are cum să spun un aer european, un aer de afară.
Turiștii l-au cam inundat.
M-am distrat copios când i-am văzut. Foarte mulți asiatici.
Conducătorul grupului avea un băț în mână cu un steguleț în vârf și un fluier.
Și să auziți voi cu îi chema pe chinezi, japonezi ce o fi fost.
Dar...simpatici.
Nu se puteau opri din fotografiat.
Asta e bine.
Țara mea e frumoasă. Atât de frumoasă.

Dacă ajungeți în Sibiu căutați să găsiți și străzile laterale, nu numai în centru și o să descoperiți zidul cetății. Mergeți admirându-l, făcând poze, normal până în capătul străzii. O să vedeți un muzeu de Știință. Dinozaurii din curte vă arată că e un muzeu acolo, dacă nu v-ați informat din timp. Intrați.
E mic. Dar e frumos.
O să spuneți că nu se compară cu Antipa.
E adevărat. Nici nu are cum. Acela are tradiție și e în București!
Dar o să vă placă și aici.

Apoi treceți Piața Mare și mergeți în Piața Mică.
Acolo puteți mânca.
Vă recomand un restaurant care mie mi-a plăcut fffff mult.
Lili's
Ambianță super, mâncare excelentă, servire impecabilă.
De la 1 la 5 primesc de la mine 5. Maxim.
Să ne înțelegem nu e ieftin, dar merită.
Prețurile lor sunt cam aceleași cu ce am găsit în Piața Mare și Centrul Sibiului. Calitatea e diferită.
Eu sunt cam mofturoasă la mâncare, dar aici nu m-am abținut am mâncat tot.

Bun...
Mergeți mai departe și treceți pe Podul Mincinoșilor sau a Minciunilor. Cum vreți voi!
Atenție la minciunile pe care le ziceți.
Nu vă spun nici o poveste astăzi de aici, pentru că eu am poveștile mele, care nu pot să le spun. Sunt seri în care ne plimbam, când Sibiul nu era oraș european, când turiștii habar-nu-aveau de acest oraș încântător. Când eram tânără și mai credeam că oamenii sunt buni, că te ajută, că am viața înainte și mamăăăă voi dărâma munții! Vise de tinerețe.
Dar de fiecare dată când ajung aici, nu vreau să tulbur aceste vise ci să le las să trăiască acolo într-un colț al inimii mele. Pentru că ele îmi dau speranța și puterea de a merge mai departe.

Treceți podul și intrați cu încredere pe străduțe.
Nu aveți unde să vă pierdeți.
Nu veți regreta.

Mai țineți minte când v-am vorbit despre calfe?
La Sighișoara.
Și aici același lucru.
Meșteșuguri-calfe.
Mi-a plăcut stâlpul.
Nu întrebați de ce, că nu vă răspund!

Se lucrează la ea de câțiva ani.
E impresionantă.

Din orice parte te uiți sentimentul e același.
Rămâi fără cuvinte.

Detalii...

Interesant pentru mine.

Mergeți înainte pe starda aceasta.
O să decoperiți Catedrala Mitropolitană Ortodoxă.
E superbă.
Acolo vă puteți reculege în liniște.
Și dacă aveți timp treceți strada și o să vedeți Facultatea de Teologie. Rugați portarul să vă dea voie să vizitați Capela Facultății. O să rămâneți profund impresionați.

Să vă întoarceți apoi în Piața Mare și să descoperiți muzeul Brukenthal, dar și Biserica Romano Catolică. Concerte. Multe, multe altele.

Dacă stați mai mute zile în Sibiu mergeți la Muzeul Astra - Muzeul Civilizației Populare.
E unul dintre locurile cele mai frumoase din Sibiu în orice anotimp.
Spre deosebire de muzeul din Timișoara aici poți să te plimbi o zi întreagă și să nu te mai saturi.
Și lângă el e și Grădina zoologică. Care e ok. Mult mai frumoasă decât cea din Timișoara, ce să mai zic de Piatra Neamț, unde fie vorba între noi a fost cam un parc cu câteva păsări și ponei.
Dar despre Piatra Neamț în alt articol.

Din Sibiu ajungeți foarte repede la Castelul de lut.
Sau la Sibiel, una dintre cele mai frumoase zone din țară.
Sau la Râu Sadului unde dacă vreți liniște aveți din plin.

Mă opresc pentru că sunt multe de zis și timpul nu-mi permite.
Nu uitați  shopping-ul! Doamnelor aveți cu siguranță unde să vă bucurați sufletul și să dați cu cardul.

Sibiul rămâne unul dintre cele mai speciale locuri din sufletul meu. Poate pentru că aici am visat să scriu. Și am studiat ca să-mi împlinesc visul. Doar că viața e viață și m-a dus pe alte căi.
Dar...
Am revenit la matcă, asemeni unui rău.
La ceea ce îmi place, chiar dacă scriu doar pe blogul meu.
E suficient deocamdată pentru sufletul meu.
Mă regăsesc pe mine cea din anii studenției, mă regăsesc în călătorii, în amintiri plăcute, în vise.

În urmă cu câteva zile am citit ceva interesant și trebuie să închei astăzi așa:
"Nu există agonie mai mare decât să porți în tine o poveste nescrisă" ( Maya Angelou)

Pentru voi,
       T.A.