Treceți la conținutul principal

Cugetări pentru prietene

Mi-am prins flori în păr și privesc spre voi cu...zâmbet.
Viața aceasta ciudată!
Ce să zic, zile interesante.

Credeți că este importanta părerea celorlalți oameni despre voi?
Trăiți cu spaima în suflet: ce o să zică oamenii?
Dacă da...vă îndemn să renunțați la această obsesie.  Oamenii vorbesc și când este adevărat și când nu e. Bârfa e bârfa.  Iar cei care-și ocupă timpul cu asta nu o să înceteze niciodată,  dar nici nu o să învețe din greșeli.
Duceți viața așa cum credeți de cuviință,  fără să faceți concesii foarte multe. Să fiți mulțumiți la finalul zilei, să puteți pune capul jos și să dormiți liniștiți.
Poate o să-mi spuneți că știți acest lucru...Sunt convinsă. Dar poate, nu știți că nimeni, dintre cei ce vorbesc degeaba, unii chiar "prieteni" nu o să vă ajute când aveți nevoie.
Am învățat că toți se dau la o parte și privesc...vorbind,  vorbind.

Doar experiențele cele mai cumplite, așa ca în povestea ceștii de cafea, care fie vorba intre noi nu era despre ceașcă,  doar acelea te întăresc.  Doar că te schimbă atât de mult încât trebuie să aveți grijă să nu ajungi să nu te mai recunoști, tu pe tine.
Insă un lucru este cert, trecând prin situații limită te schimbi. Dacă ai tărie de caracter, dacă nu te lași înfrântă te schimbi în ceva frumos. Pentru că îți găsești propriul Eu. Te regăsești,  te reinventezi și devii un om care emană o energie pozitivă.

Greutățile te întăresc.
Nu te doboară.
Nu te lași doborât  pentru că nu vrei, pentru că nu merită. Simplu. Eficient. Practic.

M-am gândit la asta de multe ori și am realizat că dacă s-ar fi purtat frumos, astăzi aș mai fi crezut încă ...exista speranța.
Durerea nedreptății m-a făcut să devin Eu.
Iar liniștea...
Of, liniștea...e specială, e minunată.
Doar cine trece prin clipe de coșmar stie să aprecieze liniștea.  Să se bucure de o zi petrecută în natură, să râdă fără să-și facă griji că este cineva care repede o batjocorește.
Mda...timpuri trecute..

Vă îndemn să vă respectați pe voi și să nu faceți prea multe compromisuri.  Să nu vă pierdeți liniștea. O puteți avea, dacă cel de lângă voi vă respectă.
Să aveți puterea de a vă lua viața în mâine.
Să nu vă pese de gura lumii.
Nimeni nu vă poate trăi viața.
Să aveți încredere.

Pentru voi,
Doamnelor,
        T. A.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Tăcerea din sufletul tău/meu

Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. D eseori o durere imensă șterge din suflet tot. Este, cum să spun, asemeni unei furtuni care mătură tot în cale. Acel uragan de care tot vorbesc eu de doi ani. Un uragan care distruge totul, lăsând în urma lui numai prăpăd. Și tăcere. O tăcere adâncă. Care doare. Indefinită pentru cei din jurul tău, dar atât de plină de sensuri pentru tine. Nimeni și nimic nu va înțelege ce este în sufletul tău. Nimeni și nimic nu poate readuce părțile frumoase din trecut înapoi în viața ta. S-a șters. Delete. Degeaba cauți. Mintea ta refuză să mai readucă informațiile. Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. Î n timp, ea devine asemeni unui lac într-o zi frumoasă de vară. De o frumusețe ieșită din comun, dar...fără sens dacă ești singur. Când primești pe altcineva în sufletul tău... Știi. Știi că nu vine acolo pentru a umple golul acela, ci pentru a construi împreună un alt vis, o altă realitate a vieții t

Viața...în pași de dans

       A rc peste timp, peste sentimente, peste trăiri.                                                                                        O ricât de mult vrem să ne reconectăm la viața pe care am trăit-o înainte de oprirea în loc a lumii (Știți voi!), nu reușim. Sunt două pespective diferite. Stați o clipă și priviți în oglindă. Prima data din partea stângă, apoi din partea dreaptă. Vedeți același lucru? Cele două imagini sunt aproape identice. Aproape. Mici detalii le fac diferite. Aceste detalii ne îndepărtează așa de mult de lumea și timpul petrecut înainte și de ceea ce trăim acum. Infinit de mult. Schimbări peste schimbări.      L umea s-a schimbat, oamenii s-au schimbat, copii s-au schimbat și ei. Totul e altfel, nimic nu mai este la fel. Gândirea noastră s-a modificat, dar oricât de mult mă întreb în ultimul timp, dacă în bine, nu pot să mă hotărăsc asupra răspunsului.                                                                                                      M ă u

Fir de suflet

       Cine ești în lumea aceasta mare? Unde îți dorești să fii peste o clipă, o zi sau un an? Cum reușești să înfrunți fiecare zi din viață? Cu privirea plecată în înfrigurarea sufletului sau zâmbind senin spre cerul îmbujorat al dimineții?      Cine ești tu? În mulțimea destinelor ne pierdem, ne micșorăm până la un fir de suflet tremurat. Cum îți învingi teama de nou și răzbați deasupra inimii? Încredere înzecită în gândul tău răzleț, care străbate nemărginirea lumii.      Cine este el? Fantasmă a proprilor emoții, trăiri agățate în gânduri deșirate pe covorul vieții. Idei risipite în vântul primăvăratec, idei cu sens și fără sens, în îngemănare absurdă a senzațiilor, a simțirii, a trăirii la limită. Cu sens. Fără. Azi. Ieri. Mâine.      Cine suntem noi? Suflete îngemănate în dureri neștiute, în speranțe deșarte, în inimi pustiite de doruri nenumărate. Un gând, o idee încrezătoare, aducătoare de speranțe. Împărtășite sau nu. Dorite. Voite. Putere aducătoare de viață, de durere și