Treceți la conținutul principal

Kashmira Saffron Crem-moment de răsfăț

Uneori mă întreb cât de mult ne cunosc cei de lângă noi?
Oare își dau seama că dorințele noastre sunt ale noastre personale și nu au cum să ni le schimbe?
Oare realizează că fiecare cuvânt pe care-l rostesc, prin care încearcă să-ți schimbe felul de a fi, doare? Oare pricep cât de multă durere-ți picură în suflet atunci când nu înțeleg nimic din ce spui?

Suntem ființe umane.
Suntem egoiști fără să ne dăm seama.
Chiar dacă afirmi sus și tare că nu ești egoist...Ești.
Pentru că faci totul pentru tine.
Fiecare gest pe care-l faci de când te trezești și până dormi, îl faci pentru binele tău, pentru starea ta de bine. Nu pentru mine, nu pentru altcineva, doar pentru tine.
Mănânci pentru tine, te îmbraci pentru tine, lucrezi pentru tine, faci sport pentru tine...
Râzi, iubești, ești fericit...pentru tine!
Nu pentru altcineva, doar pentru tine.

Cum reușești să fii fericit pentru a transmite starea aceasta și celor din jurul tău?
Cum reușești să zâmbești și să-i faci pe cei din jurul tău să zâmbească?
Simplu.
Încerci să te răsfeți puțin.
Să-ți răsfeți sufletul și mintea citind o carte bună, sau vizionând un film vechi sau nou, depinde de gusturi. Să rătăcești cu gândul prin amintiri privind la pozele vechi...
Sportul. Sportul te face fericit. Fiecare realizare îți aduce speranță, bucurie sufletească și zâmbet.

Fericirea vine din sufletul tău, vine din mulțumirea pe care o ai, din liniștea care te înconjoară, din libertatea de a decide pentru tine. Fericirea este o stare, pe care o avem că vrem, sau nu o avem pentru că o căutăm, greșit, la cel de lângă noi.
Să nu credeți că nu am făcut și eu această greșeală. Ooo și încă cât de mult. Dar...
Mă uitam astăzi la poze de acum trei ani și nu-mi venea să cred cât de rău arătam. Îmi vine să râd acum, dar cam cu 10 ani mai în vârstă decât acum. Și m-am întrebat, uimită, ce am schimbat?
Atunci mi-am dat seama: fericirea din suflet! ( sport, alimentație, liniște, bucurie, libertate, îngrijire)

Viața ne este dată, dar de foarte multe ori uităm să o prețuim așa cum se cuvine. Ne pierdem în amănunte, ne prindem cu disperare de oameni, de lucruri, uitând cât de prețioși suntem. Uităm să râdem pentru a răspândi voioșia și celor din jur, uităm să ne oferim un moment de liniște și răsfăț, bine-meritate, de altfel.

În utima vreme văd tot mai multă lume care-și schimbă stilul de viață, alegând unul sănătos. Acest lucru îmi dă speranță. Oamenii încep să înțeleagă cât de important este să mănânci sănătos, să faci sport și să folosești produse de îngrijire 100% naturale.

În urmă cu câteva zile prietena mea m-a întrebat care este produsul de îngrijire pe care aș vrea să-l folosesc pentru un moment de răsfăț. Specific mie, am început să râd.
S-a uitat uimită la mine, așteptând.
Păi...am spus eu, de data aceasta e ceva special. O cremă pe care am descoperit-o recent: Kashmira Saffron Crem- Bipha Ayurveda.
A început să râdă și prietena mea, spunând: Specific ție! Iarăși ai descoperit ceva!Ascult...

Și uite așa am început să-mi deapăn povestea despre crema cu extract de șofran pur cultivat organic la poalele munților Himalaya. Șofranul are multe beneficii asupra pielii: tratează acneea, reduce cearcănele de sub ochi, stimulează circulația sângelui, ajută la dispariția petelor pigmentare, ajută pielea să-și recapete strălucirea. Crema conține și ulei de cocos care conține vitaminele A, D, K și E.
În timp ce-i povesteam ce reținusem eu despre crema care mi-o doream atât de mult, am și accesat magazinul online http://www.biphaayurveda.ro/.
Și pentru că este foarte ușor să găsești produsul pe care-l cauți, am ajuns și la crema pe care mi-am
dorit-o: http://www.biphaayurveda.ro/produs/kashmira-saffron-cream/
Nu vreți să știți cum am citit despre fiecare dintre cremele, uleiurilor, cadourile surpriză existente.
Eu, însă, am rămas la crema mea cu șofran pentru un moment de răsfăț, de bucurie sufletească, de liniște și de ce nu...de plăcerea de a folosi un produs 100% natural. Prietena mea...ar vrea mult mai multe! ( treburi de fete!)

