Treceți la conținutul principal

Clown

Mi-am prins flori în păr și privesc spre voi cu bunătate.
Poate sunt zile când nedreptatea mă determină să am un scris mai acid, dar în general încerc să-mi păstrez bucuria, măcar în scris.😉
Astăzi îmi spunea o prietenă bună că viața este un amalgam de trăiri, sentimente și emoții. Uneori le facem față mai bine, alteori ne lăsăm copleșiți de ele. Sunt momente când ne revoltăm: împotriva noastră, a celorlalți, a lumii sau chiar împotriva vieții.
Nu, nu rezolvăm nimic.
Dar ne răcorim.

Mă întrebam zilele trecute dacă am procedat corect spunând ceea ce mă supără. Mi-am răspuns tot eu afirmativ. Pentru că dacă cel căruia i-am spus ceea ce mă supără, se întristează și nu vorbește cu mine...într-o zi o să vadă că am procedat corect.
E mai bine să spui adevărul, chiar dacă acesta rănește.

De ce să ne ascundem după măști?
De ce să căutăm să arătăm că suntem altfel, dacă nu suntem așa?
Cred că unii oameni fac acest lucru din dorința de a fi apreciați, alții pentru a avea pe cineva lângă ei sau cine știe din ce motiv. Relațiile acestea inter-umane sunt așa de complicate!
Minciuna e așa de ușor de folosit.
Ascunderea adevărului în mod deliberat este tot o minciună, să știți.
Tăcerea poate fi și ea o formă de minciună.

Să spui adevărul și să nu te ascunzi după măști este o provocare.
De ce?
Pentru că trăim într-o lume plină de măști. Suntem cu toții niște clowni.
Postăm în fiecare zi fața aceea zâmbitoare, fericirea uriașă care e în viața noastră, iar când suntem doar noi cu noi...rămânem cu o grimasă în suflet și pustietate în viață.
Cât suntem între oameni ne implantăm masca fericirii, dar când trecem pragul casei...ne cad umerii și ne prăbușim în propria durere, în propria deznădejde a grijilor nenumărate, a certurilor interminabile, în atmosfera de înmormântare a propriei vieți.
Două lumi în una!

Clowni?
Sau doar oameni care-și uită menirea în viața aceasta?
Nu știu...
Știu doar că emoțiile, sentimentele, furia, bucuria, frustrarea trebuie exprimate, trebuie trăite și consumate. Să lase în loc un gol, care apoi să-l încarci cu alte amintiri.
E, dacă vreți, un foc care mistuie și apoi din cenușă sufletul să iasă curat.

Suntem clowni?
Răspundeți fiecare.

Citatul zilei: Răbdare, răbdare, răbdare și când ai terminat, iar răbdare, răbdare, răbdare și așa vei trece peste toate. (pr. Cleopa)

Pentru voi,
      T.A.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Tăcerea din sufletul tău/meu

Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. D eseori o durere imensă șterge din suflet tot. Este, cum să spun, asemeni unei furtuni care mătură tot în cale. Acel uragan de care tot vorbesc eu de doi ani. Un uragan care distruge totul, lăsând în urma lui numai prăpăd. Și tăcere. O tăcere adâncă. Care doare. Indefinită pentru cei din jurul tău, dar atât de plină de sensuri pentru tine. Nimeni și nimic nu va înțelege ce este în sufletul tău. Nimeni și nimic nu poate readuce părțile frumoase din trecut înapoi în viața ta. S-a șters. Delete. Degeaba cauți. Mintea ta refuză să mai readucă informațiile. Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. Î n timp, ea devine asemeni unui lac într-o zi frumoasă de vară. De o frumusețe ieșită din comun, dar...fără sens dacă ești singur. Când primești pe altcineva în sufletul tău... Știi. Știi că nu vine acolo pentru a umple golul acela, ci pentru a construi împreună un alt vis, o altă realitate a vieții t...

Doar...supărare?

Nu știu cum sunteți voi, dar eu mai am puțin și ... Fără cuvinte. Cei care urmăriți relatările mele știți deja că doar când sunt supărată nu mai am cuvinte. Și chiar sunt. Păi încerc de 2 luni să mă educ, să fiu calmă, calmă să accept tot ce ni se zice, deși mintea mea logică îmi spune că nu e chiar așa. Încerc să dau speranță celor din jur, să-mi educ răbdarea... Măi, dar până când? Aștept soluții. Aștept decizii concrete, nu abureli. Și da, am așteptări, așa ca un simplu cetățean al țării acesteia. De ce să nu am? Muncesc AICI. Cotizez AICI. Fac voluntariat AICI. Imi cresc copii AICI. Și nu pot să am așteptări? Vreau să văd ceva concret, nu povești, nu certuri. Nu mă interesează certurile lor și acuzațiile, mă interesează faptul că stau de 2 luni în casă ca să nu pun presiune pe sistemul medical. Serios? Dar de ce? Sistemul medical de ce să nu mă vindece? Ha? De ce să nu primesc tratament dacă am nevoie? Sau alții? Nu am nimic cu oamenii care pleacă- vin. Dar ei...

Vitamina B12

A sosit toamna! A început școala... "Afară-i toamnă, frunză-mprăștiată, Iar vântul zvârle-n geamuri grele picuri; Și tu citești scrisori din roase plicuri Și într-un ceas gândești la viața toată." Ș tiu, știu nu vă dau o știre senzațională!  Doar că de câteva zile mă uit în jurul meu și văd efectele...  Părinți stresați deja de copii, de activitățile lor mai precis. Fie vorba între noi, este mult mai ușor în vacanță când nu-i mai verifici temele, nu-l mai asculți sau nu mai pierzi ore în șir ducând și așteptându-l de la activitățile pe care le are: înot, dans, balet, tenis... engleză!  Când copilul tău este talentat are cam toată săptămâna activități după cursuri.  Distracție la maxim, pentru părinți!  Iată că au trecut doar două săptămâni de școală, dar chipurile părinților sunt obosite parcă nici nu au fost în concediu. Numără zilele până la sâmbătă. Iar când mai aud că și ziua de sâmbătă le este ocupată, că le-a făcut program prâslea, î...