Treceți la conținutul principal

Uităm să fim oameni

Uităm să ne bucurăm.
Uităm să zâmbim.
Uităm să fim fericiti.
Uităm să fim oameni!

Nimeni nu ne oprește ca la finalul unei zile să râdem, așa din tot sufletul.  Să spunem o glumă, un banc, ceva super haios, care să ne facă să râdem din toată inima, cu lacrimi.
Oricât de mult ne dorim să înlocuim relațiile sociale cu tehnologia, nu putem.
Una e să ai în fața ta pe cineva care povestește, alta când vezi ceva, sau citești o glumă.

A petrece timp de calitate lângă cel drag e poate cel mai important lucru pentru o relație. Dacă reușești să râzi în hohote la glumele lui, sau a ei atunci ai o relație sănătoasă.

Mi-aduc aminte cu deosebită plăcere de o prietenă bună care la orice oră avea să ne spună câte o glumă.  Toate le știa de la soțul ei. Și o admiram pentru asta, pentru felul în care reușeau să treacă prin greutățile vieții împreună, cu momente bune, sau mai puțin bune, dar cu câte o glumă în fiecare zi, seara, la ceaiul de la final de "program"!

Fericirea se transmite. O știu și eu,  o știți și voi... E greu însă să o prinzi în sufletul tău, să o coși cu fire invizibile și să nu îi mai dai drumul.
Fericirea se transmite copiilor.
E așa de ușor de dat mai departe.
Câți dintre noi își mai fac timp pentru a transmite fericirea?
Să vezi ochii aceia care zâmbesc,  să vezi fața plină de lumină a partenerului care te luminează și pe tine,  a copilului care te și umple de mândrie.
Lucruri mărețe ar spune unii.
Lucruri fără rost ar spune cei mai mulți.  Ce mai avem timp? Trebuie sa privim la tv, tableta, telefon...bla, bla.

Viața m-a învățat că e important să fii fericit. Pentru a da mai departe.
Așa ca...
Astăzi nu mi-am prins flori în păr, dar vă zâmbesc cu ochii și vă îndemn:
Transmiteți fericirea voastră copiilor, partenerilor de viață, celor din jur și o să vedeți o schimbare majoră în relațiile pe care le aveți.


Pentru voi,
Cu fericire,
Multăăă
          T.A.🙂

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Tăcerea din sufletul tău/meu

Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. D eseori o durere imensă șterge din suflet tot. Este, cum să spun, asemeni unei furtuni care mătură tot în cale. Acel uragan de care tot vorbesc eu de doi ani. Un uragan care distruge totul, lăsând în urma lui numai prăpăd. Și tăcere. O tăcere adâncă. Care doare. Indefinită pentru cei din jurul tău, dar atât de plină de sensuri pentru tine. Nimeni și nimic nu va înțelege ce este în sufletul tău. Nimeni și nimic nu poate readuce părțile frumoase din trecut înapoi în viața ta. S-a șters. Delete. Degeaba cauți. Mintea ta refuză să mai readucă informațiile. Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. Î n timp, ea devine asemeni unui lac într-o zi frumoasă de vară. De o frumusețe ieșită din comun, dar...fără sens dacă ești singur. Când primești pe altcineva în sufletul tău... Știi. Știi că nu vine acolo pentru a umple golul acela, ci pentru a construi împreună un alt vis, o altă realitate a vieții t...

timpul liniștii mele...

În urmă cu patru luni prietena mea îmi spunea că sunt în furtună, un ciclon mai exact, din care o să ies și totul se va calma. Nu am crezut-o pentru că părea așa de departe liniștea...Dar acum îmi dau seama că sunt acolo pe marginea aceea a furtunii și încep să simt liniștea tot mai mult. Trebuie să-i mulțumesc prietenei mele care permanent a fost omul care m-a susținut și mă susține în cele mai grele momente ale vieții mele. Timp de liniște...într-o viață atât de nebună...Pare ciudat, nu? Am citit în dimineața aceasta un articol despre comprimarea timpului și primul gând în mintea mea a fost: Dar eu vorbesc despre asta cu oamenii din jurul meu de ani de zile! E evident că s-a comprimat timpul! Cum? o să mă întrebați voi râzând. Păi...simplu. Așa de simplu. Timpul nu ne mai ajunge! E senzația tuturor, doar că nu ne dăm seama de ce! Nu este vina noastră că nu mai reușim să facem toate lucrurile care altădată le făceam, e pur și simplu TIMPUL! Eu am început să vă...

Stay in my heart...

Valsul inimii mele.. . Am simțit iubirea așa din tot sufletul, m-am îmbătat cu fericirea, am simțit că trăiesc la cote maxime, mereu pe câte un vârf aproape să cad...și nu am căzut foarte mult timp. Dar viața aceasta grea și păcătoasă m-a tras cumva în vâltoarea ei, m-a prins de degete și m-a aruncat în prăpastie arătându-mi partea urâtă pe care am refuzat permanent să o văd! The beautiful Blue Danube.. . Am fost nevoită să învăț să nu mai cred în oameni, să privesc cu uimire în jurul meu, să aleg cele bune din multe rele...Viața mi-a dat cea mai cruntă lecție, m-a pus la pământ și nu m-a mai lăsat să sper, să zâmbesc și să trăiesc. Am ridicat însă capul și nu am privit decât în față, am căutat să mă încurajez singură și să învăț să sper. Am încercat să văd frumusețea acolo unde nimeni nu o vede. Am ascultat muzica care îmi place și m-am lăsat purtată pe ritmurile muzicii clasice găsindu-mi cuvintele, speranțele distruse, visele uitate în colțul inimii mele și credința puternică. ...