Uneori ne dorim lucruri noi...
Pentru că simțim că o schimbare ne reface moralul. Nu este ușor să trăiești în lumea aceasta, într-o societate care nu mai prețuiește omul, ci doar coantifică indivizii. Într-o societate care uită de dorințe și-ți limitează gândurile prin timp pierdut în fața tehnologiei avansate, îți dorești să fii altfel. Să schimbi ceva pentru tine, pentru liniștea ta.
Dacă zâmbetul este molipsitor, de ce să nu-l avem?
Vedem noi dacă se ia, sau nu!

Pentru voi,
        T.A.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Tăcerea din sufletul tău/meu

Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. D eseori o durere imensă șterge din suflet tot. Este, cum să spun, asemeni unei furtuni care mătură tot în cale. Acel uragan de care tot vorbesc eu de doi ani. Un uragan care distruge totul, lăsând în urma lui numai prăpăd. Și tăcere. O tăcere adâncă. Care doare. Indefinită pentru cei din jurul tău, dar atât de plină de sensuri pentru tine. Nimeni și nimic nu va înțelege ce este în sufletul tău. Nimeni și nimic nu poate readuce părțile frumoase din trecut înapoi în viața ta. S-a șters. Delete. Degeaba cauți. Mintea ta refuză să mai readucă informațiile. Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. Î n timp, ea devine asemeni unui lac într-o zi frumoasă de vară. De o frumusețe ieșită din comun, dar...fără sens dacă ești singur. Când primești pe altcineva în sufletul tău... Știi. Știi că nu vine acolo pentru a umple golul acela, ci pentru a construi împreună un alt vis, o altă realitate a vieții t...

Speranța

M i-am prins flori în păr și privesc spre voi amuzată. Cred că mi-am regăsit sclipiciul și încep să-l presar peste inimile celor din jur. Astăzi am îmbrățișat în scris o prietenă și a fost uimitor răspunsul ei: Multumesc. Aveam nevoie. Am simțit cum inima mea tresaltă în durere pentru că știam că urma să vină acasă de Paști și probabil nu o mai face...Nu am îndrăznit să întreb. Mi-a fost teamă de răspuns. Î n urmă cu câteva zile prietena mea mi-a trimis mesaj: De ce tăcere? Chiar nu scrii nimic? Toată ziua mi-am reproșat: Acum când oamenii au nevoie, eu...nu pot? Durerea din sufletul meu e atât de mare încât mi-am pierdut sclipiciul? Nu, am strigat cu tot sufletul.  Trebuie să pot. Am deja experiență.  Am mai pierdut tot și m-am ridicat.  În perioada aceea cuvintele oamenilor au fost darul lui Dumnezeu, care mi-a mângâiat sufletul. Știu ce înseamnă boala și să trăiești cu spaima în suflet că nu-ți mai vezi copii crescând. Am exemple, am trecut peste...trec și acu...

Vis

Mi-am prins flori în păr și privesc spre voi, așa pur și simplu. Mă întrebam astăzi ce aș face dacă mâine când merg la serviciu mi-ar spune șeful: la revedere! Poate pare ciudat, dar am fost omul care nu a schimbat locul de muncă. Pentru că îmi place și sunt pasionată de ceea ce fac. Și totuși...dacă ar zice? Ce fac? Sunt gânduri care mă " izbesc" din când în când. Îmi provoacă o adevărată stare de tristețe.  Apoi trec în starea cealaltă și mă gândesc că poate am șansa de a face și altceva, de a mă determina pe mine să fiu mai creativă, mai încrezătoare. Sunt însă convinsă că nu ar fi ușor. Să începi de la zero totul, e greu. Avum să ne înțelegem,  dacă ești tânăr poți să faci asta, să tot schimbi locul de muncă. Dacă, însă, ai o vârstă, mai greu. Nu pentru că nu vrei tu,  ci pentru că nu te vor angajatorii. Nu prezinți un real interes. Și totuși ce aș face? Păi...cred că aș scrie mai mult. Și...mi-ar face o deosebită plăcere să îmi indeplinesc un vis. Iară vis...