Nedreptatea zilei

Mi-am prins flori în păr și privesc spre voi cu tristețe.
Trăim în România și în fiecare zi îți vine să fugi cât vezi cu ochii. Lumea o ia razna,  iar noi, cei care am ales să rămânem aici, nu știu cât mai putem.
Eu, eu...am ajuns la limita puterii.
Mi-am dorit astăzi să fiu măturător de stradă. Cred că aș fi mai fericită.  Nu tu stres, nu- ți " freacă nimeni nervii".

Știu că nu ar trebui să mă enervez, dar nu pot. Păi să vrei să-ți faci meseria și să nu poți. Să vrei performanță și nu ai cu cine!
Lumeee lumee, soro lume...( era un cântec)

În urma cu vreo doi ani " o prietenă" mi-a zis: nu te-a pus nimeni să alegi meseria asta.
E drept, fiecare dintre noi își alege un drum în viață. Uneori e bun, drumul, alteori, nu.
Important însă e să cauți până îți găsești menirea.
Acum, la generația tânără e simplu: tot caută și caută. Noi, cei mai " maturi" ( ca să nu zic bătrâni) nu avem puterea de a incepe ceva nou tot mereu. Așa că...suportăm consecințele alegerii noastre.

Să nu ne plângem?
Da, corect.
Nu, nu ne plângem, doar eram furioasă pe sistem. Nu pe munca mea. Deși astăzi măturatul era o soluție viabilă.😁
Acum dacă stau să mă gândesc mai bine poate că nu e bine.
Dacă mă întâlnesc cu cineva...cine știe!
Mătura poate fi ceva periculos? Oare?

Dar...
Așa sunt zilele cu provocări: rele, bune.
În final ce mai contează,  e seară. Gândurile triste au plecat și somnul...vine.

Pentru voi,
Haotic azi,
      T. A.