Treceți la conținutul principal

Cugetări pentru prietene

Mi-am prins flori în păr și privesc spre voi cu...zâmbet.
Viața aceasta ciudată!
Ce să zic, zile interesante.

Credeți că este importanta părerea celorlalți oameni despre voi?
Trăiți cu spaima în suflet: ce o să zică oamenii?
Dacă da...vă îndemn să renunțați la această obsesie.  Oamenii vorbesc și când este adevărat și când nu e. Bârfa e bârfa.  Iar cei care-și ocupă timpul cu asta nu o să înceteze niciodată,  dar nici nu o să învețe din greșeli.
Duceți viața așa cum credeți de cuviință,  fără să faceți concesii foarte multe. Să fiți mulțumiți la finalul zilei, să puteți pune capul jos și să dormiți liniștiți.
Poate o să-mi spuneți că știți acest lucru...Sunt convinsă. Dar poate, nu știți că nimeni, dintre cei ce vorbesc degeaba, unii chiar "prieteni" nu o să vă ajute când aveți nevoie.
Am învățat că toți se dau la o parte și privesc...vorbind,  vorbind.

Doar experiențele cele mai cumplite, așa ca în povestea ceștii de cafea, care fie vorba intre noi nu era despre ceașcă,  doar acelea te întăresc.  Doar că te schimbă atât de mult încât trebuie să aveți grijă să nu ajungi să nu te mai recunoști, tu pe tine.
Insă un lucru este cert, trecând prin situații limită te schimbi. Dacă ai tărie de caracter, dacă nu te lași înfrântă te schimbi în ceva frumos. Pentru că îți găsești propriul Eu. Te regăsești,  te reinventezi și devii un om care emană o energie pozitivă.

Greutățile te întăresc.
Nu te doboară.
Nu te lași doborât  pentru că nu vrei, pentru că nu merită. Simplu. Eficient. Practic.

M-am gândit la asta de multe ori și am realizat că dacă s-ar fi purtat frumos, astăzi aș mai fi crezut încă ...exista speranța.
Durerea nedreptății m-a făcut să devin Eu.
Iar liniștea...
Of, liniștea...e specială, e minunată.
Doar cine trece prin clipe de coșmar stie să aprecieze liniștea.  Să se bucure de o zi petrecută în natură, să râdă fără să-și facă griji că este cineva care repede o batjocorește.
Mda...timpuri trecute..

Vă îndemn să vă respectați pe voi și să nu faceți prea multe compromisuri.  Să nu vă pierdeți liniștea. O puteți avea, dacă cel de lângă voi vă respectă.
Să aveți puterea de a vă lua viața în mâine.
Să nu vă pese de gura lumii.
Nimeni nu vă poate trăi viața.
Să aveți încredere.

Pentru voi,
Doamnelor,
        T. A.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Tăcerea din sufletul tău/meu

Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. D eseori o durere imensă șterge din suflet tot. Este, cum să spun, asemeni unei furtuni care mătură tot în cale. Acel uragan de care tot vorbesc eu de doi ani. Un uragan care distruge totul, lăsând în urma lui numai prăpăd. Și tăcere. O tăcere adâncă. Care doare. Indefinită pentru cei din jurul tău, dar atât de plină de sensuri pentru tine. Nimeni și nimic nu va înțelege ce este în sufletul tău. Nimeni și nimic nu poate readuce părțile frumoase din trecut înapoi în viața ta. S-a șters. Delete. Degeaba cauți. Mintea ta refuză să mai readucă informațiile. Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. Î n timp, ea devine asemeni unui lac într-o zi frumoasă de vară. De o frumusețe ieșită din comun, dar...fără sens dacă ești singur. Când primești pe altcineva în sufletul tău... Știi. Știi că nu vine acolo pentru a umple golul acela, ci pentru a construi împreună un alt vis, o altă realitate a vieții t...

timpul liniștii mele...

În urmă cu patru luni prietena mea îmi spunea că sunt în furtună, un ciclon mai exact, din care o să ies și totul se va calma. Nu am crezut-o pentru că părea așa de departe liniștea...Dar acum îmi dau seama că sunt acolo pe marginea aceea a furtunii și încep să simt liniștea tot mai mult. Trebuie să-i mulțumesc prietenei mele care permanent a fost omul care m-a susținut și mă susține în cele mai grele momente ale vieții mele. Timp de liniște...într-o viață atât de nebună...Pare ciudat, nu? Am citit în dimineața aceasta un articol despre comprimarea timpului și primul gând în mintea mea a fost: Dar eu vorbesc despre asta cu oamenii din jurul meu de ani de zile! E evident că s-a comprimat timpul! Cum? o să mă întrebați voi râzând. Păi...simplu. Așa de simplu. Timpul nu ne mai ajunge! E senzația tuturor, doar că nu ne dăm seama de ce! Nu este vina noastră că nu mai reușim să facem toate lucrurile care altădată le făceam, e pur și simplu TIMPUL! Eu am început să vă...

Dimineață superbă de august...

Verde crud împletit cu roua dimineții... Liniște ...De mult mi-am dorit liniștea aceasta.  Iată-mă în tren!  De data aceasta nu mai am caietul  și stiloul, direct unealta de scris, pentru că nu mai am timp să scriu!  Ciudat, timpul se comprimă atunci când reușești să faci fel de fel de lucruri. Dacă în urmă cu o lună vă scriam de călătoria mea în tren, de faptul că doar eu eram cu un caiet în care scriam, iată-mă astăzi în alt tren mergând mai departe... În fața mea însă, un cuplu simpatic de englezi! A dat norocul peste mine! Eu și engleza mea! Râde Cineva de mine, așa cum eu m-am distrat ieri de povestea aceea simpatică! Dar...ce credeți ce face doamna cu o ținută tipic englezească? Păi...și-a scos un caiet și își notează impresiile în el. Am tras cu ochiul ( nu-i frumos, dar nu m-am putut abține! Nu m-am holbat, așa...discret!) și are și desene cu locurile prin care a trecut! Eeee... Așa că de data aceasta... frumusețea locurilor o văd în priv...