Mi-am prins flori în păr și privesc spre voi cu seninătate.
Dacă în zilele trecute îmi doream atât de mult să citesc, mi-am zis eu...ce mă reține? O grămadă de lucruri care trebuie făcute urgent pentru serviciu? Cam da. Dar aceste lucruri sunt permanente. Nu se termină niciodată. În fiecare zi ne bombardează cu altceva, specific țării noastre unde totul și toate au luat-o razna. Așa că...mi-am luat cartea la care tot trăgeam cu ochiul de vreo lună jumătate. Și am citit. Nu mi-a mai trebuit mâncare. Am uitat de tot. M-am adâncit în lectură, în poveste până când mi-am dat seama că mai există cineva lângă mine care așteaptă mâncare.
Știți deja cei care-mi citiți blogul că îmi place să citesc cărțile noi apărute.
În vară mi-am făcut un cadou și am achiziționat cărțile lui Markus Zusak. La vremea aceea i se făcea reclamă cărții Podul de lut. Simpatic a fost că după ce mi-am cumpărat toate cele trei cărți am mai primit un exemplar din Podul de lut. M-am bucurat ca un copil, pentru că am putut face un cadou și eu la rândul meu.
Să revin că m-am îndepărtat de poveste.
Am început cu Podul de lut.
O să vă spun sincer am citit cam 20 de pagini și am lăsat cartea din mână spunând: "Nu-mi place. Nu pot să citesc". Părea că sunt încuiată la cap! Modul în care era scrisă era ciudat pentru mine.
A doua zi am luat cartea și mi-am spus: "Trebuie să citesc tot, îmi place sau nu. Trebuie să descopăr de ce spun toți că este grozavă".
Și vă spun că m-am străduit încă vreo două zile...
Apoi...
Nu m-am mai oprit. Cumva m-am învățat cu stilul scriitorului și mi-am dat seama cu surprindere că prin propoziții scurte, prin cuvinte puține de fapt transmite o mulțime de sentimente. Cum să vă spun, e ca și cum pe un metru pătrat ai înghesuit un capitol. Vrei să transmiți totul deodată. Emoțiile îți explodează în minte și în suflet. Trăirile personajelor te fac să simți că faci parte din poveste.
Cel mai frumos, spectaculos, emoționant a fost finalul.
Concluzia: o carte bună de citit.
A doua carte care am ales să o citesc a fost Mesagerul.
Ciudat...
Mă așteptam să fie la fel cu Podul de lut. Adică stilul, felul în care este scrisă. Surprinderea a fost imensă să descopăr altceva. Super, mi-am zis. Iată un scriitor care surprinde prin fiecare roman.
Mesagerul este un roman care te lasă cu gura căscată, te enervează, dar în același timp știi că în față ai un roman de zece cu steluță.
Mi-a plăcut de la început până la sfârșit și deși bănuiam ce se întâmplă după titlul care este foarte sugestiv, povestea venea spre mine, cititorul, în valuri valuri.
Ideea este una frumoasă și m-am identificat cu personajul, poate de aceea mi-a plăcut atât de mult. O să descoperiți tipuri de oameni. Atât de interesat surprinși în poveste, încât ai impresia că sunt oamenii de pe strada ta. Cumva reușește să fie cumplit de ancorat în realitate. Cred că asta bulversează, sau poate doar pe mine. Cine știe!
Concluzia: Trebuie citită. Obligatoriu.
A treia carte, pe care am început-o ieri, lăsând totul...
Pentru mintea mea, sufletul meu, liniștea mea. Pentru dorința de a-mi forța mintea să gândească să nu mai stau ca planta în fața TV-ului, sau să tot caut știri. Pentru dorința de a face un lucru care-mi place enorm de mult. Cititul e pasiunea mea de când am început să deslușesc secretele cuvintelor. Le mulțumesc educatorilor mei pentru asta și părinților care strigau la mine să sting lumina noaptea la 3, când nu puteam să las din mâini cartea. Întotdeauna am citit extrem de repede și toți cei apropiați mă tachinau că sar peste pagini. Eu cred și acum că erau invidioși. Ce să faci, e un talent și acela al cititului.
Am deviat.
Specific.
Sunt încântată când vorbesc despre cărți, citit, cuvinte, scriitori.
Cartea Hoțul de cărți. E altfel. Iarăși. Nu pot încă să vă spun prea multe, am citit doar vreo 150 de pagini. Am învățat deja din primele două că devine tot mai spectaculoasă cu cât înaintezi în lectură. Ceea ce este normal, de altfel.
Când termin o să vă spun concluziile mele, până atunci să nu uitați indiferent ce vreți să citiți, citiți!
Puneți copii să citească.
Dați-le exemplul personal și o să aveți seri frumoase alături de ei. Bucurați-vă de momente frumoase cu ei. Dați-le o șansă. Ei sunt o generație nouă, doresc informația foarte repede, dar dacă-i înveți să descopere tainele cititului, ale lecturii...pot deveni scriitori valoroși.
Pentru voi,
Îndepărtându-mă puțin de îndatoririle zilnice,
Nu prea mult ( tot în domeniu!!!)
Zâmbind spre voi,
T.A.
