Mi-am prins flori în păr și privesc spre voi puțin amuzată.
De ce?
Păi mi-aduc aminte cât de fericită eram eu cândva, demult când am votat schimbarea. Constantinescu pe vremea aceea.
Timpul...m-a făcut să-mi pierd entuziasmul.
Acum ce să zic, Doamne dă să fie bine, dar mă cam îndoiesc drept să zic.
Schimbarea se face dacă se vrea, iar eu nu prea văd asta de 30 de ani. Chipurile se schimbă, mentalitatea rămâne.
Dorința de a merge bine...mda.
Mă bucur însă că oamenii au început să iasă la vot. Acesta e un lucru bun. Chiar bun. Când învățăm că putem schimba puțin, că putem pune o ștampilă, e bine. Că putem decide pentru binele nostru. Și dacă cineva ne-a dezamăgit să spunem: nu te mai votez. Sau dacă ne-a plăcut: te votez.
Simplu.
Eficient.
Mulțumitor.
Acum, astăzi aveam de gând să vorbesc despre altceva, dar iarăși am deviat de la subiect. Revin🙂
Am întâlnit astăzi o femeie cu o poveste tulburătoare. Atât de asemănătoare încât nu îmi venea să cred.
M-am întrebat: cum se poate?
Sincer. Nu am avut puterea să stau pe loc să-i ascult povestea. M-am tot fâțâit de colo, colo. Am știu fiecare cuvânt care urma să-l zică poate pentru că am trăit și eu experiența asta.
Tulburător.
Un singur lucru m-a făcut să râd.
Mi-a spus că fosta soacră o dă la pomenit la cei morți. Când am auzit-o și pe asta, a fost cam așa: Oare și pe mine?
Ha, ha, ha.
Ba bine că nu, sunt la fel de vie...doar așa în ciudă. (râd din tot sufletul)
Măi femei duse cu pluta nu mai intrați în viața băieților voștri, că doar le distrugeți familia. Iar roata e rotundă...faceți rău, rău primiți. Bătrâneți grele vă așteaptă, grele de tot. Pline de singurătate, fără nurori pe care să le dirijați. 🙂 Doar voi cu pereții.
M-am uitat astăzi la femeia din fața mea: frumoasa, plină de viață, plăcută. A trecut printr-o dramă, dar a reușit să își vadă de viață. S-a recăsătorit și are un copil. Bravo ei. Un exemplu pentru mine.
Concluzia: viața merge înainte!
Pentru voi,
T. A.
De ce?
Păi mi-aduc aminte cât de fericită eram eu cândva, demult când am votat schimbarea. Constantinescu pe vremea aceea.
Timpul...m-a făcut să-mi pierd entuziasmul.
Acum ce să zic, Doamne dă să fie bine, dar mă cam îndoiesc drept să zic.
Schimbarea se face dacă se vrea, iar eu nu prea văd asta de 30 de ani. Chipurile se schimbă, mentalitatea rămâne.
Dorința de a merge bine...mda.
Mă bucur însă că oamenii au început să iasă la vot. Acesta e un lucru bun. Chiar bun. Când învățăm că putem schimba puțin, că putem pune o ștampilă, e bine. Că putem decide pentru binele nostru. Și dacă cineva ne-a dezamăgit să spunem: nu te mai votez. Sau dacă ne-a plăcut: te votez.
Simplu.
Eficient.
Mulțumitor.
Acum, astăzi aveam de gând să vorbesc despre altceva, dar iarăși am deviat de la subiect. Revin🙂
Am întâlnit astăzi o femeie cu o poveste tulburătoare. Atât de asemănătoare încât nu îmi venea să cred.
M-am întrebat: cum se poate?
Sincer. Nu am avut puterea să stau pe loc să-i ascult povestea. M-am tot fâțâit de colo, colo. Am știu fiecare cuvânt care urma să-l zică poate pentru că am trăit și eu experiența asta.
Tulburător.
Un singur lucru m-a făcut să râd.
Mi-a spus că fosta soacră o dă la pomenit la cei morți. Când am auzit-o și pe asta, a fost cam așa: Oare și pe mine?
Ha, ha, ha.
Ba bine că nu, sunt la fel de vie...doar așa în ciudă. (râd din tot sufletul)
Măi femei duse cu pluta nu mai intrați în viața băieților voștri, că doar le distrugeți familia. Iar roata e rotundă...faceți rău, rău primiți. Bătrâneți grele vă așteaptă, grele de tot. Pline de singurătate, fără nurori pe care să le dirijați. 🙂 Doar voi cu pereții.
M-am uitat astăzi la femeia din fața mea: frumoasa, plină de viață, plăcută. A trecut printr-o dramă, dar a reușit să își vadă de viață. S-a recăsătorit și are un copil. Bravo ei. Un exemplu pentru mine.
Concluzia: viața merge înainte!
Pentru voi,
T. A.
Comentarii
Trimiteți un comentariu