Treceți la conținutul principal

Crăciunul, moment de fericire dulce

Vino Crăciunule, vino!
Una dintre cele mai frumoase perioade din an, este aceea a Crăciunului. Căutăm cu înfrigurare cadourile dorite pentru cei dragi, bradul, globurile potrivite, astfel încât casa noastră să arate perfect. Când vedem pe cei din jurul nostru că zâmbesc suntem mulțumiți. În sufletul nostru înflorește fericirea. Crăciunul perfect.
Să nu uităm că la toate acestea se adaugă mirosul specific de Crăciun.
Cuișoare și scorțișoară.
Ce poate fi mai frumos decât o casă împodobită cu luminițe colorate și...o ceașcă de cafea sau ceai cu miros de scorțișoară?
Știu! Știu!
Colindele care răsună.
Vă spun un secret, îmi plac tare mult colindele tradiționale și pe unele le și cânt cu mare drag în această perioadă.

E însă suficient pentru un Crăciun perfect?
Parcă lipsește ceva...
Știu! Știu!
Ceva dulce!
Nu poate exista Crăciun fără ceva dulce. Fursecuri coapte cu dragoste, prăjituri făcute împreună în familie și acadele pe care să le atârnăm în bradul nostru fantastic sau le așezăm frumos alături de alte dulciuri în coșulețul pregătit special pentru colindători.

Pentru mine, însă, Crăciunul înseamnă mult mai mult.
E unul dintre acele momente în care-i învăț pe alții să facă fapte bune. Cumva reușesc de fiecare dată să-i determin pe cei din jurul meu să se întorcă la sufletul lor, acela curat, plin de bunătate și să ofere din puținul pe care-l au.
De ce fac asta?
Simplu. Crăciunul este o stare. O stare de bine, de bunătate, de fericire. Pruncul se naște pentru noi, oamenii. Ne dă speranța. Speranța în mai bine. E cum să spun...curajul, smerenia și simplitatea.
Puterea exemplului.

Puterea de a vorbi în fața celorlalți și de a le spune cât de simplu pot aduce zâmbetele pe fața celor mai năpăstuiți decât ei. Puterea de a-i învăța pe copii să ofere, puțin, nu mult. Dar în timp aceștia vor fii adulții care vor face bine. Eu am o vorbă: Când îi învățăm pe copii, îi învățăm pentru viața întreagă.

Anul acesta este o provocare pentru mine. Am hotărât în urmă cu câteva zile că darurile noastre vor merge spre copiii din Valea Plopului. Nu cred că trebuie să vă zic nimic despre Valea Plopului, sunt convinsă că știți despre ce vorbesc. Ni s-a spus că sunt 280 de copii și adolescenți. Am întrebat ce-și doresc. Răspunsul a fost: dulciuri, șosete și mânuși.
...
Știți ce mi-aș dori?
Ca în fiecare zi să fie Crăciunul, pentru că atunci am putea ajuta mai mulți oameni.
De ce?
Pentru că în perioada aceasta oamenii se gândesc mai mult la semenii lor. În restul zilelor uită cu desăvârșire. Acum să ne înțelegem, nu este un reproș pentru că și eu am cam ratat în ultimul timp să trec pe la bătrâneii mei de la Cămin. Vă spun un secret, încă unul, când am deschis acest Cămin de vârstnici, am fost cel mai fericit om din lume. În prima zi când au venit, au plâns toți ca niște copii și ne-au făcut și pe noi să plângem. A fost una dintre cele mai emoționante zile din viața mea.
Deși era prima zi din august, pentru ei a fost ca o zi de Crăciun, pentru că au plâns de bucurie.
Anul trecut, la Crăciun, am fost alături de ei și am împodobit bradul și am colindat.
După câteva luni erau fericiți că sunt...ACASĂ!
Și anul acesta o să facem la fel! Dar...vrem mai mult!

Ați văzut vreodată ochii copiilor când primesc o bomboană?
Pentru că sunt înconjurată zi de zi de copii, am bomboane permanent.
Sunt așa de fericiți când le primesc. Sunt șmecheri. Știți, nu?
Săptămâna trecută a venit o fetiță frumoasă și mi-a spus: Nu aveți ceva dulce? Colega mea nu se simte prea bine. M-am abținut cu greu să nu râd. Am scos pachetul de bomboane și i-am oferit o bomboană. Zâmbetul i-a înghețat pe chip. Dezamăgirea că ea nu primește era vizibilă. (Ha! Ha! Ha!)
Eu eram tareee serioasă. S-a uitat la mine și a zis: Eu?
Am început să râd și am strâns-o în brațe.
Normal că a primit bomboană.
Credeți că numai ea? Toți au vrut.
Nu am auzit decât: Sunt cele mai bune bomboane. De unde le aveți?
Le-am spun, zâmbind, din magazinul cel mai dulce din România, Candytoys.ro .
S-au uitat la mine și mi-au spus serioși: Să mai luați.
Normal, am spus eu râzând.

