Treceți la conținutul principal

Cugetări pentru prietene

Mi-am prins flori în păr și privesc spre voi cu...zâmbet.
Viața aceasta ciudată!
Ce să zic, zile interesante.

Credeți că este importanta părerea celorlalți oameni despre voi?
Trăiți cu spaima în suflet: ce o să zică oamenii?
Dacă da...vă îndemn să renunțați la această obsesie.  Oamenii vorbesc și când este adevărat și când nu e. Bârfa e bârfa.  Iar cei care-și ocupă timpul cu asta nu o să înceteze niciodată,  dar nici nu o să învețe din greșeli.
Duceți viața așa cum credeți de cuviință,  fără să faceți concesii foarte multe. Să fiți mulțumiți la finalul zilei, să puteți pune capul jos și să dormiți liniștiți.
Poate o să-mi spuneți că știți acest lucru...Sunt convinsă. Dar poate, nu știți că nimeni, dintre cei ce vorbesc degeaba, unii chiar "prieteni" nu o să vă ajute când aveți nevoie.
Am învățat că toți se dau la o parte și privesc...vorbind,  vorbind.

Doar experiențele cele mai cumplite, așa ca în povestea ceștii de cafea, care fie vorba intre noi nu era despre ceașcă,  doar acelea te întăresc.  Doar că te schimbă atât de mult încât trebuie să aveți grijă să nu ajungi să nu te mai recunoști, tu pe tine.
Insă un lucru este cert, trecând prin situații limită te schimbi. Dacă ai tărie de caracter, dacă nu te lași înfrântă te schimbi în ceva frumos. Pentru că îți găsești propriul Eu. Te regăsești,  te reinventezi și devii un om care emană o energie pozitivă.

Greutățile te întăresc.
Nu te doboară.
Nu te lași doborât  pentru că nu vrei, pentru că nu merită. Simplu. Eficient. Practic.

M-am gândit la asta de multe ori și am realizat că dacă s-ar fi purtat frumos, astăzi aș mai fi crezut încă ...exista speranța.
Durerea nedreptății m-a făcut să devin Eu.
Iar liniștea...
Of, liniștea...e specială, e minunată.
Doar cine trece prin clipe de coșmar stie să aprecieze liniștea.  Să se bucure de o zi petrecută în natură, să râdă fără să-și facă griji că este cineva care repede o batjocorește.
Mda...timpuri trecute..

Vă îndemn să vă respectați pe voi și să nu faceți prea multe compromisuri.  Să nu vă pierdeți liniștea. O puteți avea, dacă cel de lângă voi vă respectă.
Să aveți puterea de a vă lua viața în mâine.
Să nu vă pese de gura lumii.
Nimeni nu vă poate trăi viața.
Să aveți încredere.

Pentru voi,
Doamnelor,
        T. A.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Tăcerea din sufletul tău/meu

Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. D eseori o durere imensă șterge din suflet tot. Este, cum să spun, asemeni unei furtuni care mătură tot în cale. Acel uragan de care tot vorbesc eu de doi ani. Un uragan care distruge totul, lăsând în urma lui numai prăpăd. Și tăcere. O tăcere adâncă. Care doare. Indefinită pentru cei din jurul tău, dar atât de plină de sensuri pentru tine. Nimeni și nimic nu va înțelege ce este în sufletul tău. Nimeni și nimic nu poate readuce părțile frumoase din trecut înapoi în viața ta. S-a șters. Delete. Degeaba cauți. Mintea ta refuză să mai readucă informațiile. Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. Î n timp, ea devine asemeni unui lac într-o zi frumoasă de vară. De o frumusețe ieșită din comun, dar...fără sens dacă ești singur. Când primești pe altcineva în sufletul tău... Știi. Știi că nu vine acolo pentru a umple golul acela, ci pentru a construi împreună un alt vis, o altă realitate a vieții t...

Reconectare la umanitate

M i-am prins flori în păr și privesc spre voi cu zâmbet. Viața este cu bune și rele, important este să avem încredere în noi și să ne „ridicăm” de fiecare dată de jos și să o luăm de la început. Trăim cu trecutul în suflet, trebuie să ne împăcăm cu el într-un final, dar acesta nu trebuie să ne definească.  Noi suntem ceea ce suntem, nu ceea ce cred alții despre noi sau ce vor alții de la noi. Î n ultimele luni viața noastră, a tuturor, s-a schimbat total.  Virusul acesta ne-a „furat” liniștea. Toți ne-am văzut obligați să luăm o pauză de la realitatea personală. Spre surprinderea mea majoritatea populației a acceptat foarte ușor toate măsurile.  Zic eu, că toți am dat dovadă de responsabilitate.   M ă întreb tot mai mult dacă sacrificiul pe care l-am făcut toți este apreciat și a contat? Oare? Mi-aș dori să văd mai multă încredere și speranță, calm și responsabilitate, pentru că acestea se transmit. Întotdeauna, chiar întotdeauna ele pleacă de „sus” în „jos”. Eu sunt...

Timpul a ajuns la locul lui

     Î mi port degetele pe clapele pianului și mă gândesc cu emoție la clipele care trec peste mine, se cern. Am pierdut acel acasă și oricât l-am căutat nu l-am mai găsit. M-am destrămat în vântul primăverii, am călătorit pe nori, vărsând lacrimi amare ca ploaia de vară, am respirat pe frunze de toamnă și m-am rătăcit prin zăpezile sufletului meu. Nimic nu a mai fost la fel. Timpul a trecut... Am învățat să mă bucur de zăpada așternută. A m râs sau plâns pe pianul trist, că-mi fac sau nu-mi fac timp, să-i ating clapele. M -am „înțelepțit”, sau nu, încercând mereu să descopăr lucruri noi, să studiez, să cercetez. Viața nu e așa cum ne-o imaginăm, ci e... Haotică. Nebună. Veselă. Distrusă. Lacrimi. Fericire. Câte și mai câte! S ă așterni cuvinte e ușor, să le faci inteligibile, e mai greu.  Î mi imaginez uneori că suntem într-un dans nebun și ne învârtim până când nu mai avem suflu și nu încetăm, pentru că nu avem unde să ne odihnim, așa că soluția e să dansezi, sau s...