Treceți la conținutul principal

Cugetări pentru prietene

Mi-am prins flori în păr și privesc spre voi cu...zâmbet.
Viața aceasta ciudată!
Ce să zic, zile interesante.

Credeți că este importanta părerea celorlalți oameni despre voi?
Trăiți cu spaima în suflet: ce o să zică oamenii?
Dacă da...vă îndemn să renunțați la această obsesie.  Oamenii vorbesc și când este adevărat și când nu e. Bârfa e bârfa.  Iar cei care-și ocupă timpul cu asta nu o să înceteze niciodată,  dar nici nu o să învețe din greșeli.
Duceți viața așa cum credeți de cuviință,  fără să faceți concesii foarte multe. Să fiți mulțumiți la finalul zilei, să puteți pune capul jos și să dormiți liniștiți.
Poate o să-mi spuneți că știți acest lucru...Sunt convinsă. Dar poate, nu știți că nimeni, dintre cei ce vorbesc degeaba, unii chiar "prieteni" nu o să vă ajute când aveți nevoie.
Am învățat că toți se dau la o parte și privesc...vorbind,  vorbind.

Doar experiențele cele mai cumplite, așa ca în povestea ceștii de cafea, care fie vorba intre noi nu era despre ceașcă,  doar acelea te întăresc.  Doar că te schimbă atât de mult încât trebuie să aveți grijă să nu ajungi să nu te mai recunoști, tu pe tine.
Insă un lucru este cert, trecând prin situații limită te schimbi. Dacă ai tărie de caracter, dacă nu te lași înfrântă te schimbi în ceva frumos. Pentru că îți găsești propriul Eu. Te regăsești,  te reinventezi și devii un om care emană o energie pozitivă.

Greutățile te întăresc.
Nu te doboară.
Nu te lași doborât  pentru că nu vrei, pentru că nu merită. Simplu. Eficient. Practic.

M-am gândit la asta de multe ori și am realizat că dacă s-ar fi purtat frumos, astăzi aș mai fi crezut încă ...exista speranța.
Durerea nedreptății m-a făcut să devin Eu.
Iar liniștea...
Of, liniștea...e specială, e minunată.
Doar cine trece prin clipe de coșmar stie să aprecieze liniștea.  Să se bucure de o zi petrecută în natură, să râdă fără să-și facă griji că este cineva care repede o batjocorește.
Mda...timpuri trecute..

Vă îndemn să vă respectați pe voi și să nu faceți prea multe compromisuri.  Să nu vă pierdeți liniștea. O puteți avea, dacă cel de lângă voi vă respectă.
Să aveți puterea de a vă lua viața în mâine.
Să nu vă pese de gura lumii.
Nimeni nu vă poate trăi viața.
Să aveți încredere.

Pentru voi,
Doamnelor,
        T. A.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Tăcerea din sufletul tău/meu

Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. D eseori o durere imensă șterge din suflet tot. Este, cum să spun, asemeni unei furtuni care mătură tot în cale. Acel uragan de care tot vorbesc eu de doi ani. Un uragan care distruge totul, lăsând în urma lui numai prăpăd. Și tăcere. O tăcere adâncă. Care doare. Indefinită pentru cei din jurul tău, dar atât de plină de sensuri pentru tine. Nimeni și nimic nu va înțelege ce este în sufletul tău. Nimeni și nimic nu poate readuce părțile frumoase din trecut înapoi în viața ta. S-a șters. Delete. Degeaba cauți. Mintea ta refuză să mai readucă informațiile. Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. Î n timp, ea devine asemeni unui lac într-o zi frumoasă de vară. De o frumusețe ieșită din comun, dar...fără sens dacă ești singur. Când primești pe altcineva în sufletul tău... Știi. Știi că nu vine acolo pentru a umple golul acela, ci pentru a construi împreună un alt vis, o altă realitate a vieții t...

Cornul abundenței

M i-am prins flori în păr și privesc spre voi. Pur și simplu. Fără bucurie sau tristețe, fără să zâmbesc, așa pur și simplu. Evenimentele din ultimele zile m-au cam lăsat fără cuvinte. Aș glumi, dar nu-mi prea vine, aș plânge, dar nu-mi vin lacrimile. E așa...cum să zic apocaliptic. Am trăit să o vedem și pe asta! Mi-e teamă, însă, că e doar începutul. M ă întreb de câteva zile care este motivul reacției noastre exagerate din ultimele zile. Cred că ați observat că am folosit persoana I, plural. Marți am fost la cumpărături, normal. Doar nu credeți că sunt altfel. Doar că dacă am ajuns acolo am luat pufuleți, că de, mi-era dor, câteva alimente, nu prea multe. Cert e că dacă am plătit am constatat că în urmă cu două zile, la alte cumpărături obișnuite cheltuiam dublu. Vai de mine, ce mă fac eu cu pufuleții mei! A cum trecând la lucruri serioase m-am tot întrebat de ce reacția aceasta. Am ajuns la concluzia că e oarecum justificată. Ni s-a prezentat situația din China. Acum din ...

Aventura învățării...

" Aya închide încet ușa și zgomotul vijeliei rămâne afară... Nu știe ce să facă, se uită în tăcere la prietenul ei care a străbătut atâta drum... Se duce în tăcere spre fotoliul ei preferat, cel verde, se așează... ghemuindu-se ca un copil și se acoperă. Inevitabil tremură...Nu știe de ce, doar mintea care caută febrilă un răspund își dă seama că din cauza emoției revederii... Se uită doar și nu scoate un cuvânt... Ascultă cum povestește, cum explică, cum râde și cum dă din mâini în timp ce încearcă să-i spună cum s-a rătăcit și cât de greu a găsit drumul spre...ea! Îl privește trist și mintea, mintea ei nu poate decât să spună: De ce? De ce...acum?  Apoi închide ochii și lasă inima și mintea să se întretaie, să gândească împreună, să-și spună ideile, să se hotărască ce va face mai departe... Nu știe... Tresare! Fruntea ei e mângâiată...ușor, parcă vrând să-i ia gândurile și să i le arunce departe... E...liniște!  Furtuna s-a potolit și cerul s-a înseninat!" Înv...