În palmele tale aștern tăcerea

Mi-am prins flori în păr și privesc spre voi cu tăcere.
Uneori viața îți arată că există oameni care au suferit mai mult decât tine.
Atunci, doar atunci îți dai seama că durerea ta e grea, dar "o poți duce" doar pentru că e durerea ta. Durerea altuia te-ar dărâma, pentru că nu e a ta.
Destine ca-n filme.

Durere imensă pentru femei care sunt despărțite de copii lor.
Nici măcar nu mai contează motivul sau cine este vinovat.
Contează doar suferința.
Nu, nu a mamei.
Ea e capabilă să treacă peste, să uite și să ierte.
Durerea copilului.
Aceea e grea.
E nedreaptă, pentru că-i fură copilăria.
E necinstită pentru că el,
copilul avea dreptul la o viață fericită.

Astăzi, m-am distrat auzind ce spune un copil de șase ani care nu are stare deloc, nici la școală, nici în alt loc.
Când a fost întrebat de ce deranjează orele știți ce a răspuns?
Fenomenal răspuns.
Eu, a zis el, îi fac fericiți pe copii. Când mă strâmb la ei, ei râd. Deci sunt fericiți. Copii trebuie să fie fericiți. Când le spun ce să facă și ei ( prostii, normal) ei sunt fericiți că îi învăț.

Superb răspuns.
Mi-e milă de doamna învățătoare.

Dar are atâta dreptate.
Copii trebuie să fie fericiți. Nimic și nimeni să nu le umbrească fericirea.
Nefericirea părințolor nu ar trebui expusă pentru a le strica liniștea.
Of, dacă s-ar putea.
Ura cumplită, nedreptatea, mizeriile care se spun, însă îl "trag" și pe copil în viața reală, ducând în suflet durerea ambilor părinți. Fericirea devine...un vis pierdut.

Tăcerea.
Tăcere ar trebui să se aștearnă peste cei care au ales să-și despartă destinele.
Încăpățânarea ar trebui înlocuită cu înțelepciune.
Copilul/copii să rămână la mama, fără discuții.
Ea...știe cum să nu-i fure copilului fericirea copilăriei.
Știe cum să-l facă să râdă chiar dacă sufletul ei moare.

Tăcere așternută în palmele tale.
Uneori suntem asemeni unui clown.
Râdem, dar doar pentru a învesli pe cei din jurul nostru, pentru a le reda fericirea copilăriei.
Când masca se dă jos rămânem doar noi cu tristețea și tăcerea noastră.

Tăcere așternută în mintea noastră.
Dorința de a fi singuri în durerea noastră.
Tăcere peste cuvinte spuse fără rost.
Promisiuni deșarte.
Iubire pierdută.
Vise deșirate și distruse. Fără rost. Din dorința puternică de distracție.

Doamne, aș vrea să aștern tăcerea mea în palmele tale!
Aș vrea să am puterea de a-mi purta tăcerea cu demnitate.

Pentru voi,
        T. A.