Treceți la conținutul principal

Clown

Mi-am prins flori în păr și privesc spre voi cu bunătate.
Poate sunt zile când nedreptatea mă determină să am un scris mai acid, dar în general încerc să-mi păstrez bucuria, măcar în scris.😉
Astăzi îmi spunea o prietenă bună că viața este un amalgam de trăiri, sentimente și emoții. Uneori le facem față mai bine, alteori ne lăsăm copleșiți de ele. Sunt momente când ne revoltăm: împotriva noastră, a celorlalți, a lumii sau chiar împotriva vieții.
Nu, nu rezolvăm nimic.
Dar ne răcorim.

Mă întrebam zilele trecute dacă am procedat corect spunând ceea ce mă supără. Mi-am răspuns tot eu afirmativ. Pentru că dacă cel căruia i-am spus ceea ce mă supără, se întristează și nu vorbește cu mine...într-o zi o să vadă că am procedat corect.
E mai bine să spui adevărul, chiar dacă acesta rănește.

De ce să ne ascundem după măști?
De ce să căutăm să arătăm că suntem altfel, dacă nu suntem așa?
Cred că unii oameni fac acest lucru din dorința de a fi apreciați, alții pentru a avea pe cineva lângă ei sau cine știe din ce motiv. Relațiile acestea inter-umane sunt așa de complicate!
Minciuna e așa de ușor de folosit.
Ascunderea adevărului în mod deliberat este tot o minciună, să știți.
Tăcerea poate fi și ea o formă de minciună.

Să spui adevărul și să nu te ascunzi după măști este o provocare.
De ce?
Pentru că trăim într-o lume plină de măști. Suntem cu toții niște clowni.
Postăm în fiecare zi fața aceea zâmbitoare, fericirea uriașă care e în viața noastră, iar când suntem doar noi cu noi...rămânem cu o grimasă în suflet și pustietate în viață.
Cât suntem între oameni ne implantăm masca fericirii, dar când trecem pragul casei...ne cad umerii și ne prăbușim în propria durere, în propria deznădejde a grijilor nenumărate, a certurilor interminabile, în atmosfera de înmormântare a propriei vieți.
Două lumi în una!

Clowni?
Sau doar oameni care-și uită menirea în viața aceasta?
Nu știu...
Știu doar că emoțiile, sentimentele, furia, bucuria, frustrarea trebuie exprimate, trebuie trăite și consumate. Să lase în loc un gol, care apoi să-l încarci cu alte amintiri.
E, dacă vreți, un foc care mistuie și apoi din cenușă sufletul să iasă curat.

Suntem clowni?
Răspundeți fiecare.

Citatul zilei: Răbdare, răbdare, răbdare și când ai terminat, iar răbdare, răbdare, răbdare și așa vei trece peste toate. (pr. Cleopa)

Pentru voi,
      T.A.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cornul abundenței

M i-am prins flori în păr și privesc spre voi. Pur și simplu. Fără bucurie sau tristețe, fără să zâmbesc, așa pur și simplu. Evenimentele din ultimele zile m-au cam lăsat fără cuvinte. Aș glumi, dar nu-mi prea vine, aș plânge, dar nu-mi vin lacrimile. E așa...cum să zic apocaliptic. Am trăit să o vedem și pe asta! Mi-e teamă, însă, că e doar începutul. M ă întreb de câteva zile care este motivul reacției noastre exagerate din ultimele zile. Cred că ați observat că am folosit persoana I, plural. Marți am fost la cumpărături, normal. Doar nu credeți că sunt altfel. Doar că dacă am ajuns acolo am luat pufuleți, că de, mi-era dor, câteva alimente, nu prea multe. Cert e că dacă am plătit am constatat că în urmă cu două zile, la alte cumpărături obișnuite cheltuiam dublu. Vai de mine, ce mă fac eu cu pufuleții mei! A cum trecând la lucruri serioase m-am tot întrebat de ce reacția aceasta. Am ajuns la concluzia că e oarecum justificată. Ni s-a prezentat situația din China. Acum din ...

Tăcerea din sufletul tău/meu

Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. D eseori o durere imensă șterge din suflet tot. Este, cum să spun, asemeni unei furtuni care mătură tot în cale. Acel uragan de care tot vorbesc eu de doi ani. Un uragan care distruge totul, lăsând în urma lui numai prăpăd. Și tăcere. O tăcere adâncă. Care doare. Indefinită pentru cei din jurul tău, dar atât de plină de sensuri pentru tine. Nimeni și nimic nu va înțelege ce este în sufletul tău. Nimeni și nimic nu poate readuce părțile frumoase din trecut înapoi în viața ta. S-a șters. Delete. Degeaba cauți. Mintea ta refuză să mai readucă informațiile. Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. Î n timp, ea devine asemeni unui lac într-o zi frumoasă de vară. De o frumusețe ieșită din comun, dar...fără sens dacă ești singur. Când primești pe altcineva în sufletul tău... Știi. Știi că nu vine acolo pentru a umple golul acela, ci pentru a construi împreună un alt vis, o altă realitate a vieții t...

Aventura învățării...

" Aya închide încet ușa și zgomotul vijeliei rămâne afară... Nu știe ce să facă, se uită în tăcere la prietenul ei care a străbătut atâta drum... Se duce în tăcere spre fotoliul ei preferat, cel verde, se așează... ghemuindu-se ca un copil și se acoperă. Inevitabil tremură...Nu știe de ce, doar mintea care caută febrilă un răspund își dă seama că din cauza emoției revederii... Se uită doar și nu scoate un cuvânt... Ascultă cum povestește, cum explică, cum râde și cum dă din mâini în timp ce încearcă să-i spună cum s-a rătăcit și cât de greu a găsit drumul spre...ea! Îl privește trist și mintea, mintea ei nu poate decât să spună: De ce? De ce...acum?  Apoi închide ochii și lasă inima și mintea să se întretaie, să gândească împreună, să-și spună ideile, să se hotărască ce va face mai departe... Nu știe... Tresare! Fruntea ei e mângâiată...ușor, parcă vrând să-i ia gândurile și să i le arunce departe... E...liniște!  Furtuna s-a potolit și cerul s-a înseninat!" Înv...