Treceți la conținutul principal

Clown

Mi-am prins flori în păr și privesc spre voi cu bunătate.
Poate sunt zile când nedreptatea mă determină să am un scris mai acid, dar în general încerc să-mi păstrez bucuria, măcar în scris.😉
Astăzi îmi spunea o prietenă bună că viața este un amalgam de trăiri, sentimente și emoții. Uneori le facem față mai bine, alteori ne lăsăm copleșiți de ele. Sunt momente când ne revoltăm: împotriva noastră, a celorlalți, a lumii sau chiar împotriva vieții.
Nu, nu rezolvăm nimic.
Dar ne răcorim.

Mă întrebam zilele trecute dacă am procedat corect spunând ceea ce mă supără. Mi-am răspuns tot eu afirmativ. Pentru că dacă cel căruia i-am spus ceea ce mă supără, se întristează și nu vorbește cu mine...într-o zi o să vadă că am procedat corect.
E mai bine să spui adevărul, chiar dacă acesta rănește.

De ce să ne ascundem după măști?
De ce să căutăm să arătăm că suntem altfel, dacă nu suntem așa?
Cred că unii oameni fac acest lucru din dorința de a fi apreciați, alții pentru a avea pe cineva lângă ei sau cine știe din ce motiv. Relațiile acestea inter-umane sunt așa de complicate!
Minciuna e așa de ușor de folosit.
Ascunderea adevărului în mod deliberat este tot o minciună, să știți.
Tăcerea poate fi și ea o formă de minciună.

Să spui adevărul și să nu te ascunzi după măști este o provocare.
De ce?
Pentru că trăim într-o lume plină de măști. Suntem cu toții niște clowni.
Postăm în fiecare zi fața aceea zâmbitoare, fericirea uriașă care e în viața noastră, iar când suntem doar noi cu noi...rămânem cu o grimasă în suflet și pustietate în viață.
Cât suntem între oameni ne implantăm masca fericirii, dar când trecem pragul casei...ne cad umerii și ne prăbușim în propria durere, în propria deznădejde a grijilor nenumărate, a certurilor interminabile, în atmosfera de înmormântare a propriei vieți.
Două lumi în una!

Clowni?
Sau doar oameni care-și uită menirea în viața aceasta?
Nu știu...
Știu doar că emoțiile, sentimentele, furia, bucuria, frustrarea trebuie exprimate, trebuie trăite și consumate. Să lase în loc un gol, care apoi să-l încarci cu alte amintiri.
E, dacă vreți, un foc care mistuie și apoi din cenușă sufletul să iasă curat.

Suntem clowni?
Răspundeți fiecare.

Citatul zilei: Răbdare, răbdare, răbdare și când ai terminat, iar răbdare, răbdare, răbdare și așa vei trece peste toate. (pr. Cleopa)

Pentru voi,
      T.A.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Dacă aș fi...

Mi-am prins flori în păr și privesc spre voi amuzată.Da, da...știu. O să mă întrebați ce găsesc de râs într-un timp al încercărilor. Spre surprinderea mea, mai sunt zile în care zâmbetul revine așa de nicăieri. Pur și simplu.
Am lipsit o perioadă destul de lungă, dar asta e pentru că încă nu reușesc să-mi partajez programul în așa fel încât să am timp de lucru- timp de scris - timp liber- timp de studiu. Și ele se îmbină așa de haotic, încât la final de săptămână îmi spun: „Of, iarăși ai uitat de blog!”
Un alt aspect important este faptul că înainte de pandemia...( aici sunt câteva cuvinte pe care voi nu trebuie să le auziți😃) a sta în fața ecranului și a scrie pe tastatură era o adevărată relaxare, o plăcere nevinovată, dacă vreți voi, iar acum, de când cu situația aceasta „minunată” deabea aștept să închid calculatorul și să nu mai văd ecranul.  Munca online din punctul meu de vedere este cea mai neinspirată muncă.  Adică, să ne înțelegem, pentru angajator este nemaipomenit, deoarece oa…

Reconectare la umanitate

Mi-am prins flori în păr și privesc spre voi cu zâmbet.Viața este cu bune și rele, important este să avem încredere în noi și să ne „ridicăm” de fiecare dată de jos și să o luăm de la început. Trăim cu trecutul în suflet, trebuie să ne împăcăm cu el într-un final, dar acesta nu trebuie să ne definească.  Noi suntem ceea ce suntem, nu ceea ce cred alții despre noi sau ce vor alții de la noi.
În ultimele luni viața noastră, a tuturor, s-a schimbat total.  Virusul acesta ne-a „furat” liniștea. Toți ne-am văzut obligați să luăm o pauză de la realitatea personală. Spre surprinderea mea majoritatea populației a acceptat foarte ușor toate măsurile.  Zic eu, că toți am dat dovadă de responsabilitate. Mă întreb tot mai mult dacă sacrificiul pe care l-am făcut toți este apreciat și a contat? Oare? Mi-aș dori să văd mai multă încredere și speranță, calm și responsabilitate, pentru că acestea se transmit. Întotdeauna, chiar întotdeauna ele pleacă de „sus” în „jos”. Eu sunt...„jos”, voi? Și nu simt calmul…

Scrisoare pentru prietenii mei...

Scrisoare pentru prietenul meu și pentru prietena mea

Copil uimit, cu ochii mari, cu privirea debusolată, cu durere și întristare în sufletul și inima mea...
Așa mă simt. Așa sunt.
Sunt proastă câteodată. Chiar de chiar. Îmi pare rău, tare rău. Sincer. Doar acum mi-am dat seama că v-ați simțit nedreptățiți. Aveți dreptate, chiar aveți.

Draga mea prietenă și dragul meu prieten,
Voi doi nu vă cunoașteți, nici măcar nu știți de existența celuilalt, eu sunt doar un punct comun.
In urmă cu două săptămâni v-am pus aceeași întrebare. Nu mi-ati răspuns, dar mi-ati promis că o să o faceți. Ați fost sinceri...doar că mie mi se pare că timpul se termină. Mi-am dorit atât de mult acel răspuns încât...am fost dezamăgită.
Nu de voi sunt dezamăgită, departe de mine gândul, nu!
Dezamăgită de mine, de dorința imensă de a știi că voi sunteți bine, sunteți fericiți, că viața voastră e una liniștită...Asta mi-am dorit să aud de la voi.
De ce? o să mă întrebați.
Păi pentru că indiferent ce credeți voi...s…