Mi-am prins flori în păr și privesc spre voi, așa pur și simplu.
Mă întrebam astăzi ce aș face dacă mâine când merg la serviciu mi-ar spune șeful: la revedere!
Poate pare ciudat, dar am fost omul care nu a schimbat locul de muncă. Pentru că îmi place și sunt pasionată de ceea ce fac. Și totuși...dacă ar zice? Ce fac?
Sunt gânduri care mă " izbesc" din când în când. Îmi provoacă o adevărată stare de tristețe. Apoi trec în starea cealaltă și mă gândesc că poate am șansa de a face și altceva, de a mă determina pe mine să fiu mai creativă, mai încrezătoare. Sunt însă convinsă că nu ar fi ușor. Să începi de la zero totul, e greu.
Avum să ne înțelegem, dacă ești tânăr poți să faci asta, să tot schimbi locul de muncă. Dacă, însă, ai o vârstă, mai greu. Nu pentru că nu vrei tu, ci pentru că nu te vor angajatorii. Nu prezinți un real interes.
Și totuși ce aș face?
Păi...cred că aș scrie mai mult.
Și...mi-ar face o deosebită plăcere să îmi indeplinesc un vis.
Iară vise? râdeți voi.
Da, cred că suntem construiți din vise și idei. Deci încă un vis.
O afacere, sau nu...un vis drag.
O librarie- bibliotecă în care să se bea cea mai bună cafea.
Da. Asta ar fi minunat. Pentru mine. Pentru cei din jurul meu. Vedeți...un vis.
Ai trișat! strigați voi râzând. Ai trișat.
Eu? mustăcesc puțin. Nuuuu. E chiar dorința mea de când am terminat facultatea de litere. Mi-am dorit asta, dar viața m-a purtat pe alte căi, mi-a dat alte sarcini de dus, m-a pus la pământ și de fiecare dată m-a obligat să fiu mai încrezătoare în forțele proprii.
Totuși...ce aș face dacă?
Nu știu. Până una alta, mă pregatesc în fiecare zi și mă bucur de ziua aceea ca de ultima. În felul acesta uit de tot și de toate.
Iar când am puțin timp...scriu. Visez. Îmi colorez viața în mii și mii de culori.Iubesc.
Redecorez. Mă redescopar și ajut oameni.
Așa ca voi 🙂
Pentru voi,
T. A.
Mă întrebam astăzi ce aș face dacă mâine când merg la serviciu mi-ar spune șeful: la revedere!
Poate pare ciudat, dar am fost omul care nu a schimbat locul de muncă. Pentru că îmi place și sunt pasionată de ceea ce fac. Și totuși...dacă ar zice? Ce fac?
Sunt gânduri care mă " izbesc" din când în când. Îmi provoacă o adevărată stare de tristețe. Apoi trec în starea cealaltă și mă gândesc că poate am șansa de a face și altceva, de a mă determina pe mine să fiu mai creativă, mai încrezătoare. Sunt însă convinsă că nu ar fi ușor. Să începi de la zero totul, e greu.
Avum să ne înțelegem, dacă ești tânăr poți să faci asta, să tot schimbi locul de muncă. Dacă, însă, ai o vârstă, mai greu. Nu pentru că nu vrei tu, ci pentru că nu te vor angajatorii. Nu prezinți un real interes.
Și totuși ce aș face?
Păi...cred că aș scrie mai mult.
Și...mi-ar face o deosebită plăcere să îmi indeplinesc un vis.
Iară vise? râdeți voi.
Da, cred că suntem construiți din vise și idei. Deci încă un vis.
O afacere, sau nu...un vis drag.
O librarie- bibliotecă în care să se bea cea mai bună cafea.
Da. Asta ar fi minunat. Pentru mine. Pentru cei din jurul meu. Vedeți...un vis.
Ai trișat! strigați voi râzând. Ai trișat.
Eu? mustăcesc puțin. Nuuuu. E chiar dorința mea de când am terminat facultatea de litere. Mi-am dorit asta, dar viața m-a purtat pe alte căi, mi-a dat alte sarcini de dus, m-a pus la pământ și de fiecare dată m-a obligat să fiu mai încrezătoare în forțele proprii.
Totuși...ce aș face dacă?
Nu știu. Până una alta, mă pregatesc în fiecare zi și mă bucur de ziua aceea ca de ultima. În felul acesta uit de tot și de toate.
Iar când am puțin timp...scriu. Visez. Îmi colorez viața în mii și mii de culori.Iubesc.
Redecorez. Mă redescopar și ajut oameni.
Așa ca voi 🙂
Pentru voi,
T. A.
Comentarii
Trimiteți un comentariu