Dacă în zilele trecute îmi doream atât de mult să citesc, mi-am zis eu...ce mă reține? O grămadă de lucruri care trebuie făcute urgent pentru serviciu? Cam da. Dar aceste lucruri sunt permanente. Nu se termină niciodată. În fiecare zi ne bombardează cu altceva, specific țării noastre unde totul și toate au luat-o razna. Așa că...mi-am luat cartea la care tot trăgeam cu ochiul de vreo lună jumătate. Și am citit. Nu mi-a mai trebuit mâncare. Am uitat de tot. M-am adâncit în lectură, în poveste până când mi-am dat seama că mai există cineva lângă mine care așteaptă mâncare.
Știți deja cei care-mi citiți blogul că îmi place să citesc cărțile noi apărute.
În vară mi-am făcut un cadou și am achiziționat cărțile lui Markus Zusak. La vremea aceea i se făcea reclamă cărții Podul de lut. Simpatic a fost că după ce mi-am cumpărat toate cele trei cărți am mai primit un exemplar din Podul de lut. M-am bucurat ca un copil, pentru că am putut face un cadou și eu la rândul meu.
Să revin că m-am îndepărtat de poveste.
Am început cu Podul de lut.
O să vă spun sincer am citit cam 20 de pagini și am lăsat cartea din mână spunând: "Nu-mi place. Nu pot să citesc". Părea că sunt încuiată la cap! Modul în care era scrisă era ciudat pentru mine.
A doua zi am luat cartea și mi-am spus: "Trebuie să citesc tot, îmi place sau nu. Trebuie să descopăr de ce spun toți că este grozavă".
Și vă spun că m-am străduit încă vreo două zile...
Apoi...
Nu m-am mai oprit. Cumva m-am învățat cu stilul scriitorului și mi-am dat seama cu surprindere că prin propoziții scurte, prin cuvinte puține de fapt transmite o mulțime de sentimente. Cum să vă spun, e ca și cum pe un metru pătrat ai înghesuit un capitol. Vrei să transmiți totul deodată. Emoțiile îți explodează în minte și în suflet. Trăirile personajelor te fac să simți că faci parte din poveste.
Cel mai frumos, spectaculos, emoționant a fost finalul.
Concluzia: o carte bună de citit.
A doua carte care am ales să o citesc a fost Mesagerul.
Ciudat...
Mă așteptam să fie la fel cu Podul de lut. Adică stilul, felul în care este scrisă. Surprinderea a fost imensă să descopăr altceva. Super, mi-am zis. Iată un scriitor care surprinde prin fiecare roman.
Mesagerul este un roman care te lasă cu gura căscată, te enervează, dar în același timp știi că în față ai un roman de zece cu steluță.
Mi-a plăcut de la început până la sfârșit și deși bănuiam ce se întâmplă după titlul care este foarte sugestiv, povestea venea spre mine, cititorul, în valuri valuri.
Ideea este una frumoasă și m-am identificat cu personajul, poate de aceea mi-a plăcut atât de mult. O să descoperiți tipuri de oameni. Atât de interesat surprinși în poveste, încât ai impresia că sunt oamenii de pe strada ta. Cumva reușește să fie cumplit de ancorat în realitate. Cred că asta bulversează, sau poate doar pe mine. Cine știe!
Concluzia: Trebuie citită. Obligatoriu.
A treia carte, pe care am început-o ieri, lăsând totul...
Pentru mintea mea, sufletul meu, liniștea mea. Pentru dorința de a-mi forța mintea să gândească să nu mai stau ca planta în fața TV-ului, sau să tot caut știri. Pentru dorința de a face un lucru care-mi place enorm de mult. Cititul e pasiunea mea de când am început să deslușesc secretele cuvintelor. Le mulțumesc educatorilor mei pentru asta și părinților care strigau la mine să sting lumina noaptea la 3, când nu puteam să las din mâini cartea. Întotdeauna am citit extrem de repede și toți cei apropiați mă tachinau că sar peste pagini. Eu cred și acum că erau invidioși. Ce să faci, e un talent și acela al cititului.
Am deviat.
Specific.
Sunt încântată când vorbesc despre cărți, citit, cuvinte, scriitori.
Cartea Hoțul de cărți. E altfel. Iarăși. Nu pot încă să vă spun prea multe, am citit doar vreo 150 de pagini. Am învățat deja din primele două că devine tot mai spectaculoasă cu cât înaintezi în lectură. Ceea ce este normal, de altfel.
Când termin o să vă spun concluziile mele, până atunci să nu uitați indiferent ce vreți să citiți, citiți!
Puneți copii să citească.
Dați-le exemplul personal și o să aveți seri frumoase alături de ei. Bucurați-vă de momente frumoase cu ei. Dați-le o șansă. Ei sunt o generație nouă, doresc informația foarte repede, dar dacă-i înveți să descopere tainele cititului, ale lecturii...pot deveni scriitori valoroși.
Pentru voi,
Îndepărtându-mă puțin de îndatoririle zilnice,
Nu prea mult ( tot în domeniu!!!)
Zâmbind spre voi,
T.A.
Comentarii
Trimiteți un comentariu