Treceți la conținutul principal

Cugetări pentru prietene

Mi-am prins flori în păr și privesc spre voi cu...zâmbet.
Viața aceasta ciudată!
Ce să zic, zile interesante.

Credeți că este importanta părerea celorlalți oameni despre voi?
Trăiți cu spaima în suflet: ce o să zică oamenii?
Dacă da...vă îndemn să renunțați la această obsesie.  Oamenii vorbesc și când este adevărat și când nu e. Bârfa e bârfa.  Iar cei care-și ocupă timpul cu asta nu o să înceteze niciodată,  dar nici nu o să învețe din greșeli.
Duceți viața așa cum credeți de cuviință,  fără să faceți concesii foarte multe. Să fiți mulțumiți la finalul zilei, să puteți pune capul jos și să dormiți liniștiți.
Poate o să-mi spuneți că știți acest lucru...Sunt convinsă. Dar poate, nu știți că nimeni, dintre cei ce vorbesc degeaba, unii chiar "prieteni" nu o să vă ajute când aveți nevoie.
Am învățat că toți se dau la o parte și privesc...vorbind,  vorbind.

Doar experiențele cele mai cumplite, așa ca în povestea ceștii de cafea, care fie vorba intre noi nu era despre ceașcă,  doar acelea te întăresc.  Doar că te schimbă atât de mult încât trebuie să aveți grijă să nu ajungi să nu te mai recunoști, tu pe tine.
Insă un lucru este cert, trecând prin situații limită te schimbi. Dacă ai tărie de caracter, dacă nu te lași înfrântă te schimbi în ceva frumos. Pentru că îți găsești propriul Eu. Te regăsești,  te reinventezi și devii un om care emană o energie pozitivă.

Greutățile te întăresc.
Nu te doboară.
Nu te lași doborât  pentru că nu vrei, pentru că nu merită. Simplu. Eficient. Practic.

M-am gândit la asta de multe ori și am realizat că dacă s-ar fi purtat frumos, astăzi aș mai fi crezut încă ...exista speranța.
Durerea nedreptății m-a făcut să devin Eu.
Iar liniștea...
Of, liniștea...e specială, e minunată.
Doar cine trece prin clipe de coșmar stie să aprecieze liniștea.  Să se bucure de o zi petrecută în natură, să râdă fără să-și facă griji că este cineva care repede o batjocorește.
Mda...timpuri trecute..

Vă îndemn să vă respectați pe voi și să nu faceți prea multe compromisuri.  Să nu vă pierdeți liniștea. O puteți avea, dacă cel de lângă voi vă respectă.
Să aveți puterea de a vă lua viața în mâine.
Să nu vă pese de gura lumii.
Nimeni nu vă poate trăi viața.
Să aveți încredere.

Pentru voi,
Doamnelor,
        T. A.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Tăcerea din sufletul tău/meu

Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. D eseori o durere imensă șterge din suflet tot. Este, cum să spun, asemeni unei furtuni care mătură tot în cale. Acel uragan de care tot vorbesc eu de doi ani. Un uragan care distruge totul, lăsând în urma lui numai prăpăd. Și tăcere. O tăcere adâncă. Care doare. Indefinită pentru cei din jurul tău, dar atât de plină de sensuri pentru tine. Nimeni și nimic nu va înțelege ce este în sufletul tău. Nimeni și nimic nu poate readuce părțile frumoase din trecut înapoi în viața ta. S-a șters. Delete. Degeaba cauți. Mintea ta refuză să mai readucă informațiile. Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. Î n timp, ea devine asemeni unui lac într-o zi frumoasă de vară. De o frumusețe ieșită din comun, dar...fără sens dacă ești singur. Când primești pe altcineva în sufletul tău... Știi. Știi că nu vine acolo pentru a umple golul acela, ci pentru a construi împreună un alt vis, o altă realitate a vieții t...

Planul

M i-am prins flori în păr și privesc spre voi cu bucurie. Îmi doresc să am suficient timp pentru a scrie mai mult. Sufăr că nu pot să mă concentrez suficient atunci când scriu, din diferite motive,  nici nu contează care. Ideile, gândurile, scrisul meu acum nu are cursivitate și asta chiar mă enervează!😀 Păi cum e posibil? Dau sfaturi la alții și la mine nu le aplic? D a, cam așa. Lăsând gluma chiar am o perioadă în care nu mă pot concentra. Ai îmbătrânit,  râdeți voi. Da, da...și asta! Cred însă că vremea e de vină. Vreau primăvară! Vreau culoare! Vreau adierea vântului să-mi mângâie pletele să mă dezmierde și să-mi șoptească cuvinte numai de noi știute. Vreau...timp pentru scris. Intr-un colț de lume, într-o casă cu pridvor, într-o curte plină de câini și pisici și flori multe flori. Vreau liniște, ca din liniște să pot să-mi deapăn povestea pas cu pas, idee cu idee, până e un tot unitar. Vreau să nu mai uit cuvinte! Și vreau să nu mai uit de mine. Pentru că ...

Frumusețea cititului

M i-am prins flori în păr și fluturi în suflet și zâmbesc spre voi cu bunătate și tristețe. Știu, știu o să mă întrebați de ce tristețe! Păi.. E greu de explicat. E greu de înțeles chiar și de către mine! Așa că, mi-am propus să las tristețea pentru cinci minute într-un colț al inimii mele și să vorbesc cu voi! Da, da...scrisul meu e un mod de a povesti cu voi! V -am prezentat o carte interesantă de citit acum două zile. Normal că trebuie să vă prezint foarte pe scurt și continuarea. Dar să știți că am ales la întâmplare, din dorința de a cunoaște alt scriitor, pentru că m-am împotmolit la ultima carte pe care am achiziționat-o al lui Haruki Murakami , Underground . Îmi place atât de mult cum scrie, dar aici nu am putut să trec de 50 de pagini. Cum să vă spun, am înțeles că este prezentat un atentat, dar nu pricep de ce ar trebui să prezinți o mulțime de oameni cu trăirile lor din acel moment. Disperarea oamenilor, lipsa de ajutor și de compasiune cumva șochează. Două lumi, u...