Vedeți voi, acesta este Crăciunul perfect pentru mine. Să pot oferi bomboane și acadele celor din jurul meu, să-i învăț pe copii din jurul meu să ofere cadouri cu dulciuri altor copii și să învețe să fie oameni.
Dacă-mi doresc ceva de Crăciun?
Da. Acadele din magazinul cel mai dulce, pentru un Crăciun perfect dulce!
O cafea cu gust de scorțișoară, fursecuri și un colind alături de copii mei.

Nu uitați:
Crăciunul este o perioada de iertare, 
de speranta, de fapte bune. 
Și...
În fiecare zi poate fi Crăciun.

Pentru voi,
       T.A

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Viața...în pași de dans

       A rc peste timp, peste sentimente, peste trăiri.                                                                                        O ricât de mult vrem să ne reconectăm la viața pe care am trăit-o înainte de oprirea în loc a lumii (Știți voi!), nu reușim. Sunt două pespective diferite. Stați o clipă și priviți în oglindă. Prima data din partea stângă, apoi din partea dreaptă. Vedeți același lucru? Cele două imagini sunt aproape identice. Aproape. Mici detalii le fac diferite. Aceste detalii ne îndepărtează așa de mult de lumea și timpul petrecut înainte și de ceea ce trăim acum. Infinit de mult. Schimbări peste schimbări.      L umea s-a schimbat, oamenii s-au schimbat, copii s-au schimbat și ei. Totul e altfel, nimic nu mai este la fel. Gândirea noastră s-a modificat, dar oricât de mult mă întreb în ultimul timp, dacă în bine, nu pot să mă hotărăsc asupra răspunsului.                                                                                                      M ă u

Lumea văzută prin ochii mei

Mi-am pus ochelarii pe nas și am deschis ochii să văd mai bine! Poate, mi-am zis în gând, poate o să văd frumusețea din lumea aceasta. Și am deschis ochii cât de mult am putut. Am privit cu atenție în jurul meu... Viața, viața e o înșiruire de evenimente frumoase, triste, amuzante, dramatice. Evenimente care te marchează, care te schimbă, care te maturizează... Lumea pe care o văd eu nu este perfectă! Lumea pe care o văd eu este complicată! Aș vrea să pot schimba ceva. Aș vrea să pot mângâia cu degetele mele fiecare moment din viața mea și să îl fac mai frumos, mai bun sau mai spectaculos. Dar nu se poate! Nici unul dintre noi nu-și poate schimba destinul. Putem însă să facem lucruri mărunte, care să ne facă să ne simțim fericiți. Îmi aduc aminte de un film, cred că November se numea,  în care personajul principal încerca să trăiască la maxim fiecare clipă pentru că știa că mai are foarte puțin de trăit. De multe ori m-am gândit cum ar fi să știi că zilele tale sunt numărat

Fir de suflet

       Cine ești în lumea aceasta mare? Unde îți dorești să fii peste o clipă, o zi sau un an? Cum reușești să înfrunți fiecare zi din viață? Cu privirea plecată în înfrigurarea sufletului sau zâmbind senin spre cerul îmbujorat al dimineții?      Cine ești tu? În mulțimea destinelor ne pierdem, ne micșorăm până la un fir de suflet tremurat. Cum îți învingi teama de nou și răzbați deasupra inimii? Încredere înzecită în gândul tău răzleț, care străbate nemărginirea lumii.      Cine este el? Fantasmă a proprilor emoții, trăiri agățate în gânduri deșirate pe covorul vieții. Idei risipite în vântul primăvăratec, idei cu sens și fără sens, în îngemănare absurdă a senzațiilor, a simțirii, a trăirii la limită. Cu sens. Fără. Azi. Ieri. Mâine.      Cine suntem noi? Suflete îngemănate în dureri neștiute, în speranțe deșarte, în inimi pustiite de doruri nenumărate. Un gând, o idee încrezătoare, aducătoare de speranțe. Împărtășite sau nu. Dorite. Voite. Putere aducătoare de viață, de durere și