Treceți la conținutul principal

Clown

Mi-am prins flori în păr și privesc spre voi cu bunătate.
Poate sunt zile când nedreptatea mă determină să am un scris mai acid, dar în general încerc să-mi păstrez bucuria, măcar în scris.😉
Astăzi îmi spunea o prietenă bună că viața este un amalgam de trăiri, sentimente și emoții. Uneori le facem față mai bine, alteori ne lăsăm copleșiți de ele. Sunt momente când ne revoltăm: împotriva noastră, a celorlalți, a lumii sau chiar împotriva vieții.
Nu, nu rezolvăm nimic.
Dar ne răcorim.

Mă întrebam zilele trecute dacă am procedat corect spunând ceea ce mă supără. Mi-am răspuns tot eu afirmativ. Pentru că dacă cel căruia i-am spus ceea ce mă supără, se întristează și nu vorbește cu mine...într-o zi o să vadă că am procedat corect.
E mai bine să spui adevărul, chiar dacă acesta rănește.

De ce să ne ascundem după măști?
De ce să căutăm să arătăm că suntem altfel, dacă nu suntem așa?
Cred că unii oameni fac acest lucru din dorința de a fi apreciați, alții pentru a avea pe cineva lângă ei sau cine știe din ce motiv. Relațiile acestea inter-umane sunt așa de complicate!
Minciuna e așa de ușor de folosit.
Ascunderea adevărului în mod deliberat este tot o minciună, să știți.
Tăcerea poate fi și ea o formă de minciună.

Să spui adevărul și să nu te ascunzi după măști este o provocare.
De ce?
Pentru că trăim într-o lume plină de măști. Suntem cu toții niște clowni.
Postăm în fiecare zi fața aceea zâmbitoare, fericirea uriașă care e în viața noastră, iar când suntem doar noi cu noi...rămânem cu o grimasă în suflet și pustietate în viață.
Cât suntem între oameni ne implantăm masca fericirii, dar când trecem pragul casei...ne cad umerii și ne prăbușim în propria durere, în propria deznădejde a grijilor nenumărate, a certurilor interminabile, în atmosfera de înmormântare a propriei vieți.
Două lumi în una!

Clowni?
Sau doar oameni care-și uită menirea în viața aceasta?
Nu știu...
Știu doar că emoțiile, sentimentele, furia, bucuria, frustrarea trebuie exprimate, trebuie trăite și consumate. Să lase în loc un gol, care apoi să-l încarci cu alte amintiri.
E, dacă vreți, un foc care mistuie și apoi din cenușă sufletul să iasă curat.

Suntem clowni?
Răspundeți fiecare.

Citatul zilei: Răbdare, răbdare, răbdare și când ai terminat, iar răbdare, răbdare, răbdare și așa vei trece peste toate. (pr. Cleopa)

Pentru voi,
      T.A.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Viața...în pași de dans

       A rc peste timp, peste sentimente, peste trăiri.                                                                                        O ricât de mult vrem să ne reconectăm la viața pe care am trăit-o înainte de oprirea în loc a lumii (Știți voi!), nu reușim. Sunt două pespective diferite. Stați o clipă și priviți în oglindă. Prima data din partea stângă, apoi din partea dreaptă. Vedeți același lucru? Cele două imagini sunt aproape identice. Aproape. Mici detalii le fac diferite. Aceste detalii ne îndepărtează așa de mult de lumea și timpul petrecut înainte și de ceea ce trăim acum. Infinit de mult. Schimbări peste schimbări.      L umea s-a schimbat, oamenii s-au schimbat, copii s-au schimbat și ei. Totul e altfel, nimic nu mai este la fel. Gândirea noastră s-a modificat, dar oricât de mult mă întreb în ultimul timp, dacă în bine, nu pot să mă hotărăsc asupra răspunsului.                                                                                                      M ă u

Lumea văzută prin ochii mei

Mi-am pus ochelarii pe nas și am deschis ochii să văd mai bine! Poate, mi-am zis în gând, poate o să văd frumusețea din lumea aceasta. Și am deschis ochii cât de mult am putut. Am privit cu atenție în jurul meu... Viața, viața e o înșiruire de evenimente frumoase, triste, amuzante, dramatice. Evenimente care te marchează, care te schimbă, care te maturizează... Lumea pe care o văd eu nu este perfectă! Lumea pe care o văd eu este complicată! Aș vrea să pot schimba ceva. Aș vrea să pot mângâia cu degetele mele fiecare moment din viața mea și să îl fac mai frumos, mai bun sau mai spectaculos. Dar nu se poate! Nici unul dintre noi nu-și poate schimba destinul. Putem însă să facem lucruri mărunte, care să ne facă să ne simțim fericiți. Îmi aduc aminte de un film, cred că November se numea,  în care personajul principal încerca să trăiască la maxim fiecare clipă pentru că știa că mai are foarte puțin de trăit. De multe ori m-am gândit cum ar fi să știi că zilele tale sunt numărat

Fir de suflet

       Cine ești în lumea aceasta mare? Unde îți dorești să fii peste o clipă, o zi sau un an? Cum reușești să înfrunți fiecare zi din viață? Cu privirea plecată în înfrigurarea sufletului sau zâmbind senin spre cerul îmbujorat al dimineții?      Cine ești tu? În mulțimea destinelor ne pierdem, ne micșorăm până la un fir de suflet tremurat. Cum îți învingi teama de nou și răzbați deasupra inimii? Încredere înzecită în gândul tău răzleț, care străbate nemărginirea lumii.      Cine este el? Fantasmă a proprilor emoții, trăiri agățate în gânduri deșirate pe covorul vieții. Idei risipite în vântul primăvăratec, idei cu sens și fără sens, în îngemănare absurdă a senzațiilor, a simțirii, a trăirii la limită. Cu sens. Fără. Azi. Ieri. Mâine.      Cine suntem noi? Suflete îngemănate în dureri neștiute, în speranțe deșarte, în inimi pustiite de doruri nenumărate. Un gând, o idee încrezătoare, aducătoare de speranțe. Împărtășite sau nu. Dorite. Voite. Putere aducătoare de viață, de durere și