Treceți la conținutul principal

Uităm să fim oameni

Uităm să ne bucurăm.
Uităm să zâmbim.
Uităm să fim fericiti.
Uităm să fim oameni!

Nimeni nu ne oprește ca la finalul unei zile să râdem, așa din tot sufletul.  Să spunem o glumă, un banc, ceva super haios, care să ne facă să râdem din toată inima, cu lacrimi.
Oricât de mult ne dorim să înlocuim relațiile sociale cu tehnologia, nu putem.
Una e să ai în fața ta pe cineva care povestește, alta când vezi ceva, sau citești o glumă.

A petrece timp de calitate lângă cel drag e poate cel mai important lucru pentru o relație. Dacă reușești să râzi în hohote la glumele lui, sau a ei atunci ai o relație sănătoasă.

Mi-aduc aminte cu deosebită plăcere de o prietenă bună care la orice oră avea să ne spună câte o glumă.  Toate le știa de la soțul ei. Și o admiram pentru asta, pentru felul în care reușeau să treacă prin greutățile vieții împreună, cu momente bune, sau mai puțin bune, dar cu câte o glumă în fiecare zi, seara, la ceaiul de la final de "program"!

Fericirea se transmite. O știu și eu,  o știți și voi... E greu însă să o prinzi în sufletul tău, să o coși cu fire invizibile și să nu îi mai dai drumul.
Fericirea se transmite copiilor.
E așa de ușor de dat mai departe.
Câți dintre noi își mai fac timp pentru a transmite fericirea?
Să vezi ochii aceia care zâmbesc,  să vezi fața plină de lumină a partenerului care te luminează și pe tine,  a copilului care te și umple de mândrie.
Lucruri mărețe ar spune unii.
Lucruri fără rost ar spune cei mai mulți.  Ce mai avem timp? Trebuie sa privim la tv, tableta, telefon...bla, bla.

Viața m-a învățat că e important să fii fericit. Pentru a da mai departe.
Așa ca...
Astăzi nu mi-am prins flori în păr, dar vă zâmbesc cu ochii și vă îndemn:
Transmiteți fericirea voastră copiilor, partenerilor de viață, celor din jur și o să vedeți o schimbare majoră în relațiile pe care le aveți.


Pentru voi,
Cu fericire,
Multăăă
          T.A.🙂

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Dacă aș fi...

Mi-am prins flori în păr și privesc spre voi amuzată.Da, da...știu. O să mă întrebați ce găsesc de râs într-un timp al încercărilor. Spre surprinderea mea, mai sunt zile în care zâmbetul revine așa de nicăieri. Pur și simplu.
Am lipsit o perioadă destul de lungă, dar asta e pentru că încă nu reușesc să-mi partajez programul în așa fel încât să am timp de lucru- timp de scris - timp liber- timp de studiu. Și ele se îmbină așa de haotic, încât la final de săptămână îmi spun: „Of, iarăși ai uitat de blog!”
Un alt aspect important este faptul că înainte de pandemia...( aici sunt câteva cuvinte pe care voi nu trebuie să le auziți😃) a sta în fața ecranului și a scrie pe tastatură era o adevărată relaxare, o plăcere nevinovată, dacă vreți voi, iar acum, de când cu situația aceasta „minunată” deabea aștept să închid calculatorul și să nu mai văd ecranul.  Munca online din punctul meu de vedere este cea mai neinspirată muncă.  Adică, să ne înțelegem, pentru angajator este nemaipomenit, deoarece oa…

Reconectare la umanitate

Mi-am prins flori în păr și privesc spre voi cu zâmbet.Viața este cu bune și rele, important este să avem încredere în noi și să ne „ridicăm” de fiecare dată de jos și să o luăm de la început. Trăim cu trecutul în suflet, trebuie să ne împăcăm cu el într-un final, dar acesta nu trebuie să ne definească.  Noi suntem ceea ce suntem, nu ceea ce cred alții despre noi sau ce vor alții de la noi.
În ultimele luni viața noastră, a tuturor, s-a schimbat total.  Virusul acesta ne-a „furat” liniștea. Toți ne-am văzut obligați să luăm o pauză de la realitatea personală. Spre surprinderea mea majoritatea populației a acceptat foarte ușor toate măsurile.  Zic eu, că toți am dat dovadă de responsabilitate. Mă întreb tot mai mult dacă sacrificiul pe care l-am făcut toți este apreciat și a contat? Oare? Mi-aș dori să văd mai multă încredere și speranță, calm și responsabilitate, pentru că acestea se transmit. Întotdeauna, chiar întotdeauna ele pleacă de „sus” în „jos”. Eu sunt...„jos”, voi? Și nu simt calmul…

Scrisoare pentru prietenii mei...

Scrisoare pentru prietenul meu și pentru prietena mea

Copil uimit, cu ochii mari, cu privirea debusolată, cu durere și întristare în sufletul și inima mea...
Așa mă simt. Așa sunt.
Sunt proastă câteodată. Chiar de chiar. Îmi pare rău, tare rău. Sincer. Doar acum mi-am dat seama că v-ați simțit nedreptățiți. Aveți dreptate, chiar aveți.

Draga mea prietenă și dragul meu prieten,
Voi doi nu vă cunoașteți, nici măcar nu știți de existența celuilalt, eu sunt doar un punct comun.
In urmă cu două săptămâni v-am pus aceeași întrebare. Nu mi-ati răspuns, dar mi-ati promis că o să o faceți. Ați fost sinceri...doar că mie mi se pare că timpul se termină. Mi-am dorit atât de mult acel răspuns încât...am fost dezamăgită.
Nu de voi sunt dezamăgită, departe de mine gândul, nu!
Dezamăgită de mine, de dorința imensă de a știi că voi sunteți bine, sunteți fericiți, că viața voastră e una liniștită...Asta mi-am dorit să aud de la voi.
De ce? o să mă întrebați.
Păi pentru că indiferent ce credeți voi...s…